3,280 matches
-
odată! Am avut un coșmar. Ei, și, pentru atâta lucru, să leșini? Să leșini, mata, pe care te știam om serios și tare În fața tuturor surprizelor; pentru un drac de coșmar? Fata, venită după o căldărușă de apă, ca să poată stropi scările, mai Înainte de a le mătura, repetă, ultima parte a Întrebării: pentru un drac de coșmar? Da. Fato. Da. Că era un coșmar, nu ca oricare altul, ci, unul cu iz politic. Și? Un coșmar, după care ar fi trebuit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fără pereche <maya>: de ce o faci jigodie? <victor37>: cînd o fac, se ascunde. Știe că a făcut drăcii <victor37>: că acuma. s-a suit pe birou și și-a băgat coadă în cafea. ANIMALU! <maya>: o bați? <victor37>: Doamne ferește! o stropesc cu apă <maya>: lol <victor37>: vroiam să te întreb: de cînd te bilbii <maya>: de mică, de la 7 ani. Era să mă înec. M- au salvat, dar am rămas cu acest defect <victor37>: nu s-a putut face nimic? <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sămînța; cei Închiși fuseseră În infern, sexul acolo fusese imposibil. Homosexualitatea și masturbările, după socotința lui Thomas, fuseseră nesemnificative, cei Închiși avuseseră doar vagi momente de intimitate, un ochi veghea mereu. Era limpede, sexul omora bărbații; somonii, de pildă, după ce stropeau icrele cu lapți, sfîrșeau, nu mai aveau rost, În rațiunea naturii. Cu femeile, lucrurile, tot după Thomas, stăteau nițel diferit. Mult. Niciodată nu a spus de ce. Iubise doar În cîteva rînduri; niciodată Îndeajuns; fără flacără. Pentru că Antonia fusese o măsură
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o deschidea? Dacă i se arăta, numai ei, tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se privise odată acolo, peste umărul Antoniei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Domnului mai mult decât îmi dă El... Am timp să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de rană deschisă a orașului iradiind pretutindeni duhoarea unui dezgustător puroi alimentar. X nu are de ales : trebuie să extindă operațiunea de curățire a orașului. începe cu incinerarea gunoaielor. trece pe străzi, adună pubelele, le grupează la intersecții, le răstoarnă, stropește gunoaiele cu benzină și le dă foc. operațiunea îi ia patru luni. are mari probleme cu tonele de zarzavat care se alterează în piețe și în supermarketuri. La fel, cu măcelăriile, cu patiseriile, cu lăptăriile, cu florăriile și cu depozitele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și duminica iese însă înafara orașului și se instalează în micile castele din împrejurimi. îi place să aprindă focul în șeminee, să admire colecțiile de arme, să inventarieze sticlele cu vin vechi din pivnițe. se plimbă prin grădini, uneori mai stropește florile, mai tunde cîte o peluză. mirosul de iarbă proaspăt tăiată îl încîntă. răscolește prin vechile biblioteci, prin arhive. a învățat să descopere sertarele secrete. nu știe ce caută, dar simplul fapt că are acces la toate acestea îl face
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să nu pară prea curios. Cînd ceva îi atrage atenția să nu se uite cu insistență ca un bădăran. Cînd tușește să ducă mîna la gură. Cînd strănută să-și scoată repede batista din buzunar, dacă se poate înainte de a stropi cu microbi în jur. Cînd se așază pe o bancă să ocupe un spa țiu decent, nu chiar pe mijlocul ei, pentru a nu da impresia că vrea să o ocupe toată. să nu facă zgomot excesiv în apartament. să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
foc în fața Casei Vernescu (un alt vechi palat bucureștean devenit noul sediu al breslei scriitoricești după pierderea Casei monteoru). tînărul poet reuși să-și pună în scenă sacrificiul, într-un mod mult mai eficient decît pensionarul de la Bîrlad. el se stropi cu benzină și își dădu foc într o după-amiază cînd tocmai avea loc o furtunoasă adunare generală a Uniunii scriitorilor. scriitorii ceruseră o pauză de cafea, iar cei mai mulți ieșiseră în curtea Casei Vernescu pentru a fuma o țigară. mai mulți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și „înainte” dar au dispărut anotimpurile. temperatura rămîne constantă de dimineața pînă seara, dar noaptea aerul se mai răcește cu cîteva grade. Un praf extrem de fin s-a lăsat peste străzi, peste acoperișuri, pe balcoane. Uneori trec cu mașina de stropit străzile și încerc să mai curăț orașul, să-i redau puțină prospețime și să mai purific aerul. atmosfera, printr-un ciudat fenomen de transparență, parcă a devenit o lentilă gigantică, o lentilă care mărește... am impresia că văd planete îndepărtate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întunecase și se putea ghici o pânză deasă de sălcii din care ieșea un mic fruct sclipitor. - Acolo e biserica, arătă Pascalopol cu biciușca. Cu cât se apropiau de lanuri, cu atât miriștile și fânețele se împestrițau. Toată pânza era stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol opri brișca, înnodînd hățurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se rezemase cu mâna de un copac, înțelegi, calul a G. Călinescu rupt-o la goană și moșu-meu a alunecat jos, lovindu-se. Tata îl ia, îl răsucește, bătrânul nu mișca deloc. A stat așa vreo jumătate de ceas, stropindu-l cu apă, și, văzând că nu suflă, a crezut că e mort și a alergat călare spre sat să cheme oameni cu o căruță să-l ia. Când au venit cu căruța să-l ia l-au găsit sănătos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În cap? În piept? În picior? În ce e sufletul? - Mai las-o, Stănică, cu prostiile tale! îl mustră Olimpia,făcînd un semn cu ochiul că asta face rău bătrânului. Încăpățânat, Stănică izbucni cu flacără mai mare, ca un foc stropit cu gaz. - Să-ți spun eu unde te duci după moarte, c-am fost cînddezgropa un mort să-l pună în loc de veci. Ia, niște oase acolo pline de pământ și părul, că părul rezistă. Moș Costache, înspăimîntat, își trecu mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
albă, răsfirată pe tot pieptul. Râdea din tot pântecele, rezista la cele mai grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache se îndoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache se îndoi din șale, plin de evlavie), dădu ochi cu Stănică, pe care-l cunoștea prea bine, și râse cu înțeles către el. - De unde mai ieșiși, satană? îl întrebă părintele cuumoare, când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uleiul esențial al iertării, puțin din ceea ce este surprinzător și o aromă de rugăciune. O dată ce s-a copt tortul în cuptorul destinului, ea îl pune în formele diferite ale autonomiei, în formă de inimă, stele, jumătăți de lună, și le stropește cu un strat de bucurie. Pune totul la rece în fața vântului acceptării. Este un tort care se servește la temperatura timpului oportun și care trebuie însoțit de o infuzie din lacrimile dulci ale sfârșitului fericit. Fiecare este chemat în viața
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Într-adevăr, pe la 10,10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ele - și m-a privit mustrător. - Au avut alții grijă... Uitați-vă: aș putea pentru ca să vă supun atenției câteva fotografii de la mare... Când eram la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apă sărată și ne stropeam peste tot... Serile, ne retrăgeam în doi, după stânci, prăjeam pește și cântam la muzicuță. Zgomotele valurilor nu reușeau să acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: "Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă ești iubirea mea?" Târziu, adormeam... Despre partea cu culcatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cușcă cu un ochi nemachiat și cu un ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nevastă-sa aia... Unde-i nevastă-sa?... Ca să economisească banii cu cimitirul, îl lepădase... Să-l facă scrum, la Crematoriu... Și trădarea cu Crematoriul, pe Răposat îl rănise enorm... Îl și plouase. Trecuse unul cu basculanta și-l mai și stropise. Așa că-l văd că urcă, murat, pe prispă la mine și-mi zice: "Mărgiculițo! Amoarea mea. Împrumută-mi și mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile ca gândacii. Și simt c-am devenit, de prisos, chiar și cenușă." - Ți-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
școală fără matricolă. Liceul mărginea într-o parte marea și străzile, iar în cealaltă parcul cu numeroși castani bătrâni și teatrul, în fața căruia se găsea un bazin dreptunghiular din beton, având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și susurătoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
actul casei. Țigăncile împodobiseră căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]