2,032 matches
-
de undeva de deasupra ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut. Dar urmele lăsate deliberat erau stridente la vedere, indiscret despuiate sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu cât mai precis a înmagazinat memoria mea detaliile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca acestea s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu brutalitate ținând-o strâns de reverul paltonului. Pe fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul spălat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu sine însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nimeni nu mai râde. O fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cititorilor? De fapt, pentru cine scrieți, domnule Bellow? Socotiți marele public american suficient de receptiv față de amplitudinea gândirii și a erudiției dumneavoastră? S.B. Erotismul, în cărțile mele, este incidental și peri feric. În ele nu apare nimic din scenele sexuale stridente și practic obligatorii, prezente în majoritatea romanelor americane - ba și europene, dacă mă gândesc bine. Nu cred că îmi datorez popularitatea faptului că aș fi scris romane „sexy“. Adevărul este mult mai bizar. Majoritatea cititorilor mei aparțin acestei noi categorii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe întreg parcursul lecției în activitatea de dobândire a cunoștințelor face din lecție un proces activ și eficient cu efecte benefice în plan educativ: le dezvoltă sârguința, capacitatea de a depune efort și le consolidează atitudinea pozitivă față de învățătură... Sunetul strident al soneriei ceasului deșteptător, potrivit să-l anunțe cu 10 minute înainte că e momentul să plece la școală, îl determină pe Dumitru Dascălu să-și întrerupă reflecțiile metodico-pedagogice. Imaginile și gândurile care bat la ușă pentru a fi eliberate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mijloace folosite de regizor pentru a ilustra o poveste banală, pentru o privire grăbită. Dublul rol al Katyei este însă atât de bine conceput și jucat, încât te păcălește în primul rând pe tine, cel din scaunul de cinematograf. Dramatismul strident și hilar din acele soap operas care au consacrat-o devine capcana ideală în duelul cu Pierre Peders. Un film excelent, dar căruia, din păcate, nu i s-a acordat cine știe ce atenție, deși nu e deloc genul solicitant, exigent cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sună întotdeauna ca din cavernă (sau din biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de extatică a fost experiența lucrului împreună ! , descoperim că Malvina Urșianu a reușit performanța de a face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci de ani falsitatea este atât de stridentă, încât a vorbi despre orice altceva nu are nici un rost Nu este vorba neapărat despre falsitatea poveștii în sine la rigoare, putem chiar să admitem că filmul este ilustrarea unui fapt real. Este vorba despre falsitatea demonstrației. Doamna Urșianu crede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
deodată... în primul rând, și acest film, ca mai toate filmele românești, suferă de ceea ce aș numi vampirizarea imaginii de către muzică. în acest caz, muzica lui Adrian Enescu. Nu știu cum compun muzicienii noștri de film, dar ceea ce ajunge pe ecran este strident, abundent și asurzitor. O scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se cheamă soț. Voi fi alături de ea. O voi înțelege cînd se va întoarce obosită de la spital și-o voi stimula în pregătirea ei. Va trebui să studieze, să se consacre meseriei, să ajungă un medic bun. Telefonul sună scurt, strident, semn că apelul e prin centrală, din afara combinatului. Da, vă rog! răspund. Mihai, mi se adresează vocea din telefon, spune-mi, poți trece pe la noi deseară? E doamna Pascu, lucrează la policlinică; soțul ei m-a rugat acum cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze șoseta galbenă, flaușată, numărîndu-i parcă buclele lipsă. La brîul lui, puțin sub burtă, lucește strident o cataramă de două palme, ca de cow-boy. "Gagiule, ești dat Dracului! îi spun în gînd. Ce satisfacție meschină aș avea să te dea primarul afară și să ajungi muncitor în secția unde-s eu !... Aș aranja cu Don Șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am mereu senzația că trebuie să-mi controlez mașina înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu tot îți boțesc mutra într-o zi! Dinu se uită calm la Vlad, îl măsoară cu privirea și strînge din umeri un fel de "fă cum vrei". Vlad ar vrea să mai spună ceva, dar se aude brusc apelul strident și des al telefonului, semn că cineva cheamă din oraș. "Cristina!", tresar eu și mă reped spre telefon, dîndu-i un dos de pumn, că receptorul zboară prin aer, trăgînd după el telefonul pe pupitru. Ușor! îmi strigă Vlad, reținîndu-mă. Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cu prima femeie ieșită în cale, răspunde el, trăgîndu-și nasul. O să am nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul manometrului se apropie de limită... Apăs pe buton: un șuier strident, ca de sirenă, sparge văzduhul, apoi, după cîteva secunde, sunetul se îngroașă, rămînînd constant. Dacă se menține așa cîteva secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă la ușă, mă aplec și ridic hîrtia. Telefonul sună sec, strident! " Mă caută Livia!", îmi zic și mă grăbesc să iau receptorul. Alo, da, spun. Bună seara! aud o voce de femeie. Domnul Vlădeanu? Bună seara! răspund. Eu sînt... Sînteți cumva Mihai Vlădeanu, cel care... începe să mă întrebe femeia. Exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăiem vițelul, dar să-l tăiem ca să facem din pielea lui bice pentru fiii risipitori așa văd eu Biblia contemporană! Brîndușa mă învăluie într-o privire încețoșată, strîngîndu-și cu furie pardesiul la piept. Vrea să mai spună ceva, dar sunetul strident al mașinii miliției, care trece spre blocurile din spatele complexului alimentar, o face să tresară; întoarce capul și privește speriată într-acolo. Rămîne așa un timp, cu capul întors, privește oamenii care traversează strada în fugă, se uită la mine întrebătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întinde mîna să ia bancnota de cinci lei, dar înainte ca ea să fi atins banii, eu lovesc pîinea cu palma, trimițînd-o ca pe o săgeată printre rafturi, tocmai în magazie, peste niște borcane de iaurt, care fac un zgomot strident. Întind apoi mîna și-o înșfac pe vînzătoare de piept, trăgînd-o peste tejghea, în timp ce-i strig printre dinți: La închisoare era locul tău, criminalo, nu la raionul de pîine! O mai trag încă puțin peste tejghea, o văd cum își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]