2,394 matches
-
meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți, eu sunt sigură că n-o să mai visezi urât. Închise pleoapele păpușii și o înapoie proprietarei: Newt o luă, ridică ochii la cer, ca pentru a spune: Nu țin poveștile astea stupide. Uiți că eu am șase ani?!" ― Ripley, ea nu are coșmaruri pentru că e din plastic. ― A, îmi pare rău, Newt. Mă rog, uite, ai putea să te prefaci că ești din plastic, ca ea. Copila avu un vag surâs. ― O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu acordul meu. Este interzisă trecerea unui organism periculos peste bariera CCI-ului: articolul 22350 din Codul comercial. ― Ți-ai învățat lecția. Așa prevede codul, e-adevărat. Dar nu uita că nu sunt decât niște cuvinte pe hârtie, iar reglementările stupide n-au stat niciodată în calea persoanelor hotărâte. Dacă reușesc să rămân cinci minute singur cu inspectorul de la vamă, când trecem prin stația Gateway, treaba-i gata. Mergi pe mâna mea. Responsabilii de la CCI nu au cum să se prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
plec cu un rucsac de șampanie „Zarea“ și creveți vietnamezi) și, mai ales, să-i cer lui Ceaușescu aprobare pentru un abonament pe viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind pe ușa școlii în urlete de bucurie și sărind în brațele stupide și nerăbdătoare ale părinților. Dexter stătea deoparte: singur, trist, deștept foc. Cum rămânea însă cu iubirea? Nici în liceu lucrurile nu-mi păreau mai clare. Corpul meu evolua viu, neatins, îmi aparținea doar mie, ca o batistă curată. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
râs), din ochii ei mici și-albaștri, de peștișor. Nu știu de ce, aveam impresia că fătuca asta cumințică își bate joc de noi toți. Un motiv mărunt, dar suficient să-mi atragă atenția. În zilele următoare, am clocit un plan stupid, demodat. L-am pus pe prietenul Paul, colegul meu de grupă, să-i scrie o scrisoare (ea a ajuns, mai târziu, la Securitate). Învățasem la „Comparată“ cât de devastatoare pot fi efectele unei epistole aranjate; profesoara, o mamaie nebună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
naivi își rupseseră entuziaști carnetele de Partid în decembrie, dar acum probabil că regretau), patria ne căra liniștită mai departe pe toți, spre orice-orânduire am fi dorit. S-ar fi zis că rămăsesem singurul care își făcea probleme, puneam întrebări stupide la serviciu și colegii se uitau la mine cu înțelegerea blândă pe care o arăți unui animal bolnav. Câțiva, mai în vârstă, păreau mirați că nu le sunt recunoscător că m-au primit în rândul lor. La urma-urmei, Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
habar n-am cine e. Mi-a zis ceva de Mihnea, după care a-nchis.“ „Ce vroia?“ Bombardamentul continua, un pas greșit și eram mort. Nu sufeream situațiile astea: nu făcusem nimic, dar mă simțeam cu musca pe căciulă. Reflex stupid, de infractor. „Zău dacă știu! Mi-a spus doar că Mihnea a făcut ceva rău sau a pățit ceva rău, n-am înțeles bine. O fi vreo dementă!...“ „Dementele astea ale tale sună cam devreme, dimineața! Ia vezi...“ Pericolul trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
timp. 11.01, zăream cifrele, dar minutarul nu stătea pe loc. Maria probabil se îngrijora deja. Am tras pe-o dischetă fișierul, discheta a zburat în rucsac. Pe-asta o să mi-o amintesc întotdeauna: verde-închis, ca lămâile turcești. O culoare stupidă, capitalistă. Brutus a scos un mieunat, presupun că protesta pe limba lui împotriva dischetelor azvârlite-n capul motanilor, nici mie nu mi-ar fi plăcut ideea. L-am ignorat, cum se cuvine. Am închis computerul și, cu rucsacul pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o atrocitate. S-a ferit de război cât a putut: întâi de războiul civil spaniol, pe urmă de războiul mondial. Așa a ajuns din Madrid la Paris și de la Paris în New Mexico.“ „De unde știi toate chestiile astea?“ Întrebarea era stupidă. Mi s-a răspuns adecvat, cu calm și mândrie. „Uiți că asta-i meseria mea. I-am văzut și carnetul de emigrare, scos în Mexic, pe numele ei întreg: Remedios Varo Uranga de Lizaraga. Nici nu-ți imaginezi câte date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cota, găsești automat și autorul. Așa e și la tablouri, când sunt păstrate în depozitele muzeelor. Nu poți rătăci o pictură sau încurca autorii doar pentru că s-a pierdut eticheta sau cineva a șters numele de pe ramă; ar fi prea stupid. Cine a lăsat cartea a știut că o să dăm de numele autorului. A șters numele din alt motiv decât ca să ne-ascundă identitatea ăstuia.“ „Așa e.“, a bombănit Mihnea. „Dar mai e ceva. Numele n-apare nici pe pagina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
informații vitale pentru noi, poate chiar pentru viața noastră.“ „Mai ales a ta, Robane. La urma-urmei, despre tine-i vorba aici. Ar trebui s-o citești, cred c-o să-ți schimbi părerea despre autor; poate chiar despre tine.“ „Nu fi stupid.“, l-am temperat. Mă mai liniștisem, acum chiar că nu-mi mai păsa de carte. „Nimic nu mă scoate mai tare din minți decât să-mi văd numele într-o poveste care n-are nici o legătură cu mine. Accept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre invitație, nu cred că e cea mai bună idee să o arătăm unui polițist.“ „Corect.“, l-am aprobat. „Ne-oprește vreun echipaj și noi zicem că venim de la conferința scriitorilor? Mă rog, a avocaților-scriitori. Pe lângă că e o scuză stupidă, ne mai dăm și de gol...“ „Nu ne-oprește nimeni la-ntoarcere!“, a decis Mihnea. „Gata, fiecare la locul lui! La unu fără cinci, intrăm în culise.“ Ne-am potrivit încă o dată ceasurile (doar Lupu n-avea motiv; nu umbli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de bloc: epave fără nume, eșuate-n liniștea pietroasă a căsătoriei, în fum de țigară și miros de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Surprinzătoare, chiar.“ „Care?“ „Distribuitorul de programe de amintiri, societatea secretă pe care ne-am chinuit noi s-o găsim, nu există. Cu toată aglomerația lui de nume și soft-uri, globalmind nu există. E-un construct, un alibi, o invenție.“ „Stupid!“, a murmurat scriitorul, crezând că nu-l auzim. „Ce-i, amărâtule, ți-a revenit vocea?“, l-a împuns Mihnea prin sac. „Ai chef de conversație, vrei să ne povestești ceva?“ „Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
precum: "interzicerea prezentării unor puncte de vedere; declararea unor puncte de vedere ca fiind sacrosancte; punerea sub presiune a celeilalte părți, prin apelul la sentimentul de compasiune sau proferarea de amenințări; atacarea personală a celeilalte părți prin descrierea acesteia ca stupidă, urâtă etc.; aruncarea de suspiciuni asupra motivelor; sublinierea unei contradicții între ideile și acțiunile gândite sau prezentate"121. În cazul folosirii unor astfel de manifestări, comunicarea devine aparentă, ea fiind înlocuită cu un atac care nu mai lasă posibilitatea de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
s-a întâmplat acum trei ani, în tren. — O cățelușă? Cum vine asta? întrebă, deosebit de curioasă, Nastasia Filippovna. Cu o cățelușă, ziceți? Dați-mi voie, ba încă și în tren!... repetă ea, parcă amintindu-și ceva. — Ah, e o istorie stupidă, nici nu merită s-o repet: din pricina guvernantei prințesei Belokonskaia, Mrs. Schmidt, dar... nici nu merită s-o repet. — Negreșit trebuie să mi-o povestiți! exclamă veselă Nastasia Filippovna. — Pe asta încă n-am auzit-o! observă Ferdâșcenko. C’est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să mi-o povestiți! exclamă veselă Nastasia Filippovna. — Pe asta încă n-am auzit-o! observă Ferdâșcenko. C’est un nouveau*. — Ardalion Alexandrovici! se auzi iarăși glasul rugător al Ninei Alexandrovna. — Tată, te caută cineva! strigă Kolea. — E o istorie stupidă și pot s-o relatez în două cuvinte, începu satisfăcut generalul. Acum doi ani, da, acum aproape doi ani, când tocmai se inaugurase noua linie ferată N., eu (deja îmbrăcat civil), având treburi foarte importante privitoare la predarea funcției, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din toată viața mea. De-atunci s-au scurs aproape treizeci și cinci de ani; însă niciodată, amintindu-mi întâmplarea, n-am putut să mă desprind de o, să zicem, impresie care-mi zgândărește inima. De altfel, tărășenia a fost nemaipomenit de stupidă: pe-atunci de-abia ieșisem sublocotenent și trăgeam mâța de coadă în armată. Ei, se știe ce-nseamnă un sublocotenent: fierbe sângele în el și n-are de nici unele; mi s-a pus atunci la dispoziție o ordonanță, Nikifor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar mai ales una dintre ele. De-a lungul celor trei zile, ea luă progresiv amploare în mintea bănuitoare a prințului (și în ultimul timp prințul își reproșa singur două trăsături opuse de caracter, amândouă împinse până la exagerare: credulitatea sa „stupidă și obsedantă“ și, în același timp, o suspiciune „sinistră, josnică“). Într-un cuvânt, la sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru interesele cele mari ale țării. Și pentru aceasta ziarul "Romînul" [î]și iese din minți și acuză opozițiunea că voiește să distrugă existența statului romîn! Aceasta nu este de crezut! Ce voiește dar "Romînul" cu reproducerea acestei acuzațiuni tot atât de stupide pe cât de mișeloase? Știe el oare că în adevăr guvernul a fost slugarnic și nedibaci în această cestiune așa încît se teme că, de se va face lumină, opiniunea publică se va deștepta în fine și-i va {EminescuOpXII 185
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care să popească mutrele de maimuțe și de caricaturi ale faimoșilor noștri patrioți actuali; nici domn care să-i învrednicească cu vro slujbă. De-a mirarea lucru este în adevăr cum s-a putut ca asemenea stârpituri, fizic imposibile, intelectual stupide, moralicește putrede, să ajungă a stăpâni în țara românească. Cu toate acestea cazul nu este unic în istoric. Precum au fost împărați cari au murit de phtheiriasis (boala pediculară ) tot așa mari formațiuni istorice pier prin paraziți. Astfel vedem că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bazale, care nu pot fi temperate decât prin cunoaștere și educație În spiritul moralității creștine. În acest context dezavuiază „omul modern” creație a massmediei americanizante (presa, radioul și cinematograful la vremea sa) care Îl face pe individ „pretențios, mândru și stupid” În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aproapelui. Locul lui este luat de staruri făcute peste noapte, politicieni semidocți și agramați, vedete de televiziune, ca produse ale massmediei americanizante pe care Paulescu le critica În perioada interbelică prin celebra sa formulare a omului modern „mândru, pretențios și stupid”. Și totuși, În plină globalizare, În plină destructurare a identității culturale pe care le trăim astăzi, se ridică o voce care găsește În străfundurile sufletului românesc miracolul frumuseții pe care ni-l prezintă Într-o carte monumentală Întitulată „Despre omul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mari). Singurul agent cu oarecare succes este Roma, care se dovedește că nu se dă în lături de la nimic pentru a fi câștigătorul, dar nici ceilalți nu scapă de microbul ticăloșiei și lăcomiei, punând la cale tot felul de lucruri stupide, încercând să îi păcălească pe clienți, pârându-se unii pe alții, doar-doar vor fi ei câștigătorii, desfășurarea competiției părând să demaște dimensiunea dezumanizantă a competiției în capitalism. MANIFEST DESTINY Sintagma a fost inventată în secolul al XIX-lea pentru a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o bombă artizanală ce ucide în mod accidental, întâmplarea ruinându-i viața și ei și tatălui său. Pastorala americană devine tragedia americană a unui om lovit întâmplător și fulgerător de un deceniu contestatar, la fel ca și făptașa și victima stupidului accident. Al doilea volum al trilogiei, M-am măritat cu un comunist, este și un răspuns dat memoriilor publicate cu puțin timp în urmă de actrița Claire Bloom, a doua soție a autorului. Naratorul este același Nathan Zuckerman din romanul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]