19,182 matches
-
Da, bănuiesc că da, mormăi el. — Pentru cât timp? se interesă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni trase aer în piept. — Atâta timp cât vor avea nevoie de un cămin, răspunse el. Da, le-am promis asta. Pe neașteptate se simți din nou stăpân pe sine. Nu făcuse nimic rău. Nu furase nimic, nu omorâse pe nimeni, nu comisese un adulter. Doar se oferise să schimbe viețile a doi bieți copii, care n-aveau nimic și care acum vor fi iubiți și îngrijiți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și inimioare. - Caută pe altul, pe mine scrie, cu litere de-o șchioapă, „indisponibil”, „stăpânul nu e acasă”, “închis pentru deratizare”. N-ai văzut? - Ce ești așa nașpa? Doar bătrânilor le plac prospăturile. Hai, vreau un Martini cu gheață și mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la căderea nopții va trebui să dormi oriunde se va-ntîmpla să te afli, fiindcă altfel, dacă descopăr că te miști prin Întuneric, Îți tai boașele... Ne-am Înțeles? Sebastián Mendoza Își pierdu două degete de la mîna stîngă - aceleași pe care „stăpînul” lui le avea atrofiate - Înainte de a ajunge la concluzia că nu-și putea permite să facă nici cea mai mică greșeală și trebuia să asculte pe loc și fără cea mai mică ezitare ordinele pe care le primea. Oberlus i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oamenii lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci nu pricepea de ce trebuia să accepte autoritatea regelui Spaniei cînd, probabil, pomenitul rege - oricine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă pistoalele grele, lămurind dintru bun Început cine era unicul stăpîn cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insulă unde am săvîrșit o greșeală de neiertat, atunci aici voi rămîne cîtă vreme asta Îmi poruncește să fac - Îi Întoarse privirea cu aceeași intensitate, ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn pe sine. Dacă mă bucură ceva, adăugă el, este că am descoperit că ție Îți lipsește pînă și consolarea de a avea Încredere În mila dumnezeiască și În faptul că poate Într-o zi existența ta nu va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta Îl făcuse ca - În cele din urmă - să abandoneze vînătoarea și să se Închidă pentru totdeauna În singurătatea unei insule. În anumite după-amieze, cînd Îi zărea În depărtare pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții, după ce fuseseră puternici, curajoși și stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo e răspunderea ta, Îi atrase el atenția. Și dacă vrei să-ți păstrezi degetele care ți-au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o carafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a dragostei noastre, și trebuia să aflu ce Înseamnă să fii liber... Făcu o pauză. Dintr-odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele, că Îmi invadaseși intimitatea, punînd stăpînire pe ea ca stăpîn absolut - dădu la o parte perdelele și contemplă, prin fereastra mare, vîrful frumosului vulcan veșnic nins. Fără să-l privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
blîndeții cu care celelalte femei - inclusiv mama sau sora ei - acceptau să se transforme În proprietatea privată a soților lor, supuse și resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În carne vie. Apoi Își pierdu din nou cunoștința, simțind pe trup contactul vîscos și respingător al acelei ființe diforme care căuta, pe deasupra, s-o mai și sărute cu nesaț pe gură. Era un rege În adevăratul Înțeles al cuvîntului, stăpîn peste o insulă, o femeie, cinci bărbați, două tunuri și un palat ascuns, inaccesibil. Era un rege În adevăratul Înțeles al cuvîntului, de vreme ce În urmă cu mai puțin de un an, poate doi, se hotărîse să Înfrunte lumea și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dinăuntru și În cele din urmă nu avusese Încotro și trebuise să implore milă. Dar chiar În această implorare supusă de a nu mai continua să o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de așteptat, stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că avea să-i fie recunoscătoare și că, datorită acestei recunoștințe, avea să-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se culce cu el din tandrețe, dorință sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii financiare ori furturi răsunătoare din depozitele armatei, dar toate acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]