2,072 matches
-
puteam urmări cu gândul de cele mai multe ori, la alunița de pe interiorul coapsei stângi - semn intim, de mamă - deosebit de cel din stânga nasului. Practic, nu-mi dădea niciodată răgazul necesar să-i diger complet mesajul înfiripat pe o voce mai mult decât stridentă, ceea ce-mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi dădea niciodată de înțeles că ar fi fost vreodată împotriva mea. Din contră. O simțeam însă, ori de câte ori apăream în mod neprevăzut în grupul de cunoscuți mânuit numai de el. Apariția mea acolo, însemna întotdeauna ori anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident, îl privi în ochi pe Gacel, străinul, căruia părea că-i dedică personal povestea sa, și spuse așa: „Alah este mare. Lăudat fie - tăcu o clipă. Se povestește, și asta nu s-a întâmplat în țara imohag-ilor, nici în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la piele, iar tatuajele lor par foarte simple. Într-adevăr, din câte puteau vedea de la distanță aceea, războinicii nu prezentau decât câteva tatuaje fine, cu nuanțe albaștrii, pe brațe și pe picioare, care nu aveau nimic în comun cu desenele stridente, aproape geometrice, ale bestiei. Așteptară răbdători, dar se dovedi evident că războinicii n-aveau de gand să-i lase, pentru nimic în lume, să debarce pe insulă. În cele din urmă, Navigatorul-Căpitan lua o decizie și ordona să fie adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai trișat. — Ba deloc. Înseamnă că am fost isteață. Există o diferență. Radioul scoase niște sunete stridente, fâșâi și scuipă o singură notă înaltă, de operă înainte să se stabilizeze la o piesă de Happy Mondays. — Excelent, zise Scout, lăsându-se pe spate în scaun. — Poți căuta alt post, dacă vrei. — Mersi, dar l-am găsit. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am spus da. Scout se dădu în spate, trăgând cu ochiul la mine o dată și apoi întorcându-și din nou atenția spre aparate. Cineva probabil că apăsase un comutator. Sunetul unor voci umplu camera, voci joase, fluide, și voci înalte, stridente, și voci între ele, toate vorbind peste și după celelalte și îmbinându-se într-un flux sonor. Toate vocile repetau același cuvânt iar și iar - apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă apă. O jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al muncii. Chiar existența melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-ar fi plăcut peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zărind locul liber din fața lui Bruno, chipul Îi străluci de bucurie. Înainte ca Bruno să-și dea seama ce se petrece, Începu să vorbească; e drept, se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă trona demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția aceasta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții de la Mauthausen. Ca și când n‑ar fi văzut niciodată asemenea lucruri, lumina soarelui ce apune se răsfrânge strident, cu mult mai multă forță decât la răsărit, în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află un mic magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până nu de mult mai erau purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer studiază cu atenție luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam pilit și face un banc fără perdea, oare fetița e destul de mare ca să iasă la produs, că prea proastă pentru asta e oricum. Râsete stridente. Poate mă mai învățați dumneavoastră câte ceva, domnule. Pe dumneavoastră nu mai poate nimeni să vă învețe nimic, dar dacă totuși mai poate cineva să vă învețe ceva, atunci eu sunt acela. Ha‑ha‑ha, hi‑hi‑hi! În sfârșit, grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]