2,070 matches
-
Întâlnirile SpectActor" ale Teatrului Național, la "Duminicile de poezie" și la "Scriitori la Tradem". Ei vin la Craiova (și te asigur că sunt scriitori buni cei care fac asta) cu mare plăcere și respect pentru ce se întâmplă aici. Nu strâmbă din nas, a, e Craiova, ce poate fi bun în capitala juveților!? Vin și spun și altora ce oameni întâlnesc acolo, au discuții cu ei, citesc poezie, proză, eseu și se întâlnesc cu un public deja obișnuit să vadă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a operei) față de un Mircea Eliade sau de un Cioran, în schimb rămânem cât se poate de "înțelegători" față de un Petru Dumitriu sau un D. R. Popescu, față de Maria Banuș sau Nina Cassian, față de Ov. S. Crohmălniceanu sau Paul Georgescu. Strâmbăm din nas când dăm de figuri martirice ale detenției precum Radu Gyr sau ale diasporei suportate până la capăt precum Vintilă Horia sau Horia Stamatu. Mai întâi de toate însă ne umplu de amărăciune șicanele, minimalizarea la care-i supunem din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Salut, Bill, a zis el. M-am uitat la el trei secunde lungi pînă să-l recunosc pe Dupré. Arăta-n același timp mai bătrîn și mai tînăr. Torpoarea Îi dispăruse din priviri și slăbise zece kile. Fața i se strîmba la intervale neregulate, precum o materie moartă care capătă viață, una Încă spasmodică și mecanică. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré arăta anonim și fără viață, așa că nu-l puteai distinge dintr-o mulțime și nici nu-l recunoșteai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mahalalele Brăilei, care a scos capul la Paris, cu un fitil roșu în mână se repede la blocul de granit. În jurul lui e dansul macabru al sanielevicilor, grotesc și cu behăituri orientale. Istrate se îndeamnă, Istrate se încruntă, Istrate se strâmbă, Istrate Panait se ia de piept cu Mihai Eminescu! (...) Temperament anarhic, dincolo de ordinea morală constituită, e greu să angajezi o discuție cu el. Argumentele noastre le "dinamitează" cu aceeași ușurință cu care a încercat să-și reteze beregata singur. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Acum stătea cu mirare în fața oglinzii, se uită cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreabă ceva"; Toma Nour din Geniu pustiu, zice și el: "altădată mă pomeneam că mă uitam ore întregi în oglindă și mă strâmbam la mine singur"; la fel marchizul din Avatarii faraonului Tlá: "seara după ce închise ușa după sine se puse în dreptul oglinzii și se privi lung la el însuși". Etc., etc. De aici concluzia că avem de-a face cu o "stereotipie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
19 decembrie 1994, ora 10,50 14. Rânduri despre un prieten Motivația intervenției de astăzi e poate banală pentru cititorul care abia a petrecut Crăciunul, poate emblematică pentru mine; e o chestiune de poziție față de microfon... Astă primăvară, plecând, Îmi strâmbam gâtul ca să mai surprind o ultimă (oare?) imagine a satului meu pierdut În lunca Prutului. Când satul a dispărut după un deal, când șoferul meu, tata, făcea la stânga, am văzut altceva: nucii ce străjuiesc șoselele Basarabiei. Durerea sau lacrima noastră
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face tot ceea ce vrei. Să te lăfăi. Să te joci cu spațiile, cu albitura, să jonglezi. Maximum de gest artistic ar fi să mă strâmb acum la voi, dacă-i vorba de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de cusut a bunicii mele. Fotbal de unul singur. Mă jucam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Pentru că, după ce i-am spus că e doar invenția mea, s-a redresat și și-a dat seama că a dat cu mucii-n fasole. Fac pariu că dacă-i alegeam un nume neaoș, Maricica, Vasilica, să zicem, ar fi strâmbat din nas. Aia nu cadra. Dar Tiffany era cu totul altceva. Mai târziu am aflat că tipa respectivă se mândrea, așa cum bănuiam, că provine din nu știu ce familie aristocratică crescută cu pian în casă. Nu că asta ar fi ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un tip care în decembrie ’89 se întorcea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi arătau limba, îl disprețuiau. Gesturi minore și firești pe care o cameră le poate memora și hiperboliza. În fond, cam asta face și scriitorul. Încarcă cu sens detalii. Un ochi atent asta face. Doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai multă stăruință și implicare, Întrucât, vorba Avvei Zozima, Dacă cineva vrea să facă fapta bună, să nu creadă cu mintea sa că o va lucra Îndată, căci este cu neputință, ci să Înceapă. Și cu toate că la Început o va strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă va răbda de multe ori și nu se va lenevi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și ei strâmbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră măcar un salam cu glutamat de sodiu sau o răcoritoare cu acid benzoic, ce ne-am fi bucurat! Le servești însă cartofiori inozinați, îi îndopi cu icre de păstrăv somonizat, despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toate trăsăturile cuceritorului de pustă marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufaș în sus nu-l prindea. Arăta ca un slav cu mai multe butoaie de vodcă pe conștiință. La orice variantă îi prezenta medicul, Comănescu strâmba din nasul său acvilin și zicea: „Da’ unul mai așa, mai de pe la noi, n-aveți?“. Singurul model care l-a mulțumit a fost un nas de boxer, însă nu foarte turtit. Chirurgul, care mai operase naționaliști, n-a riscat nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
proces, pe mine, pe Pr. M. Dămoc, Pr. Iosif Chelaru și Pr. Petru Albert, ne-au reținut în penitenciarul din Bacău, iar pe ceilalți preoți ce-au fost cu noi, i-au dus prin Jilava la Luciu Giurgeni și la Strâmba în Balta Brăilei cam prin luna mai-iunie 1963. Cei rămași la Bacău, am fost transportați în luna martie 1964 la Jilava - București, unde am stat în tranzit doar trei săptămâni, unde am întâlnit oameni civili cu condamnări grele ce au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de carceră numai cu pâine și apă... „N-ați venit aici ca să trăiți, bandiților, ci ca să muriți!” „Voi sunteți dușmanii poporului și trebuie să fiți nimiciți!” - astea din zisele caraliilor (milițienii ce-i păzeau și-i cărau pe deținuți). La Strâmba m-am întâlnit cu episcopul greco-catolic de Cluj (Cherteș) și cu alți preoți greco-catolici ca: Pr. Pali, Pr. Dărăban, Pr. Șușman și alții care erau de mulți ani în pușcărie. Împreună cu ei am celebrat de multe ori Sf. Liturghie în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vin natural, ce era trimis de acasă în pachet. Acest vin se păstra la farmacia coloniei și medicii deținuți, și ei știau despre ce este vorba și ne cereau să ne rugăm și pentru ei. Tot în coloniile Luciu Giurgeni, Strâmba și mai apoi și la Salcia am întâlnit și pe preoții maghiari din Transilvania ca: Pr. Fr. Covaci, fost Ordinarius loci la Alba Iulia, Pr. Radulli și alții cărora nu le mai știu numele. În ultimul timp de detenție, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suferință. Am fost trimiși în 11 august la Jilava - București, ca apoi, în 22 august să ajungem la Giurgeni - Brăila, pe marginea Dunării, unde am început munca grea, așa cum indica sentința tribunalului militar. Din Luciu - Giurgeni am fost mutați la Strâmba, în Balta Dunării. Atât în Giurgeni, cât și la Strâmba am putut celebra sf. Liturghie pe ascuns, cam de 150 de ori. În 5 mai 1964 am fost trimis la penitenciarul Gherla, via Jilava pentru a fi operat de hernie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca apoi, în 22 august să ajungem la Giurgeni - Brăila, pe marginea Dunării, unde am început munca grea, așa cum indica sentința tribunalului militar. Din Luciu - Giurgeni am fost mutați la Strâmba, în Balta Dunării. Atât în Giurgeni, cât și la Strâmba am putut celebra sf. Liturghie pe ascuns, cam de 150 de ori. În 5 mai 1964 am fost trimis la penitenciarul Gherla, via Jilava pentru a fi operat de hernie. Operația a avut loc în ziua de 16-V-1964. După o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o lună și am lucrat la ciupercărie. Prin august am fost transportați la Giurgeni, în Balta Brăilei, aproape de Vadul Oii. Am lucrat la diguri și la cules de porumb. Toamna, după ce s-a strâns de pe câmp am fost duși la Strâmba, în apropiere de Giurgeni. Pr. Dămoc Mihai și Pr. Chelaru n-au mai fost aduși cu noi, erau și bolnavi și au fost duși la Gherla. Și Pr. Iosif Duman a fost dus de la Jilava tot la Gherla, suferea de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vin și pâine din făină curată și puteam să celebrăm, să concelebrăm. Nimeni nu ne-a spus nimic. Iarna lui 1963-1964 am stat și ne-am odihnit, că eram intelectuali și nu ne-au scos la muncă. Am stat la Strâmba. Aveam voie să mergem la club, unde aveam o mică bibliotecă de cărți profane. Unii jucau șah sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pistruiată a mușcat din nadă și a cumpărat-o. După care prietenul meu s-a apucat să agite imitația ungurească (căreia îi spunea „cămașa de curve“), strigând: „Frumoasă și gingașă ca spuma mării“. Când nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam de-atâta râs. Până la urmă, cămașa de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur. Ce lume anapoda, a remarcat prietenul meu, cămașa mai sobră a luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns la bătrână
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scap cu desăvârșire de apăsările și de convențiile mo mentului aniversar. Cum însă autorul nu e nici pe departe judecătorul cel mai bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar, rândurile de atunci în cartea de acum: Nu știu dacă mi se cere să fiu duios și protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sunt în stare. Nutresc totodată con vin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ea, trebuie mai întâi să spun câte ceva despre întâmplările care au decis-o. Chiar în primele săptămâni de profesorat l-am cunoscut pe inspectorul școlar. A intrat într-o zi în clasă pe la jumătatea orei și-a-nceput să se strâmbe dezaprobator din ultima bancă. Nu mai știu foarte bine despre ce vorbeam, dar îmi amintesc perfect cum arăta inspectorul. Exact la fel ca toți activiștii: tuns regulamentar, cu ceafa liberă și urechile la vedere, cu cravată în dungi și costum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cineva, atunci acesta îi devine automat ,,prieten” , îl invită chiar la un șpriț (hai că-ți fac cinste) și îl îndeamnă; mai vorbește, mai spune, îmi place cum gândești. Dacă însă îi spui un aspect mai puțin plăcut, acesta va strâmba din nas și...te va ține minte! În general oamenii preferă o minciună frumoasă, decât un adevăr mai neplăcut. -,,De ce vezi paiul din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochii tăi ? ” Vedem și astăzi peste tot cum oamenii în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]