11,441 matches
-
Lumea începea să înflorească în răni. De la geamul biroului meu de la studiourile cinematografice îl observam pe Vaughan stând în mașină în mijlocul parcării. Majoritatea personalului pleca acasă, luându-și mașinile una câte una din șirurile din jurul berlinei sale prăfuite. Intrase la studiouri cu o oră în urmă. După ce mi-l arătase Renata, am reușit cu succes să-l ignor, însă înlăturarea constantă a celorlalte vehicule din parcare îmi concentră curând toată atenția asupra acelei mașini izolate în mijloc. În cele trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am reușit cu succes să-l ignor, însă înlăturarea constantă a celorlalte vehicule din parcare îmi concentră curând toată atenția asupra acelei mașini izolate în mijloc. În cele trei zile de la vizita noastră la Laboratorul de Cercetări Rutiere venise la studiouri în fiecare după-amiază - aparent, pentru a-l vedea pe Seagrave, în realitate pentru a mă constrânge să-i stabilesc o întâlnire formală cu actrița de film. Într-un moment de nesiguranță în după-amiaza precedentă, după ce-l întâlnisem la o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare de automobil pe care Vaughan i le imprimase pe corp. Dimineața următoare, am plecat la studiourile din Shepperton, fericit de mișcarea traficului din jurul meu, liber în sfârșit să mă bucur de benzile pline de mașini în viteză. De-a lungul elegantei sculpturi mobile a autostrăzii de ciment, carapacele colorate ale miilor de mașini se mișcau precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă bucur de benzile pline de mașini în viteză. De-a lungul elegantei sculpturi mobile a autostrăzii de ciment, carapacele colorate ale miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cu urechea la rapoartele privitoare la accidente, acesta își pregătea aparatele foto pe bancheta din spate. Când luminile serii se așezară peste ultimele blocaje rutiere ale zilei, Vaughan își reveni complet în simțiri. L-am dus la apartamentul său, un studio mare cu o singură cameră la ultimul etaj al unui bloc ce dădea spre râul de la nord de Shepperton. Încăperea era plină de aparate electronice defecte: mașini de scris electrice, o unitate de calculator, mai multe osciloscoape, casetofoane și aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe mijlocul curburii suprafeței de asfalt, celebrând cu Vaughan sânul expus al unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea lui neplăcută la vedere și cu paloarea-i unsuroasă, adopta o frumusețe dură, mutilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era într-un fel înrudită cu obsesiile sale față de Elizabeth Taylor. Se imagina el oare într-un act sexual cu ea, murind împreună într-un accident complex? Dimineața și în primele ore ale după-amiezelor o urmărea de la hotel și până la studiourile de film. Nu-i spusesem că negocierile noastre pentru ca actrița să joace în proiectata reclamă la mașină eșuaseră. Așteptând-o să apară, își contorsiona ușor mâinile și se agita pe bancheta din spate, aproape ca și când trupul său ar fi mimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sute de raporturi sexuale cu ea. Mi-am dat seama că asambla într-o formă incoerentă elementele unui act sexual conceptual ce o cuprindea pe actriță și traseul pe care l-ar fi ales aceasta pentru a se întoarce de la studiourile din Shepperton. Gesturile sale pe jumătate conștiente, felul grotesc în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tânăra șoferiță în uniformă verde fu ajutată să coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului de bord. Haina de damă din piele de leopard pe care o purta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale podului, corpul lui a fost atât de tare desfigurat de impactul cu autobuzul liniilor aeriene de jos, încât polițiștii l-au identificat la început ca fiind al meu. Au sunat-o pe Catherine în timp ce eu mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton. Când am intrat în curtea blocului nostru, am găsit-o plimbându-se pierdută în jurul carcasei ruginite a Lincolnului lui Vaughan. Când am prins-o de braț, s-a uitat țintă prin fața mea la crengile întunecate ale copacilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mulțimii: «Ole, ole, ole - Ceaușescu, nu mai e!», răsuna pretutindeni. La televiziune a început un adevărat asalt, de astă dată pentru a apărea pe micul ecran. Un poet, Mircea Dinescu, și un actor, Ion Caramitru, au vestit căderea dictaturii. Apoi studioul 4 a fost invadat de «revoluționari», foști demnitari comuniști (cândva), personalități ale vieții culturale, fețe bisericești etc. Puterea era la îndemâna oricui și oricine dintre cei aflați în stradă era îndreptățit să o reclame. [...] De la prânz, în timp ce rapida ascensiune a vorbitorilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bă? Repetă Manson. Te-ai mai îngrășat! - Nu, bă, nu, tot 95 de kile am. Da’ tu ai cam slăbit, nu? - Ei, da, cu stresul... - De ce? Ce stres? - Păi, știi cum e... Lucrez la un album nou, toată noaptea în studio, abia de dimineață dacă apuc să mănânc ceva, dup-aia mă culc, iarăși studio, și tot așa... - Da, bă, știu cum e, că și eu îmi pierd nopțile, mai scriu, mai un cântec, un scenariu... Da’ pune-mi și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am. Da’ tu ai cam slăbit, nu? - Ei, da, cu stresul... - De ce? Ce stres? - Păi, știi cum e... Lucrez la un album nou, toată noaptea în studio, abia de dimineață dacă apuc să mănânc ceva, dup-aia mă culc, iarăși studio, și tot așa... - Da, bă, știu cum e, că și eu îmi pierd nopțile, mai scriu, mai un cântec, un scenariu... Da’ pune-mi și mie astea la care lucrezi acum, dacă le ai. - Nu, bă, n-am decât demourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
urma să aibă loc într-o duminică seară la emisiunea „Oameni... simpli“. Ceilalți invitați erau soția prim-ministrului, doamna Annabelle Ciocan, și eternul președinte al statului, Ion Ilievici. Atașez mai jos, leneș fiind, transcriptul emisiunii. Transcript: Imagine de ansamblu a studioului plin de spectatori. Sigla emisiunii „Oameni... simpli“. Camera coboara, vedem o ușă. Pe ea intră prezentatorul emisiunii, Emil Sugiuc. Aplauze. Spectatorii scandează „Sugiuc, Sugiuc“. Sugiuc zâmbește. Pe ecran apare scris: „Telefonul telespectatorului: 2177443“. Sugiuc: Bună ziua, stimați spectatori și telespectatori, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
telespectatori, bine ați venit la ediția de azi a emisiunii noastre „Oameni... simpli“. Invitații de azi sunt proaspat unsul prim-ministru al României, domnul Pavel Ciocan, soția dânsului, doamna Annabelle Ciocan, și președintele României, domnul Ion Ilievici. Oaspeții intră în studio, Emil Sugiuc dă mâna cu domnii, sărută mâna doamnei. Cei patru se așază la o masă pe care se află un aranjament floral și o tavă cu patru pahare cu apă. Sugiuc: Bun venit în emisiunea noastră, domnule prim-ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Pavel Ciocan: Nooo, domnul își bate joc de noi, aceasta este o calomnie, refuz să răspund la așa ceva! Tocilescu: Am în mână contractul pe care dumneavoastră l-ați încheiat cu asociația de locatari. Pot să vă trimit un fax în studio, dacă doriți. Sugiuc: Domnule prim-ministru, ce este cu dumneavoastră, vă este rău? Pavel Ciocan: Nu, dar se poate? Închideți telefonul, închideți-l pe nenorocitul ăsta! Tocilescu: Zi, domne, am sau n-am dreptate? Pavel Ciocan: Nu mai zic nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ciocan: Nu mai zic nimic. (Către nevastă.) Hai, dragă, să plecăm, ăștia își bat joc de noi, e o nesimțire! Tocilescu: Am dreptate sau nu? Ion Ilievici: Este adevărat? Cum se poate una ca asta!? Tocilescu: Vă trimit faxul în studio, ziceți-mi numărul. Omul e un simplu administrator de bloc. Ba chiar un administrator prost. Noi n-avem apă și el cică rezolvă problemele țării. Ion Ilievici: Dar nu se poate! Are diplomă, a studiat științe politice la Moscova, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu? Eu sunt președintele! Eu sunt președintele! E demis! Demis! Dacă mai puneți o întrebare, vă închid televiziunea! Vă închid televizorul! Vă închid tot! Aici transcriptul se încheie. Restul vi-l voi relata eu. Eu, Tocilescu. Ciocan încercase să părăsească studioul - ba poate chiar orașul și țara - în patru labe, dar nu ajunsese departe. În culise îl așteptam eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare an de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să ignore violența, dar, primul meu gând e că poate mai avem vreme să presărăm bicarbonat peste petele de sânge. Mare parte din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de minute. Eu și Evie eram angajate să fim mobile sexy umblătoare care să poarte rochii de seară strâmte toată după-amiaza, ispitind publicul de televiziune să cumpere Fabrica de Snack Num Num. Manus vine și stă în rândul publicului din studio și, după înregistrări, zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur! Așa că ne-am dus cu barca și eu mi-am uitat ochelarii de soare, așa că Manus îmi cumpără o pereche de pe ponton. Noii mei ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca cineva să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau alene și-acolo eram eu și Evie tolănite pe-un pat cu baldachin roz, sunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca cineva să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau alene și-acolo eram eu și Evie tolănite pe-un pat cu baldachin roz, sunând de pe telefonul ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
despre mine, eu nu eram nervoasă. Eram strânsă într-un incredibil corset de piele marca Poopie Cadole și pantaloni de piele marca Chrome Hearts. Viața era bună pe-atunci. Aveam trei ore de muncă, poate patru sau cinci. În praful studioului foto, înainte să fie aruncată afară, Evie dădea cu asistentul-stilist de cadrul ușii, iar mititelul i se năruia pur și simplu la picioare. În momentul acela Evie striga: — Puteți să sugeți toți căcat din curul meu de texană. Apoi ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]