4,034 matches
-
șir poate ani ai apărut lapidar în mijlocul ușilor întredeschise când vlăguita de speranțe viața trecuse de mult de amiază ți-am deschis ușile sufletului să intri când vrei împreună spre a colinda bucuriile vieții am invatat amândoi să urcăm să strivim dorințele de tâmplele vrerii și când am ajuns cel mai sus am inceput coborârea icet încet am uitat cum e în brațe să ții formele mângâierii cuvântul rostit tăia aripa oricărei atingeri treceau anotimpuri alungând călătoarele păsări nu mai eram
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
ce este trainic în viață, IUBIREA. ,, Alex(t)andra, să știi că mai am o pată albă în care îți poți îmbrăca visurile. Alex(t)andra, simți un ultim petec virgin de speranță sărutându-ți tălpile ? Tu decizi dacă îl strivești sau îi oferi elixirul eternității. ,, Referință Bibliografică: Un cuvânt, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de prezent și chiar de trecut, să-mi fii iubită dragă sub soare. Referință Bibliografică: ÎMI PLACE... / George Pena : Confluențe
ÎMI PLACE... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376011_a_377340]
-
doi scutieri, De unde-ai adunat atâtea averi Cu care boiul tău vrea să mă-mbete? Ce iți lipsește, ce ai mai vrea să-mi ceri? Nu te grăbi, ia-o mai pe-ndelete! Pot să-ți dedic câteva sonete, Să te strivesc, n-aș vrea, sub alte poveri. De ce zâmbești, iar vrei să mă topesc? ( Nu găsesc alt termen mai livresc) Am să-ți mai ofer și niște amintiri Din arsenalul nostru strămoșesc. Adună toată frumusețea-n priviri! Totul va fi al
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
apus de cuvinte M-adună la tine eu fug iar de mine Alerg cu apusul în hainele goale Mă zbucium în taină de parc-aș fi vie Mi-e sufletul flăcări în cea colivie Mă ține aproape cu brațele tale Strivesc zorii zilei cu ochi de pierzanii Adorm înserarea în trista minciună Mi-e viața o noapte sub clarul de lună Ajută-mi tristețea s-adoarmă-n litanii Părinte duhovnic e camera goală În patu-așteptării alarma e-n fașă Pictată-s cu mine
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze. Privește mut doar înainte deși nu vede absolut nimic.... Îl sesizează abia într-un târziu,frânează brusc și se oprește, într-
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
de o strângere a umărului pe care își sprijinea mâna ca și când i-ar fi făcut semn și i-ar fi spus: - "Te doresc mai aproape de mine. Fi curajos și mă lipește de corpul tău. Nu-ți fie teamă, nu mă strivești, nu sunt atât de fragilă cum ai crede". Gloria nu-și îndepărta privirea de la cei doi parteneri de dans. Dorea să surprindă orice modificare a comportamentului dintre ei. Nu-și putea explica de ce nu ar dori să se creeze vreo
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
cruciți cât de mulți securiști sunt în Justiție!! Nici nu știu, sincer, cum putem scăpa de asemena javre . Pentru că sistemul nu a putut fi definitiv curățat. Iar ăștia sunt ca șerpii, dacă tai câteva bucăți din el și nu-l strivești de tot, de pomană. E plină țara de “foști”, bântuie parlamentul de ei și odraslele lor. CNSAS-ul a fost înființat special ca să nu-i deconspire. Dacă jigodiile astea erau lichidate în decembrie 1989 alta era situația în România azi
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TIMPUL Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul Dușmanul cel mai mare, timpul, Pândește omul, ca un leu, Dorind să îi strivească chipul, Presându-l sub bocancul său! Frumoasa-i față-n armonie Cu ochii largi și luminoși, Apare-n timp ca o hârtie Pictată-n pripă cu nori groși. De trecerea-i, de umilințe, Nu scapă nici un muritor! Nu are frați
TIMPUL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376810_a_378139]
-
cotcodăcea ca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-și încheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pe vârful limbii cu lipici de femeie care nu se lasă roasă de gânduri nici dacă ar avea de gestionat Universul. - La Munte urc; alde a' meu îi om cu sânge, nu cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
înflorată vorbea întruna, cotcodăceaca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-șiîncheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pevârful limbii cu lipici de femeie care nu se lasă roasă de gânduri nici dacă ar avea de gestionat Universul.- La Munte urc; alde a' meu îi om cu sânge, nu cu lapte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, ... Citește mai mult DE-AR FI...De-ar fi să mă descopăr dintr-o urmăDe lujer smuls
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Îți bat în zori, la a ta fereastră. Aducându-ți clipe de arama. În plânsul pomilor de toamnă Eu îți simt oftatul și durerea Îmi las inima în a ta palmă. Sunt vis făr'de început și de sfârșit Îți strivesc cu pașii, somnul dulce-amar Pe gene-ți stă plâns, amorul ursit. Pictez pe pânză amurgului, iubirea Un dans în doi, udat de ale toamnei ploi Melancolia pe veci ne pastelează firea ... Referință Bibliografica: Sunt vis de toamnă / Elenă Lavinia Niculicea
SUNT VIS DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375132_a_376461]
-
venire într-un hohot de biruință drapat pe hohotul de moarte al mamei, aproape ucigându-mi matriarha sub tălpile roz-bombon, străvezii, catifelate, vulnerabile! Noroc cu Singurătatea care mi-a fost reazem! Am pus călcâiul pe ea, așa cum ai vrea să strivești sub călcîi capul viperei, al salamandrei, al scorpionului. Noroc cu anxietatea care m-a însoțit pretutindeni. Noroc cu depresia care m-a ținut de mână, de umeri, de mijloc, de suflet, să nu mă scape din vedere, din gheare... Vai
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi picură toamna în gânduri Și-mi plouă cu dulci amintiri... Mă-nvăluie-n brațe de dor Parfumul trecutei iubiri... Cu tălpile goale pășesc Pe vorbe ce-odată-au durut... Strivesc câte-o frunză uscată Privind înapoi...spre trecut... Și parcă din vremi depărtate O altfel de toamnă se-arată Frumoasă și blândă și dulce Cum nu va mai fi niciodată... E toamna iubirii dintâi Ce-și cântă din nou simfonia
MELANCOLII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375194_a_376523]
-
se mai revelează la tot pasul acea surdă răvășire proprie poporului condamnat la veșnica tranziție. A dispărut aproape complet șarmanta șovăială a națiunii tinere (să nu uităm că ne-am coagulat abia la începutul secolului trecut și am fost îndelung striviți în pisălogul comuniștilor, ce cu mândrie ne degradau la starea imprecisă de ”societate în curs de dezvoltare”). Nu doar atât, dar dacă mă uit la istoria recentă, alt argument vorbește pentru impulsul tineresc: democrația noastră împlinește douăzeci și cinci de ani. Ce
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
frământare, fierbinte dăruire, Captiv în raiul vintrei, nebună împlinire. Gonește ceasul clipa, tic-tac-ul lui șoptit M-a răstignit în tine, în magic infinit. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul sărut. *** Referință Bibliografică: Mireasă-n fiecare noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1650, Anul V, 08 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372625_a_373954]
-
Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu călci Florile,-n picioare! Le doare, talpă grea De plumb. Le doare dorul Si-nserarea, Le doare aripa De vânt. Să nu călci iarbă Că matasea, Să nu strivești Un gând și-un vis. Iubirea crește Printre ierburi, O floare rară,-n paradis. Să nu strivești Un strop de roua, Un zâmbet Către zori senini. Să nu oprești Stropul de ploaie, Să spele lacrimi Și venin. Referință Bibliografica: Să
SA NU CALCI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372718_a_374047]
-
doare, talpă grea De plumb. Le doare dorul Si-nserarea, Le doare aripa De vânt. Să nu călci iarbă Că matasea, Să nu strivești Un gând și-un vis. Iubirea crește Printre ierburi, O floare rară,-n paradis. Să nu strivești Un strop de roua, Un zâmbet Către zori senini. Să nu oprești Stropul de ploaie, Să spele lacrimi Și venin. Referință Bibliografica: Să nu călci... / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016
SA NU CALCI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372718_a_374047]
-
auzit în brațele soțului orbit de lacrimi și vlăguit de disperare, la rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle gigantic, strivind-o. Alături de ea Codruț hohotea încetișor cu fața îngropată în pumnii înălbiți, de strânși ce erau. Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele ce nu lăsau să iasă durerea îngrozitoare care-i consuma creierul, înnebunindu-l! Acea imagine
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
univers miniatural, câtă zbatere în aripile colorate! Câtă grație, câtă extravaganță! Și câtă catifea rămâne în pumn după ce l-ai prins! Deschizi. În palma ta găsești cel mai original desen. Din uleiuri și pulberi vii! Poți interpreta viața unui fluture strivit după linii, cercuri și bucle... Nu de mult am asistat la un spectacol cu fluturi albi în liniștea unei amieze. Era o apariție spontană, o vedenie suavă, acest grup fantomatic, aburos, care își modifica forma în direcții pe care nu
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
domnule! Se crapă de ziuă și nu ai scris nimic... Gabriel a întors capul, speriat, cu privirea încețoșată. A trecut mâinile peste față, ștergând două lacrimi ce reușiseră să se strecoare printre gene, în timp ce s-a ridicat încet, împovărat și strivit de toate gândurile ce-l munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s-a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor ce l-au năpădit și s-au derulat atât de intens încât avea senzația
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Autorului Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere, fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
Stihuri > Cugetare > ÎN UMBRE MĂ TOPESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Pândind somnul din gene Răstorn diminețile într-o noapte nesfârșită Stele nu mai sunt țipă-n agonie Le-au strivit vârcolacii sub copite În goana lor după sânge blestemat Zeii își scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna s-a spart în așchii de gheață O auroră boreală își adună coada Zdrențe de lumină oarbă lăptoasă Murdăresc
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în zi cu brumă și păzit de-o zână bună pe furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul ... Citește mai mult risipirirespir cerul din cuvinte,Doamne sfinterisipindu-mă-n azuraur purdin nori lungi adun miresmeși pesemnetaina o ascund în luttot plouând ...neștiut
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]