1,992 matches
-
și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung la jucăriile sale, d- apoi să i le ia. încăpățânat, nevoie mare, cum pune ochii săi câși pe ceva, gata, nu se mai lasă până nu modifică, dărâmă, strâmbă, face praf, ceea ce i-a suscitat interesul. Multă vreme, chiar și eu am crezut că prezidentul acesta, trimis la vatră, de marina comercială, pe care a vândut-o pe bani de buzunar, are cât de cât o gândire rațională, indiferent
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl răsfoia în Cișmigiu, cunoscută fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât Tristram, cât și profesorul de engleză aveau nasurile bușite, coroiate și strâmbe, primul din cauza extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea pentru că scosese din țâțâni cu septul o chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i conferi statutul de femeie măritată? Și asta la momentul când era subjugat fără drept de apel de tinerețea iresponsabilă a Adelinei, de entuziasmele ei împrăștiate de la poezie, până la croitorie și ritualuri exorciste? Nu, nu, pur și simplu cineva băga strâmbe. Cu ce scop, numai Dumnezeu știa. Chestia era că nu mai puteai avea încredere în nimic. Îndosariase bilețele, scrisori și mail-uri de la o mulțime de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pentru el a fost mai ușor, da’ eu a trebuit să mă descurc singură, maică. Am pacati mari. Am făcut raclaje la Vaslui, fără să mai afle Gicu. Acuma stau și plâng, oare o să mă ierte Dumnezeu? Uite ce degete strâmbe am de la spălatul cu apă rece! vezi? - Ei, lasă și mata, mamă, interveni Cornel. V-ați înțeles bine și ați trăit frumos timp de cincizeci de ani. Unde mai găsești așa ceva acuma? Era hazos tata, chiar dacă voia să pară aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acela. Ajunse În cele din urmă, iar trenul, de parcă numai pe ea ar fi așteptat-o, se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit am privit în strâmbele oglinzi: / Vodkă. Înjurături. Mătreață. Poeți. / Atâtea regrete și tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o construcție impecabilă, în planul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cunoscute, apărute după anul 1989, care cuprind adevăr din istoria și spiritulitatea românească pe care au căutat să le desăvârșească. Vrem legi care să apere pe tot românul, vrem respectarea lor, vrem legalitate, vrem să trăim dincolo de forfota noroiului vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a nu ne putea spune cuvântul și a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei, vârâte în buzunarele sutanei. Infirmitățile și boala, căci era și bolnav de plămâni, îl înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
S-a bătut cam multă monedă pe teza, dragă tradiționaliștilor mai ales, că eternitatea s-a născut la sat. Cei care văd țăranul ca o ființă folclorică o aprobă din complezență. Cei care socotesc țăranul o barieră în calea modernității strâmbă din nas. Veșnicia miroase cumva a bălegar? zic ei. Adevărul e undeva la mijloc. În Lisa (cea cunoscută de mine) nu era absentă grija zilei de mâine. Dar ea nu se extindea și asupra posterității! Judecată ca încredere în posteritate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au o profesie incertă, nu sunt nici țărani, nici muncitori. Unii lucrează pe la fabrici în Făgăraș. Un autobuz prăfuit îi aduce spre seară și îi deșartă în fața primăriei. Ceva mai la vest de mijlocul satului, curge și azi un râuleț strâmb și prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile a două mori și o piuă sau pentru a fi utilizată toamna la cazanele de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nick. Voi, puștii, sunteți toți niște duri. Păi tre’ să fii dur. — Asta-am zis și eu. Bărbatul Îl privi zâmbindu-i. La lumina focului, Nick Îi putu vedea fața mutilată. Avea nasul turtit, ochii ca două fante și gura strâmbă. Nu văzu toate astea deodată, Își dădu doar seama că fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat de tăvăleală. Numai că pentru asta am plătit un preț prea mare. Mai bine nu scăpam, dar rămâneam întreg. Așa însă, cu un picior strâmb și cu o durere de-ți vine să urli la fiecare pas, nu-i nici o bucurie. La război, ca la război. Nu știi niciodată ce te așteaptă... Ceilalți din jur priveau la cei doi cu ochii dilatați, nepricepând nimic din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor Învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa, în zilele de lucru, umbla prin sat numai în izmene, alerga și se zben guia cu copiii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ultimele clipe... plecase lângă fiica și soția lui, care-l așteptau de mult.” Încă o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia-ți-l acasă Evdochio, să nu-l mai văd! Plângea din cauza durerii, dar mai mult de perspectiva de a se ști mereu cu mâna
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]