256,150 matches
-
creația sa poetică. Pe 12 iunie 1942, se judecă pe sine nu doar în mod sever, ci aproape iresponsabil: Am descoperit că nu sunt poet." Mais, voyons, îți vine să surâzi... Îl copleșise o frază a abatelui Brémond, care atribuie starea de poezie "au rayonnement d'un seul vers, disparate, indépendant, créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în parte, admisibilă, dar deloc obligatorie. Există poeți care nu și-
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Mais, voyons, îți vine să surâzi... Îl copleșise o frază a abatelui Brémond, care atribuie starea de poezie "au rayonnement d'un seul vers, disparate, indépendant, créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în parte, admisibilă, dar deloc obligatorie. Există poeți care nu și-ar dori așa ceva, precum M. Ivănescu sau Gh. Grigurcu, care propun lumi personale iar nu "țâșnete" lirice de un vers. Și, invers, întâlnim în culegerea
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
nepreocupată de vreun sens se joacă și rîde ca o copilă *** Locurile toate, purtîndu-și morții, cam așa cum chiar acele locuri ar fi construite de trupurile lor, de acum sau de odinioară, pentru odihnă, și te simți invitat, și ai o stare în care lumina din tine se îndoiește, și așa apari,dintr-o îndoială a luminii, și vezi, în sfîrșit, secretul, bun de aruncat ești, între cîini, între hiene și chiar secretul din tine e o simplă îndoială a luminii, și-
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare, la o nouă crimă, în vremea asta, timpul e un mal cu ochi mulți și înțelegători, foarte înțelegători, și așa mai departe Voi merge, astăzi, iar, la Bruges, în veneții și în alte lagune stau în amurg, ca sufletele amanților
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
model de viață luată deseori ŕ la legčre, nu pentru că eroul ar fi vreun ușuratic, ci pentru că așa stau, de obicei, lucrurile. Lui Mihail Sebastian i-a reușit bine ceea ce literatura de acum încearcă din nou: descrierea necrispată a unor stări obișnuite, cu o admirabilă egalitate de ton, capabilă însă a scoate din relatarea faptului divers virtuți de mare proză. Fiecare sub-roman, care împarte cu celelalte aceeași cochilie, este asemeni unei case de vacanță într-un alt colț de insulă. Atît
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
jumătatea coapsei. (Evident, după atâtea scurtături greutatea corpului s-a diminuat considerabil.) - Vorbește, tu - zice el și pasează telemobilul soției. Dumneaei dă asigurări că totul va fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters cu o batistă. Orișice pat are două tăblii. Una unde-i capul bolnavului, cealaltă unde-i sunt picioarele. în cazul că mai are și picioare. De
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
peste 2000 de cărți și nu dă semne că ar vrea să se oprească. Cu eleganță firească, cu un discurs bine temperat și bine articulat, Olivier Mongin își ține spectatorii la curent cu ultimele apariții. Dar cine ar fi în stare la noi, în țara minunilor care țin trei zile, mă întrebam, de atîta răbdare și rezistență la uzură, cine iubește îndeajuns cartea ca să nu i se facă rău mîncînd o carte pe zi, cine ar putea să nu alunece în
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
și ea, ceva mai bine, în universalitate. Din fericire, critici și scriitori însemnați din România i-au fost suficient de recunoscători pentru asta și i-au spus-o, destul de des. Natură chinuită, nu știu dacă Alexandru Vona a fost în stare să se bucure destul, dar ultimii ani i-au fost în mod siguri mai buni decât i-ar fi fost fără această recunoaștere. Să-i mulțumim din nou și acum, la despărțire.
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
vorba de limba ființei noastre individuale, etnice, naționale, sau cum vreți să-i spuneți, care se încadrează greu sau deloc într-o ființă globală. îi mărturiseam pe o terasă, astă-vară, unui prieten în Germania - mă aflam într-una din acele stări de efuziune care mă năpădesc uneori - convingerea mea că apropierile dintre Vest și Est, aceste vase comunicante, în care poezia unuia poate atinge nivelul celuilalt, sînt pentru mine poate cel mai credibil argument că salvarea e posibilă. Că altoiul funcționează
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
țărănimea. Aici intrau, în afară de politica prețurilor, dificultățile legate de colectivizare, comasarea terenurilor colectarea produselor agricole, atitudinea față de țăranii "chiaburi" etc. Pe scurt, un nod al contradicțiilor. (...) Această contradicție permitea două abordări de natură opusă. Prima vedea ca instrument principal, în stare să biruie toate obstacolele și inerțiile "puterea de stat, capacitatea partidului și a statului de a impune ță voința lor pe toate căile: politice, instituționale, legislative și, eventual, prin constrângere economică." ... Așa vedeau (sau subînțelegeau) lucrurile Gheorghiu-Dej și cei din jurul
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
făcea la gospodăria de Dor Mărunt. Brigman, magazionerul, stătea cu plaivazul la ureche și făcea prinsoare cu Niculae Burcea că au să iasă peste 2500 de kilograme la hectar." "La Marin Preda (...) visul e, în mod curios, un corolar al stării de semitrezie, în care conștința continuă, pe anumite parcele, să fie activă, iar tangența lui cu realitatea de toate zilele naște o ambiguitate încărcată de fior poetic. După ce traversează lunga perioadă a înfruntării pericolelor elementare, cu nădejdea aclimatizării, cu tenaticitatea
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
încremenit, asemenea celui al măștilor de teatru din antichitate: - "Aaa... la Arhitectură!... De altfel, toată poezia mea e o construcție arhitecturală, o îmbinare a tehnicii și a artei, cu legi și principii, dacă ai observat; repetarea propozițiilor, cadența..." Revenit la starea mea sufletească inițială, când plin de entuziasm dorisem să fac cunoștință cu Minulescu, încurajat de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni apa limpede. Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
deschiși ne-am vrea, el străpunge violent cordonul sanitar mental din jurul acestui spațiu foarte intim al omenescului, stîrnește repulsie, te simți agresat. în special tinerii încearcă să provoace în acest mod establishmentul, dar limbajul obscen, în lipsa talentului puternic, singurul în stare să înlăture obstacolele prejudecăților, rămîne de domeniul pornografiei. Cel mai bine a reușit pînă acum să se mențină pe muchia subțire și alunecoasă dintre pornografie și artă Ioana Bradea, în romanul ei de debut, Băgău, publicat în mai la Editura
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
o zi în locuința morților,/ Să mănânci pâinea lor/ Și să bei din vinul lor curat/ Și să te-ntorci aici nepăsător.// Să fii sigur cu cine-ai mâncat, / Să fii sigur cu cine-ai vorbit,/ Să-ți amintești ce stare aveai/ În clipa când te-ai trezit// Tot în lumea asta în care / Niciodată nu știai cu-adevărat/ Cu cine stai la masă și cu cine/ faci drumul cu care-ai plecat// Să nu te temi că ai ajuns la
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
epoca scrierii lor pe cît posibil. Din perspectiva autorului, nu problema unei identități a fiecărui popor prezintă gradul cel mai ridicat de risc, ci abordarea scrierilor lui Cioran: "în fond, a vorbi despre Cioran înseamnă a vorbi despre convingeri, doctrine, stări de spirit, comunități - toate cu dozajul lor de contradicții și nestatornicii". Prin urmare, punctul de pornire va fi scala de valori pe care o folosea Cioran cînd judeca potențialul unei nații ("în istorie n-au reușit decît popoarele care s-
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăcește I. Necula) și, evident, opinia lui despre identitatea popoarelor, care poate fi înțeleasă "chiar mai bine decît esența indivizilor - prin felul lor de a participa la vag". Popoarele sînt "forme încorporate ale culturii
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
de masă era ceva modest, nesuferind comparația cu abundența de mărfuri afișată azi în țările occidentale, intitulate țări bogate spre a fi deosebite de celelalte sărace. Relativa detașare de bunurile materiale era în trecut în bună parte reflexul strict al stării economice și în nici un caz un monopol al sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un unchi aproape nonagenar, imobilizat în pat și foarte ramolit, adică un bătrîn în stare proastă comparativ cu alții, care, la vîrste și mai înaintate, rămîn valizi și cu mintea aproape întreagă. Bucuria pe care o avea cînd mă vedea, firicelul de comunicare între noi, îmi întreținea sentimentul că sunt utilă, că fac o faptă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cu o durată de viață precis datată. Nu provizii de obiecte și case îmbîcsite, ci funcționalitate și folosire intensă. Desigur, m-am văzut în acord cu noua mentalitate și, de pildă, am descoperit cu încîntare mormanele de lucruri, unele în stare bună, înșirate pe trotuar din timpul zilei pentru a fi ridicate noaptea. O societate în care nu se mai repară și nu se mai transformă, iuțeala timpului măsurîndu-se și prin fluxul accelerat al obiectelor. Ideea că totuși s-ar putea
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
poeme ale lui Geo Dumitrescu rămân cele scrise la douăzeci de ani. Dezinvoltura pe care poetul o avea atunci s-a pierdut pe parcurs, chiar dacă el a mai încercat de câteva ori să o reconstituie. Nu se poate reconstitui o stare de grație. La douăzeci de ani, Geo Dumitrescu nu ține seama de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
abstract, din cărți, ci efectul întruchipat într-un biet om. Cînd m-am îmbolnăvit de tbc, am primit totul ca pe o insultă personală adusă mie de Dumnezeu. Nu exagerez. Și l-am urît. Acum n-aș mai fi în stare de așa ceva. Nu mă rugam lui, ci mie, mi-am impus acel tratament foarte dur, "cura cadaverică", ce consta într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de stat în pat, lejer, cu mișcări, puțin
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
la expresia propriu-zis metaforică. Aproximând în românește, de-a lungul anilor, câteva zeci dintre poemele sale, am putut constata consecvența cu care poetul își urmează drumul, de la un titlu la altul: a scris, de la început, o poezie de notații și stări, ca și lipsită de metafore, înscriind mereu în fragmente de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
în câteva repere ce și-au consolidat, cu timpul, pozițiile în scrisul său, și problematica rostirii/scrierii poemului se confruntă mereu, în jocul vecinătăților, depărtărilor, interferențelor, al participării vizând contopirea, al conservării unui spațiu al contemplării luminoase. Și al unor stări de spirit ce se împart, într-o expresivă ambiguitate, între sentimentul precarității și al trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de numeros, ar putea găsi
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]