5,950 matches
-
mintea mea dacă încerca sau nu să-mi vândă gogoși, când i-am zărit lacrimile din ochi. Dacă juca teatru, atunci o făcea al naibii de bine. Și într-un caz și în celălalt, faptul merita să fie luat în seamă. Își suflă nasul și zise: — Îmi dați și mie o țigară, vă rog? — Sigur că da. I-am dat pachetul și apoi i-am aprins un chibrit. — Știți, Kindermann l-a cunoscut pe Freud, îmi spuse ea tușind ușor când trase primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna lui înmănușată pătase hârtia țigării și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el vădit supărat. Încă una? Patologul suflă fumul cu încetineală și se strâmbă: — În această etapă de început, așa pare, răspunse el. Are pe ea toate accesoriile corespunzătoare. — Înțeleg. Era cât se poate de evident că Nebe nu dădea prea mulți bani pe tânărul patolog. Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund enervarea. — Chiar așa? zâmbi ea afectat. Sunt o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de către un bărbat bătrân și urât care purta o meșă prost croită. Dungile pe care bastonul lui le lăsase pe spatele ei gol păreau cu adevărat foarte reale. — Nasol, am zis. — Înțelegeți și dumneavoastră, eu sunt doar distribuitorul, zise Helmut, suflându-și nasul într-o batistă împuțită, nu producătorul. O fotografie era interesantă în mod deosebit. În ea, fata dezbrăcată era legată de mâini și de picioare și era întinsă într-un altar de biserică precum o jertfă umană. Vaginul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ce nuanță, nu pot fi atât de exact. — Dar ești sigur că nu-i aparține Irmei Hanke? — Foarte sigur. Ieșea în evidență din perfecta ei păsărică ariană blondă precum rahatul într-un borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aprins pentru amândoi. Nu vi s-a părut ciudat că a neglijat, de asemenea, să întrebe câți ani are Emmeline, la ce școală merge, cum îl cheamă pe profesorul ei de dans, unde lucrez eu, genu’ ăsta de lucruri? Ea suflă fumul prin ambele nări, ca un taur furios: — Nu în mod special, zise ea. Cel puțin nu până nu le-ați menționat. Lovi puternic bordul și înjură: — Dar dacă ar fi întrebat la ce școală merge Emmeline? Ce v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să știe lucrurile alea despre ea? Dragostea ei pentru dans? — Pentru că el sau unul dintre ceilalți a pus-o acolo. Probabil că au vorbit cu Emmeline și au întrebat-o câte ceva înainte de a o ucide, doar de dragul autenticității. Ea își suflă nasul și apoi ridică privirea: — De ce ne-am oprit? — Pentru că mă duc înapoi acolo să mai arunc o privire. Să văd dacă pot descoperi care este micul lor joc urât. Mașina parcată în fața noastră este condusă de unul dintre oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e moartă, îmi zise. Am terminat cu plânsul. Nu mai e apă în puț. Îmi zâmbi cu tristețe și i-am sărutat fiecare pleoapă cu tandrețe, netezindu-i părul parfumat cu palma, suflându-i ușor în ureche, mușcând-o încet de gât în timp ce brațele ei mă țineau aproape, tot mai aproape. — Și tu ai avut o seară cumplită, nu-i așa, dragule? — Cumplită. Mi-am făcut griji pentru tine că te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acolo, la sfârșitul lui august. Dacă era ceva schimbat, era faptul că părea mai tăcută, fără ciori în copaci și fără bărci pe lac care să le deranjeze. Se auzea doar sunetul vântului și al frunzelor moarte, pe care le sufla peste cărare ca pe tot atâtea lăcuste zburătoare. Mi-am pus mâna pe spatele lui Lange și l-am împins cu fermitate către ușa principală. — E foarte jenant, zise el. Să vin aici cu cătușe la mâini, ca un infractor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E o vopsea termoizolantă și sterilizantă. — Se vede, zise cu amărăciune Felix. Roboatele noastre sunt vopsite cu bidineaua. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Am eu o șurubelniță mai bună. Nu, mulțumesc, răspunse Getta 2. Mă desfoliez singură. Dar dacă vreți, mă puteți vopsi după ce termin. Am aparatul de suflat la mine. — Cu mare plăcere, făcu Felix S 23. Pot să suflu în neștire, cât doriți. Mai trecură câteva minute. — Ce planetă e aceea? întrebă Getta 2, uitându-se pe hublou. Felix S 23 privi și el. — Planeta Tăntălăilor. — Tăntălăii? Am auzit de ei, zise Getta 2, ridicând piciorul în lumină, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei directorului spre care, de altfel, călăuzeau toate indicatoarele aeriene și imediat, aplecat, ținându-și cu mâna pălăria să nu i-o sufle puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip foarte elegant, îmbrăcat într-un tweed gris-perle, cu cravată și pantofi de lac. Tipul aruncă o privire indicatorului navei, cuplă radiotranslatorul simultan de lângă ureche și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de calitate, pentru a face pe om din el; l-a modelat și i-a suflat în nări. De-aceea, mai bine zis, de acolo și de-atunci ni se cam trage toată pacostea de a ne naște spre a muri”! În capitolul „Veșnicia este o iluzie” Maria Cozma , făcând aluzie la societatea coruptă și la
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
nazisto-staliniste, în cea de-a noua zi de Florar a lui 1945, părea să fi luat sfârșit măcar la nivel scriptic. Soldații statistici ai bătrânului continent creștin simțeau chiar și atunci din plin viforul conflagrației încrucișate a morții, ce le sufla cu o forță nebună în ceafă și, bineînțeles, în destin. Pentru mulți dintre ei, urma vagă a libertății de dincolo de sârma ghimpată a graniței istorice fasciste nu reușise deloc să li se strecoare cu vigoare deplină în suflet. Și nici
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și că nu mai am aceste stări." "?n acest moment mă simt că sunt ca bulgărele de țărână pe care în dragostea Lui nemărginită l-a luat în mâinile Lui, i-a dat formă și chip după asemănarea Lui, a suflat duh de viață peste mine și știu că ceea ce sunt, sunt prin El." " Orchestra cânta "Vino la Isus - Apa Vieții."? n momentul în care am auzit primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
milenii în teritoriile ocupate bine camuflați în cerșetori, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra ori cine știe ce alte meserii, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele lor. Nimic nu suflă, nici băncile, nici polițiile naționale, servicii secrete, sau caraghioasele lor sisteme de justiție. Discreți ca o tenie și perseverenți la fel, ei sunt adevărații conducători ai lumii. Ei, adică el, împăratul! Bine, mai avea de furcă printre neamuri și apropiați
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
până-n în albul ochilor, însă prinții, mai nonconformiști, erau îmbrăcați casual. Adică aveau maieuri colorate, bermude, șlapi și doar câteva colane de aur în jurul gâtului, dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră, și aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnulețe argintii. Aceste erau simboluri ale puterii și ale bogăției, prin urmare, chiar și umblătorile din fundul curților imperiale, sau ducale, aveau, obligatoriu, cinci-șase. Famfarele și tarafurile
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Eternul nud O plaje de azur aici se așterne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș își culcă zborul pe un horn. În mine dorința încă țipă, Îți văd sub lună eternul nud, Cerul face de lumină risipă Când clocotul iubirii îl
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361287_a_362616]
-
un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna Pe corăbiile cu vele pe marea de (f)-raze, Suflând dinspre pupa, având la bord luna A turnat în gânduri, uneori, și raze. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ascuns în cuvinte / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361290_a_362619]
-
loc la mine, sunt ștudent la medicina .. După dicție și fizionomie, tânărul trebuie că este grec. I se permite să vină aproape de cardiac, se lasă în genunchi, vâră degetele între maxilarele victimei atacului, îi scoate proteza și începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
-l țin sub limbă în fiecare zi îmi alăptez mormântul și-l vaccinez împotriva virusului care prin toxinele sale învie morții. PLICTISEALĂ Ce să fac eu în Rai!? să bat din palme după fiecare discurs al fantomei lui Stalin!? să suflu-n bășică de drac dacă nu se albește e semn că mai secret gânduri păcătoase să trag sirena lui Roaită până când cei morți învie, își fac bagajele și se-ntorc pe vechiul loc de start!? OFERTĂ Mai am viață doar
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
mai rămâi, Ai vrea să-i iei cu tine Și în prezența nimănui Mai plângi puțin în tine. Pietre albe, pietre negre, Flori în sute de culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]