2,089 matches
-
În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la closet și dispăruse pentru totdeauna, lăsîndu-l pe „Boojie“ să achite consumația. Rowe avusese și după terminarea școlii cîțiva prieteni - poate vreo jumătate de duzină - care aveau să devină după căsătoria lui mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptat răbdător să treacă pauza de masă, după care a aflat că-i trebuia dovadă scrisă că nu anexase Brazilia. „Bine, dar Brazilia n-am apucat s-o cuceresc, făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică o sticlă de coniac cu chipul și numele sale pe etichetă, pentru o ungere corespunzătoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că există simboluri care exprimă atât de minunat și direct ceea ce pur și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de înghețată în culori pastelate, pliculețele de ceai stoarse și cănile de ciocolată caldă, și‑o retrage însă brusc și speriat, atunci când observă că nimeni n‑are nevoie de privirea lui. În final, elevul îi spune elevei: probabil că nici cel mai versat istoric n‑o să afle vreodată cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sper să găsesc ceva deschis. La o cafenea, prima În drum, ușile Închise, vitrinele Întunecate. O inscripție cu marker negru: ÎNCHIS - CAZ DE BOALĂ. Caz de necaz. Găsesc alt loc, scump ca naiba, plin totuși de lume. Până să-mi stoarcă portocalele, cer o cafea, o Înghit cam În silă, laolaltă cu prea mult fum. Mă străduiesc să recunosc pe cineva la mesele din jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gata, de asemeni, să intre în scenă. Dar Ortansa nu pare preocupată de mișcările ce se produc în culise, ci în ea însăși. A acumulat discret, a luat în posesie și această după- amiază tulbure, otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de ospitalitate. Chiriașul o privește în tăcere. Destinul a luat, pentru el, chipul Ortansei. — În ceea ce privește scrupulosul dumitale amic, poți să mă crezi că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi acoperită de rouă, și tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea cum ai spus." 38. Și așa s-a întîmplat. În ziua următoare el s-a sculat dis de dimineață, a stors lîna, și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Să nu te aprinzi de mînie împotriva mea, și nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn că da. Îți place ce vezi și ce auzi? Din nou am făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele argăsită pe pământul nisipos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi rosti cu glas obosit și răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
client o să fie spînzurat. Poți să pui rămășag pe ultimul tău dolar că nu de-asta și-a pierdut somnul Melvin Porter“ - zic. „Ăștia nu pot dormi de teamă că nu-și capătă banii sau stau și socotesc cum să stoarcă cît mai mult de la un om, iar dacă ți-a Îndrugat o asemenea istorie“ - zic - „poți să fii sigur că nu ți-a spus adevărul... aici se-ascunde un drac: povestea asta-i cusută cu ață albă.“ „Ba nu“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trezise dintr-un somn lung. De cum am văzut-o, puteam să spun că nu-i nimic de capul ei: era soi rău, una de-alea făcute să sucească capul bărbaților și să se țină scai de ei, Înțelegi, și să stoarcă totul de la ei. Era femeie frumoasă, n-am ce zice, era bine făcută și-avea fața albă ca laptele, fără cusur. „Păi cum să nu“ - i-am zis mai tîrziu cînd a-nceput să-mi spună ce bine arăta. „Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar astea erau jocuri prea obositoare, intelectual și fizic, pentru ei. Ros de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată când cu Bulgari, când cu Poison, mă storceau de energie. Creierul, însă, rămânea într-o stare de excitație continuă, de parcă m-aș fi hrănit cu pastile de ecstasy. Dragostea pătimașă e un drog - ar trebui administrată numai în doze mici și sub supravegherea medicului. Ajungeam la ea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când i-am dat pe unii cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să punem de cafea. Ai Înțeles? — Da, zice Axente scurt În timp ce-și scoate bluza pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog, că el n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali. Mă trezesc destul de târziu, era aproape 9 a.m. și intru în bucătărie: Nati se storcea, G. pe lângă ea, A.C. și el pe lângă ei. Era liniște, frumos și eu mă simțeam foarte bine, pentru că noaptea o visasem pe Raisa. De aceea, cum am intrat, am și spus: - Am visat-o azi noapte pe Raisa; și dau
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
visasem pe Raisa. De aceea, cum am intrat, am și spus: - Am visat-o azi noapte pe Raisa; și dau să povestesc visul, dar Nati mă întrerupe și-mi spune: - Raisa a plecat azi noapte. Eu credeam că ea se stoarce ca să ducă lapte la spital și, când colo, vestea asta. - De unde știi? o întreb. - Am fost azi noapte la ea cu G.S.V. Pe voi v-am lăsat să dormiți. - Povestește! spun eu. - Azi noapte, la ora 2, m-a sunat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la reședința familiei a fost suficient de lung ca să-ți înfigi ghearele în tatăl meu. Câți bani ai stors de la el, aș vrea să știu. Și mai clar, de ce a murit? Nimeni nu pare să vorbească despre asta. Nu știu exact, spuse Phoebe, dând înapoi. Eram plecată când s-a întâmplat. — Ascultă, ne pierdem vremea, spuse Dorothy. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce noi ceilalți ne stoarcem mințile cu banala problemă de a afla cum vom trece restul nopții fără să fim sfârtecați. I-auziți, auziți, spuse domnul Sloane. — Părem să uităm cu toții, pe lângă toate celelalte, că după spusele poliției locale, e un ucigaș evadat în zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și când scrie ultimul cuvânt, tu, începe să plângă de-a binelea, hotărât. Căci în orașul nostru sunt destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]