7,229 matches
-
ori se vede că le adaugă), nu să modifice cursul acțiunii (care se îndreaptă către același deznodământ). Discrepanța dintre ce a inventat autorul și ce i s-a povestit e semnificativă și, cu o anumită marjă de eroare, cele două stilistici se trădează singure. Intră așadar în funcțiune un paradox care e specific genului acestuia de romane cu fundal autentic. Anume că realitatea nu e verosimilă. Sunt destule locurile din Ana Maria și îngerii în care apar episoade pur și simplu
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
Varianta autohtonă recentă (Opriți genocidul social!, moțiune depusă în 9.06.2010) are aproape 10.000 de cuvinte (de aceea nici nu a fost citită integral în ședința publică; se găsește însă pe site-ul cdep.ro), amestecă permanent registrele stilistice, face referiri punctuale la persoane și este dominată de o emoționalitate polemică, manifestată în sarcasm și invectivă. Tonul polemic se folosește, mai întâi, de clișeele unui limbaj politic „pașoptist", reluat în jurul lui 1950, cu note popular-arhaice în actul de înfierare
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Și ei sunt Prolog". Cînd Tarkovski, la care Flondor s-a referit proiectîndu-și pelicula despre Bucovina, a trecut de la himericul mai disparat din Nostalghia la ultima întruchipare a creativității sale, aceea testamentar expusă în Jertfa - ofrandă în absolut, peste categorii stilistice și peste însăși convenția constitutivă a filmului -, aluziile plastice tresărind acolo duceau spre marile visări universaliste, spre Piero della Francesca și Leonardo. In actul de a se înrădăcina din nou, cu gratitudine, în legănarea de peisaj, ferice vegheată de obcinele
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
toată critica a căzut de acord că între cele două secțiuni ale romanului (adică între Prolog și Epilog) există evidente discrepanțe valorice. Cea dintâi e aproape impecabil scrisă, cea de-a doua se pretează la o serie de meandre, inclusiv stilistice, nu toate justificate epic. Sentința mi se pare, în principiu, corectă. Jurnalul Iuniei e mult mai interesant, pe câtă vreme scenele relatate de o voce din off în Epilog au ceva fad. Numai că, la drept vorbind, romanul se naște abia în
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
Al. Brătescu-Voinești. Ceea ce contează înainte de toate, din punct de vedere editorial, este textul schițelor și povestirilor „plimbate" dintr-un loc într-altul, adică felul în care editorul adaptează versiunea inițială a autorului la normele lingvistice actuale, fără a altera trăsăturile stilistice și expresive caracteristice acestuia. O comparație cu ediția Vârgolici, făcută pe oricare pagină a „ediției" de la Regis, relevă o bizară identitate a celor două texte. Asemenea „demersuri" sunt mai periculoase decât par. Ele relativizează, în mintea școlarului, noțiuni foarte delicate
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
Călinescu - și nu neapărat în texte presărate cu imagini. Veți vedea că nu se scutură numai așa-zisele «flori de stil», dar că ideile înseși nu mai rămân aceleași. Este ceea ce se întâmplă cu orice mare critic, a cărui pecete stilistică e inconfundabilă... " Nimic de spus mai mult.
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
ei seamănă în cel mai înalt grad și de lecția lor încearcă (de obicei fără succes) să se dezbare întâi. E de remarcat un lucru: comparativ cu bucureștenii, celelalte grupări, din Cluj, Iași sau Timișoara, ale generației optzeci le sunt, stilistic, indiferente lui Cristian Popescu & Co. Pe Daniel Bănulescu, ca să revin la el, îl individualizează mania de a-și instituționaliza nu numai eul, ci și personalitatea. Cu singura mențiune că, în lumea pe care o scrie, și care amestecă esteticul cu
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
înaintea sa a reușit să suprindă în rimele sale frumusețea expresiei romano-slave. De asemenea, din generația mai veche a produs o puternică influență în formarea noii lirici, eminentul polemist, Tudor Arghezi. Un excepțional făuritor de slove, inepuizabil izvor de idei stilistice. Are o activitate de scriitor de mai bine de treizeci de ani Este un artist profund, înzestrat cu un dar aparte de vizionar, creator pe care un cititor de duzină niciodată nu îl va înțelege în esența lui Tot așa
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
de fapt, o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut pe tenorul de origine maghiară Kiss B. Atilla și el cunoscut la București din apariții anterioare. Acesta a propus un Calaf mult mai aproape stilistic de partitura pucciniană. A fost o prezență agreabilă, cu o frumoasă voce, cu un registru de centru bine impostat, cu un acut, din păcate, nefinalizat la amploarea pe care ne-am fi dorit-o. Cu toate acestea, el a creat
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
Sandu, interpretând fiecare cu acuratețe și seriozitate partitura. Cei trei miniștri Ping, Pang, Pong au fost, în ambele seri, Florin Simionca, Cristian Mogoșan și Valentin Racoveanu, constituind o echipă omogenă, bine coordonată, care a răspuns perfect din punct de vedere stilistic. Cristian Mogoșan este un tenor de mare viitor despre care vom mai auzi cu siguranță, întrucât posedă o voce specială, potrivită repertoriului wagnerian. O mențiune specială trebuie s-o facem pentru Florin Diaconescu, care în rolul împăratului Altoum, cântat în
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
Ruxandra Cesereanu Excelența stilistică face, în primul rând, din Pacientul englez (traducere de Monica Wolfe-Murray, ediția a IlI-a, Editura Univers, 2006), romanul lui Michael Ondaatje, o minunată bizarerie pentru o bibliotecă stranie (filmul a făcut mult rău acestei cărți-bijuterie, trebuie specificat acest lucru
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
Canada) reconstruiește din fragmente structura unui roman și o înlocuiește, nouăzeci la sută, cu lirism, izbutind un suculent poem epic pe tema agoniei și a deșertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecție de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură și istorie au darul de a servi, catalizator, performanțelor stilistice. Reperul minim de subiect al romanului este povestea a două ménage à trois, înainte, în timpul și la sfârșitul celui de-Al Doilea Război
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
suculent poem epic pe tema agoniei și a deșertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecție de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură și istorie au darul de a servi, catalizator, performanțelor stilistice. Reperul minim de subiect al romanului este povestea a două ménage à trois, înainte, în timpul și la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, primul spațializat în Cairo și în teritoriile deșertice, al doilea spațializat într-o vilă ruinată din preajma
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
intervenții ortografice și de punctuație. Biserica neagră a beneficiat de nu mai puțin de trei transcrieri: un caiet rămas în posesia fiului Theodor Baconschi și a mamei sale, Ioana Postică, o transpunere a caietului pe foi veline (cu minime intervenții stilistice și corecturi) și, respectiv, o copie dactilografiată perfect identică, descoperită de Mircea Ciobanu în 1984, la Cartea Românească. Aceasta a constituit textul de bază al ediției princeps din 1990, reluat în cea de față. Ediția Baconsky are toate atributele unei
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
Rodica Zafiu De mai multă vreme, publicitatea românească exploatează jocul registrelor stilistice, variația lingvistică, abaterile de la normă. Nu e imposibil ca la originea acestei direcții să stea o tradiție culturală specifică, instaurată de comedia din secolul al XlX-lea, de piesele lui Alecsandri și mai ales de teatrul și proza lui Caragiale
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
bucureștene se schimbă acum radical, iar copilăria petrecută acolo capătă treptat formă de micro-paradis ce poate fi revizitat pe calea artei. Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din Hagi Tudose, performanță stilistică notabilă, imagine a unei obsesii și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele mai ingenioase pagini, Delavrancea și-a compus un stil propriu destul de sofisticat. Utilizării naturale a dialogului
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
acest sens este reprezentat în română în primul rând de adjectivul substantivizat decapotabilă. Echivalența dintre cabrioletă, cabrio și decapotabilă (cu justificata absență a lui cabriolet.) se poate observa foarte bine într-un articol recent, în care sinonimele alternează din necesități stilistice: „Ziariștii francezi visează la o decapotabilă derivată din Dacia Sandero", „Francezii își imaginează cum ar fi o Dacia cabrio", „un cabrio ar putea deveni realitate", „ ar putea costa de la 11.000 euro" (hotnews.ro, 21.06.2010).
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
în contrast cu prezentul urîțeniei și al vulgarității. De aici apare obsesia degradării, a stingerii și a morții, prezență tutelară în opera lui Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul rar și neologism, totul pe fondul unei sintaxe modulate, variate, ductile. Apare astfel și la noi așa-numita
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
versificat din abundență -așa cum vom găsi în Caleidoscopul lui A. Mirea, în cele două volume scrise împreună cu Șt.O. Iosif. în ciudata relație a celor doi, D. Anghel a adus, fără îndoială, contemplarea, cultura asimilată lent, dorința de perfecțiune stilistică, în timp ce companionul său oferea energia, inițiativa, impulsul la efort zilnic. A rezultat o operă care îi seamănă lui Anghel destul de puțin; ironia ușoară, faconda jurnalistică, tonul mai degrabă exuberant ale lui A. Mirea par a reprezenta mai ales inițiative ale
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Fantasii: se deschidea astfel poarta spre prozele poetice publicate începînd cu volumul Fantome; nu întâmplător titlul volumului de proze apărut peste doi ani se înrudea cu fantasiile în versuri. Spre finalul vieții, Anghel a scris cîteva poeme care, prin subtilitate stilistică, dovedeau că poetul pășise în altă etapă. Poezia românească putea conta acum pe o voce de extraordinară puritate. Ideea eternității artei capătă accente tot mai dramatice, precum în poemul Cîntecul greierului - istorie concentrată a Universului, distrus periodic de diverse cataclisme
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
felul de suferințe - boli de inimă, dureri de șale, ticuri nervoase. Aveam cea mai monstruoasă durere de cap din lume. Ne afectau schimbările de vreme, modificările de dispoziție și spaimele nevindecate din liceu." Nu este însă decât un reușit truc stilistic. Grupul e într-adevăr uniformizat prin natura muncii: proiectele publicitare se realizează cu contribuția tuturor, ideile creatoare fiind vărsate într-un recipient comun în care se frământă și se coace o soluție colectivă. Au loc ședințe, „ședințe de după ședințe" și
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
totuși în peisajul actual, spre a atrage atenția asupra unor simptome sau tendințe asemănătoare ce se pot regăsi uneori și la autori cunoscuți." (pp. 7-8) Semnalul de alarmă vizează nici mai mult, nici mai puțin decât precaritatea culturală (căci carențele stilistice se justifică și altfel decât prin niște simple deprinderi greșit învățate) a criticii de azi. S-a tot vorbit, și încă se vorbește, despre o remarcabilă revigorare a acestei magistraturi, pe care, surmontând pierderile unui deceniu nefast, tânăra generație ar
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
fost reproduse ca atare. George Guțu a preferat - și bine a făcut - să favorizeze lectura discursului cioranian, în detrimentul fidelității filologice. Deși nu știu germană, nu mă sfiesc să afirm că traducerea este de un înalt nivel, atât semantic, cât și stilistic. „Nespecialistul" care se declară a fi George Guțu l-a citit cu atenție pe Cioran și i-a tradus inspirat dicțiunea ideilor, într-un mod care ne face să descoperim în text, la tot pasul, fraze și formulări la fel de reușite
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
fi încărcat, pentru mulți vorbitori de azi, cu conotații sociolingvistice negative, evocând un registru substandard, suburban. Pentru alții, sper că a rămas o formulă poetică, usor arhaizantă, cu ecouri eminesciene. Dinamica uzului produce uneori asemenea polarizări paradoxale, asociind extremele ierarhiei stilistice: registrul foarte înalt - și cel plasat foarte jos. Explicația fenomenului stă, în bună măsură, în istoria culturală a limbii române: unele cuvinte și expresii, curente în limba veche (în scrierile-reper: texte religioase, istorice, de ceremonial etc.) au fost înlocuite în
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza superlativ, prin hiperbolă, o mulțime. O căutare pe internet oferă date relevante privitoare la frecvența și specializarea contextelor în care apare locuțiunea adjectivală și adverbială fără număr. Decisivă pentru deprecierea stilistică pare să fi fost prezența sintagmei în titlurile și în refrenele câtorva manele (Mița de la Balș, , fără număr; Nicolae Guță, Fără număr pentru toată lumea). În textele manelistice, formula este folosită, alături de alte metafore hiperbolice, pentru a descrie mari cantități de
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]