3,156 matches
-
în relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii viețuiesc în perspectiva veșniciei. Casa părintească este străjuită în chip simbolic de țintirim și de izvor; gesturile oamenilor sunt puse în relații cu cerul, de aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
topirea granițelor satului în oraș, în contextul mersului general al istoriei. Generațiile viitoare vor păstra satul, cu siguranță, doar în amintire și în evocările încărcate de fantastic, care astăzi îl mitizează. Satul este prezentat cu natura lui, cu vigoarea și suflul muncii, în peisajele crude ale unul pământ însorit, fecund, cu ierburi până la burta cailor, cum ar spune Ioan Alexandru, cu misterul începuturilor, cu durerea trecutului. Ion Gheorghe publică (în 1960) "Căile pământului", plătind un tribut proletcultismului specific generației și perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
etapa actuală, poezia patriotică cunoaște o largă dezvoltare, ea stă parcă sub semnul poeziei deschise de Adrian Păunescu. Formula sa poetică mai ales s-a impus, poeții foarte tineri se întrec în a-l imita pe cel care a reintrodus suflul romantic, discursiv, al poeziei civice, patriotice cu un larg mesaj social. Poetul se face mesagerul unui timp viitor, versul lui răzbate din prezent spre viitor, sau invocă un trecut glorios de fapte ca o permanentizare a conștiinței naționale. Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mesaj social. Poetul se face mesagerul unui timp viitor, versul lui răzbate din prezent spre viitor, sau invocă un trecut glorios de fapte ca o permanentizare a conștiinței naționale. Adrian Păunescu este un generos, într-un ideal cetățenesc cu tot suflul revoluționar al epocii. Poetul desfășoară o lucidă meditație asupra timpului contemporan, a certitudinilor, a siguranței în contextul unor evenimente efervescente. Universul lui Adrian Păunescu este primar, exploziv, proiectat la mari dimensiuni, extinse cosmic, uneori în manieră expresionistă, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
desfășoară o lucidă meditație asupra timpului contemporan, a certitudinilor, a siguranței în contextul unor evenimente efervescente. Universul lui Adrian Păunescu este primar, exploziv, proiectat la mari dimensiuni, extinse cosmic, uneori în manieră expresionistă, dar mai ales alimentat de un permanent suflu romantic în care contradicția dintre unitate și mișcare este flagrantă, într-un spirit stilistic baroc, eterogen, confuz. Adrian Păunescu vine cu o problematică dezbătută larg în poezia noastră actuală, cu un plus însă de neliniște, de expansivitate, într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mea descoperire s-a întâmplat în cursul vizitei, scurte dar dense, pe care am făcut-o la Colegiul Național "Moise Nicoară", având astfel minunatul prilej de a întâlni pe elevii și profesorii implicați în experiment. Am avut astfel certitudinea că suflul autentic al transdisciplinarității era prezent la Arad. Cartea coordonată de profesoara Mirela Mureșan este extrem de coerentă. Scrisă într-un stil alert, departe de orice limbă de lemn, ea se deschide printr-un text, concis și clar,"Transdisciplinaritatea o posibilă soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
scenă și același glas în care se simțea emoție împletită cu frenezia celui care vrea să creeze o lume, mi-a adus liniștea. Dintr-o dată scena îmi era iar prietenoasă. A urmat întregul demers al construcției unui spectacol. Ca un suflu magic venit din locul regizorului am reînvățat ce însemnă gestul și lucrul cu obiectele din scenă. Fiecare deplasare avea un scop, nimic nu era întâmplator pe scenă. Minimalul decor prindea viață datorită adevărului pe care îl impunea conducatorul jocului. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, nici Băieșu nu consideră aventura Vinovatului încheiată. Obstinat, Visarion o montează din nou, acum la Teatrul "Nottara"; se pare că nici acesta nu este epilogul tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ȘI DE LA CAPĂT Casa de Filme PATRU Camelia Maxim și Mircea Diaconu ... Dincolo însă de formula de comunicare, de regulă realist-parabolică (mai ales în Înghițitorul de săbii, unde cel puțin episodul inspirat de proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ultimul strigăt în care vorbele să capete din nou sens acum. Interviu realizat de Florica ICHIM 1980 "O generație înseamnă, în primul rând, un sens dat artei..." În ultimii ani, spectacolele create de o serie de tineri au adus un suflu nou în teatrul românesc. Încercând să vă distanțați de fenomen, v-aș ruga să caracterizați pe scurt generația dumneavoastră. Cred că generația din care fac parte a avut șansa să se definească în raport cu opera unor mari personalități regizorale care au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tragicilor greci. De ce ați părăsit Năpasta? N-am părăsit-o. Voi face un film Năpasta, care nu va fi o variantă, ci, dacă vreți, o continuare, o adâncire a universului tragic. Sunteți un regizor de concepție, care a adus un suflu nou în viața pieselor lui Caragiale. O noapte furtunoasă e un exemplu, un spectacol controversat, el a confirmat din nou viziunea dumneavoastră artistică novatoare. După Moscova, aș dori foarte mult să fac un film de desene animate cu Noaptea... Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cultural. Visul meu ar fi să montăm autori importanți, cu actori remarcabili, regizori adevărați, scenografi de geniu, în spectacole de... Teatru! Ne puteți spune ce ar cuprinde programul Teatrului Mic? Mă interesează o sinteză repertorială între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi înșine întru înțelegere și suferință. Deci, opere dramatice pecetluite de timp și de eternitate. Opere, permițând un dialog tainic între om si lume, scormonitoare în străfundurile ființei umane, provocând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
riscă să fie pedepsit dacă subliniază această discordanță, de unde caracterul patogen la care dă naștere "dubla constrîngere"52. Acest concept a avut largi ecouri în psihiatrie și în științele comportamentale în general 53. Școala de la Palo Alto a adus un suflu nou teoriilor și practicilor psihoterapiei, iar teoria "dublei constrîngeri" a generat o cercetare terapeutică ce e cunoscută sub numele de terapie sistemică. În 1958 a fost creat Mental Research Institute 54 (MRI), institut de cercetare și formare în științele comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului care face să rezoneze, strident și ironic, golul existenței umane (... și era vânt / și scârțâiau coroanele de plumb). În strofa a doua, sentimentul singurătății devine atât de copleșitor, încât ființa își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un cetățean responsabil, un model de umanism, un inamic al mercantilismului, dovedind altruism și dedicânduse unei cauze în care crede fără a aștepta nimic în schimb. Iată de ce, întro societate dominată de spiritul negustoresc, voluntariatul pare a aduce un nou suflu. Deși puterea unui singur individ este limitată, apartenența la o grupare hotărâtă să schimbe lucrurile în bine - fie că este vorba despre inițiative din sfera întrajutorării sociale, a ecologiei ori a educației - poate avea un impact neașteptat de puternic. De
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unde frumusețea peisajului pare a conserva primordiala sacralitate a Creației. Mai mult rugăciune decât poezie, cântul făpturilor exprimă lauda pe care toate făpturile, și laolaltă cu ele pământul roadelor și "sora" noastră apa, și "fratele" focul o închină lui Dumnezeu. Suflul unei noi religiozități se simte în umilința în fața Creatorului, în înfățișarea și iubirea față de tot ce există. Spiritul de sinteză al românilor nu rezistă doar în continuitatea lui imemorială între Occident și Orient, ci și în îngemănarea caracterului latin cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din interior, solidar și totodată cu bucuria bine temperată de a se autonara în propriul text, de a se împărtăși stilistic din acele ilustre surse, într-o fericită potrivire de ritm și suflu revelator. Bacovia, de pildă, este un acrobat pururi învingător al tentațiilor de a face saltul în gol, adică în non-poezie sau ridicol, în bizarerie sau grotesc, de unde și intensitatea halucinantă (geniul, și mai puțin talentul) a elaborării pașilor pe sârma
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales în evocarea societății Brăilei antebelice, scriind despre oameni care au fost, despre propria copilărie, ce în ciuda vitregiilor istoriei, nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei negreșite schimbări de ritm în fluidul evenimentelor, acest "cititor" în cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l include pe Maxențiu) cu necruțătoarea evidență. Prizonier, ca și Lenora, al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
amînă călătoria (abhorată) și instalarea în sanatoriul de la Leysins, destinația sa finală, din motive de euforie delirantă. Se simte ușor și (de bună seamă, prin accentele numeroase vizînd aceeași semnificație) se simte totuna cu pneuma, corpul spiritual / sufletul și totodată suflul / respirația redobîndite, spre decorporalizarea apropiată: "Îi plăcea din nou, ca un fel de sport, să stea în sus, să umble. Se bucura de mișcările lui ușoare, de acel vid căscat sub plastronul cămășii, care îi ventila așa de bine răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Palatul Barodin, devenit sanatoriul "Walter", se deschide altor nou-venite, Lenora și mai ales Coca-Aimée. Ocazie pentru a fi privite, aceste spații cercetate, considerate parte a ființelor care le locuiesc, exprimă relația motivată între decor și actori, între expozițiunea scenică și suflul acțiunii așteptate. Un caz particular, cum s-a arătat mai sus, devine raportul între universul astfel descris și personajul jucînd rolul introductiv. În mod repetat, aceste legături sînt sugerate, explicate, susținute, în discursul personajului reflector (Mini): "Negreșit că nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o confesiune cu un sigur destinatar, el a devenit pentru noi un indirect roman exotic avînd ca temă întîlnirea între două civilizații."(5) Chiar dacă citită în traducere (6), opera ambasadorului Nicolae Milescu Spătarul își păstrează o energie a narațiunii, caracteristică suflului epic. Autorul nu este simplul diarist, un solitar care-și află în tihna locului său de recluziune sau de reculegere refugiul pentru meditație, pentru introspecție. Jurnalul lui are un destinatar, un cititor ce s-ar chema "intim"(7), de n-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
puterea cuvântului", după care apar și S. Bodnărescu, Matilda Cugler-Șerbănescu, B. Petric. Dintre prozatori se rețin Odobescu, Slavici, Xenopol, I. Negruzzi, P.P. Carp. Titu Maiorescu a intuit corect cele două direcții: direcția poeziei alexandriene și eminesciene, și direcția poeziei de suflu epico-descriptiv. Criticul salută o nouă orientare estetică, având trăsături noi și cere ca formele goale să se transforme într-o "realitate simțită". Dar, pentru a înțelege formele venite "de afară" era necesară cultivarea națiunii, începând cu "clasele de sus" de unde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]