14,769 matches
-
dintre noi toți reprezintă o opțiune strict personală și respectul față de celalălat (care e liber, la rîndul său, să aibă alte convingeri religioase sau, pur și simplu, să nu aibă!) trebuie să ne facă să păstrăm discreția în privința adevărului nostru sufletesc și să nu vrem să-l vârâm cu forța în capul celorlalți. Iar patriotismul autentic (nu cel sforăitor și fals, clamat peste tot de puzderia de Cațavenci și de nechemați) ne obligă, dacă avem o brumă de decență, să-l
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
ca un sînge a cărui densitate amenință să blocheze curgerea, de aceea gîndirea autorului nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori, dar ce spune nu sunt idei, ci dispoziții sufletești, ca și cum natura lui lirică îl împiedică să facă pasul spre exprimarea precisă. O efuziune de generalități emfatice, un fel de incantație care probabil are un efect de liniștire asupra scriitorului, în timp ce lectorul e iritat. În fine, condiția echivocului e abstragerea
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
comercială, doar până la un punct. Nu trebuie să-i oferi telespectatorului doar ceea ce el își dorește, doar ceea ce el așteaptă de la tine. Unui bolnav, chiar dacă-ți cere insistent asta, nu-i dai droguri, alcool și tutun, ci medicamente. Pentru sănătatea sufletească și intelectuală a unei nații, orice televiziune are responsabilităț i la care nu poate renunța cu niciun chip, oricât ar avea de suferit rating-ul. Dacă o face, e coautoare la o crimă, la un dezastru. Autoflagelare Cronicarul s-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
incipientei „Familii” orădene, Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
de ordine și curățenie, bucătar ingenios, maestru al sexului etc. Un fel de Don Juan paradoxal, fiindcă nu caută să cucerească femeile, dar le satisface pe deplin, un epicureu al spiritului și al senzualității, visând la carcasa anonimatului. Nicio complicație sufletească nu vine să-i tulbure existența, după cum nici ființele feminine care-i trec pragul nu au alte gânduri în afară de trăirea clipei. Să furi de la viață o scurtă dezmierdare și atât. Din acest punct de vedere, romanul devine un soi de
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge în platou drept: un grafic sufletesc semănând cu algor senectae, cu răceala vîrstei înaintate. Din acest motiv, cititorul nu dă peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
cu privire la acestea din urmă, nu putem avansa afirmația că jurnalul a fost și „bancul de probă” al scriitorului. E mai probabil că autorul, epistolier impenitent, a dorit să nu (se) piardă șirul unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu să fi fost unul dintre cei mai mari epistolieri din literatura noastră. Blocat la Borca - de unde nu
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
muze feminine, cărei îi face, pe lângă daruri și instrucție literară, și educație muzicală... Aurel Dumitrașcu nu este critic muzical, dar nici nu se lasă pradă tentației de a comenta „literar” muzica. Aceasta este, în primul rând, sursa unor uriașe bucurii sufletești, a unor iluminări, pe care jurnalul le narează ca atare. Între Bach și Beatles, sufeltul poetului se deschide comuniunii cu marea muzică, devenind, nu o dată, un suflet muzical, ca și versurile pe care le scrie. Foarte bine a făcut Adrian
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
scrie. Foarte bine a făcut Adrian Alui Gheorghe că nu a procedat ca alți editori (în special din Franța) și nu a ocultat nenumăratele pasaje erotice ale jurnalului. Mai întâi, pentru că ele nu au nimic pornografic: om de mare delicatețe sufletească, Aurel Dumitrașcu nu dezvăluie în însemnările sale scene de amor. Nici măcar amănuntul că muzele poetului sunt, câteodată, adolescente nu reprezintă un fapt scandalos, căci adorația sa față de ele nu are nimic de Nabokov. Sunt nenumărate indicii în jurnal că autorul
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
făcea distincția între adorația platonică a unor adolescente îndrăgostite de literatură și pasiunea carnală a femeilor mature. Prietenia sa cu adolescentele era, în realitate, o prietenie cu Adolescența, cu tinerețea și cu puritatea acestei vârste, în care găsea un refugiu sufletesc, atunci când îl copleșea cenușiul și mizeria cotidiană. Repet, nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
sufletul n-ar avea de combătut decât trupul! Dar și el are înclinații răutăcioase și e nevoie ca o parte, cea mai slabă [a ființei umane], dar cea mai divină, să lupte fără încetare. Toate pasiunile trupești sunt josnice. Cele sufletești de soi rău sunt un veritabil cancer: invidia etc.” (8 octombrie 1822, tr. ns.). Frapant este modul în care corela eticul și esteticul: „Gândeștete la tatăl tău și depășește-ți ușurătatea ce te caracterizează; nu fi complezent cu inșii ce
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
ai ce-i face, n-o s-o schimbăm noi.” Întrebarea, prea des repetată în critică, referitoare la faptul dacă știe sau nu de relația dintre Zoe și Tipătescu e prost pusă: lui Trahanache ipoteza îi e complet străină. Noblețea lui sufletească îl face să conteze în chip absolut pe onestitatea nevestei și pe prietenia lui Tipătescu. În plus, plastografia lui Cațavencu îl împinge mai degrabă să socotească totul ca fiind o înscenare politică. Acțiunea piesei se petrece, nu e așa, într-
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
companiei pe care o reprezintă acuzațiile de „lipsă de omenie” ale unui ziarist numit în tot cursul romanului „vipera”. Ulterior, același director se va îngriji de victimă dintr-o pornire irepresibilă a propriului spirit, altfel spus, dintr-un sincer imbold sufletesc, prilej cu care A. Yehoshua își dă măsura întregului său talent de a doza alternanța acțiunii cu dinamica psihologică a protagonistului. O performanță a artei narative a autorului israelian este și monologul interior al expierii unui sâcâitor sentiment de vinovăție
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
cinematografic, Igor Isac și-a făcut un ideal din a le călca pe urme măcar în năzuința de a trăi total arta. Toate aceste date exterioare reprezintă chenarul unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
înflorit, tocmai trecea o umbră (...) Da, am strâns, am rulat tot universul meu, ca pe un papirus” Tema unificatoare a cărții este desigur aceea a „ținutului misterios”, enunțată încă din titlu, sugerându-ni-se că este vorba de un ținut sufletesc. Unul în care totul se dilată, în care măsurile sunt altele decât cele obișnuite, în care peștele devine mai mare decât râul care îl conține, în care în trupul nostru suntem mai mulți. Alt motiv recurent : levitația, plutirea („Odată am
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
care n-a influențat vocabularul. Nu există, pe cât știu, nici un cuvânt care să poarte grijă ființei lui, așa cum sunt cuvinte eminesciene, argheziene, care fascinează pe imitatori. În schimb, Bacovia a pus în circulație o seamă de motive și de stări sufletești, a creat pentru anumite lucruri tiparele cuvintelor și muzica și alhimia emoției - și așa vor rămâne.” (p. 22) Se vede, fie și din câteva exemple, că Lucian Boz nu este un demolator de statui. Pe Ion Barbu, de pildă, îl
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
Găsesc și fraze care-mi „sună”: „Cred mai degrabă că omul era un naiv și un timid, care nu îndrăznea să contrarieze (...). A brusca și a rosti sentințe critice severe i se părea și riscant și contrazicea o anume delicatețe sufletească.” Mă recunosc, deși aici e vorba de o casă mare: Mallarmé. Înțeleg și restul: „Singure aprecierile despre Rimbaud au un accent intelectual real.” Dacă nici despre Rimbaud n-ar fi spus ce gândea, ar fi fost un pauvre type. În
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
lăsate în aer în Umbra vântului și Jocul îngerului, într-o țesătură uriașă, impecabil planificată. Personaje și biografii se întrepătrund ca într-un puzzle, iar destine excepționale se profilează pe fundalul unei epoci ieșite din comun. Tumultul istoriei și cel sufletesc merg mână în mână, autorul spaniol dovedindu-se un impecabil caligraf al unei epoci frământate.
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
satire și fabule, apărută la Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de dispoziție sufletească, de la melancolie la ironie, mușcătoare sau amuzatamabilă, e aproape deconcertantă. Și nu cred că vorbim de un volum de strânsură, în care un editor care face economie de efort a dat o imagine în diagonală a operei antologatului, ci de
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
centru pe Johann Moritz Rugendas, un pictor german din secolul al XIX-lea care, fascinat de cultura Americii Latine, a călătorit de-a lungul și de-a latul întinselor câmpii sud-americane încercând să transpună pe pânză peisaje, senzații și stări sufletești. Cartea, departe de a fi un atent jurnal de călătorie, este o fascinantă meditație asupra reprezentării și a metodelor prin care artistul, rămânând fidel lucrurilor care îl inspiră și îi servesc de model, reușește să transpună prin mijloace proprii subiectele
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
nu mi-o pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
și călduțe aventuri interioare - umane, desigur, poate chiar doar/prea umane -, la care alte limbaje, cum ar fi cel romanesc sau cinematografic, îi pot da mult mai lesne acces? Și apoi, experiența poetică pretinde o anume intrare într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul, nici gustul necesare. Și apoi, forma poemelor suferă adesea de o așezare în pagină fie eliptică, fie pretențioasă, fie narcisistă, în
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
a se înfățișa drept o făcătură. Mult mai favorabilă poeziei e plierea pe fireasca oscilație între extreme, pe o diversitate a momentelor sale ce evită încleștarea dolorică, scrîșnirea din dinți a unei singure opțiuni, a unei posturi ce eclipsează autenticitatea sufletească, eșuînd adesea în retorism. Spre lauda d-sale, Radu Ulmeanu evită o atare cale. Precum la paradigmaticul Arghezi, dialectica pămînt-cer cîștigă în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
căror imagini înduioșaseră întreaga Europa. La îndemnurile, chiar insistențele lui Sarbu, Romi o va invita pe Diana să iasă în oraș. Aflăm din parantezele pe care povestitorul le tot face că se gaseste, de multă vreme deja, într-o stare sufletească deplorabilă, ca alcoolismul îi e aproape, din cauza că soția îl părăsise, rămânând în Germania. Întâlnirea cu englezoaica se lasă cu o invitație acasă la el pentru un pahar de tărie. Conversația se prelungește preț de mai multe pahare, ea fiind
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]