2,938 matches
-
Alin a creat adevărate probleme pentru Cornel. De fapt, n-a avut în viața lui probleme mai mari. Se îmbolnăvea numai gîndindu-se. Trupul îi tremura și stomacul îi bolborosea ciudat, ca și cum un rău solid i se înfipsese acolo și-i sugea interiorul corpului. Dacă și-ar fi pus un termometru, nici n-ar fi trebuit să-l frece de haine. Pînă și eroul din plastic, pe care-l ținea mai tot timpul asupra lui, se îndepărtase de el, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lu' ăla de-mi dă pedeapsă. Nu chiar așa. Trebuie să respecți regulile. Mai vedem noi. Și-au adus aproape paharele de suc și prăjiturelele, așe-zîndu-se turcește pe dușumea. Alin și-a desfăcut o acadea, din care a început să sugă cu duioșie. Radu mai avea niște semințe prin buzunarul de la pantaloni și scuipa corjile mai mult pe covor, chiar dacă Alin îi adusese o farfurioară. Spunea c-o să curețe după aia, dar nimeni nu l-a crezut. Cornel se străduia din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
boieri ai domnii mele. Apoi, domnii mea am luat bucatele și moșii a lui Dumitru Ceacărul, cătă au avut și Încă nu s'au Împlinit asprii ce au fost de la domniia mea. Apoi, Însumi am vândut domniia mea această mai susu zisă moșie slugii domnii méle Neculii logofăt preste acești mai sus ziși bani. Și am făcut domnii mea și răvaș cu măna domnii mele Neculii logă o >fă ăt >, ca să-i fie Întru moșie și ohabnică, lui și feciorilor lui
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pustinească -// Nu vrea să mă primească -// Să mă primească pe mine -// Să mă dea la piept la tine -// CÎnd pe prunc Îl lasă maica -// Jos la țîță Îl apleacă -// Mi-l apleacă cît de mult -// Să-i vie bine la supt -// Mi-l apleacă cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a plecat -// Și-n pustie locuiește -// Dușmanu mi-l ispitește -// Stă de el cu zi
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lui este tipul mamei din toate timpurile, o femeie superioară, cu fire sociabilă: "Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat, când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag". Trăind la granița fabulosului, universul Smarandei e un univers cu datini și obiceiuri. Ea este o ființă aleasă, care înțelege că omul învățat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își sancționează personajele care se abat de la principiile fundamentale ale moralei. În final, focul mistuie hanul pentru a purifica locul de rele. Lică Sămădăul este o întruchipare a răului: "un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc". Acesta îl avertizează pe Ghiță că e om de temut și că trebuie să știe tot ce se întâmplă la Moara cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
250 ml de melasă, 375 ml de apă și puțină drojdie. • Pentru a alunga tânțarii, plantați lavandă, busuioc sau mușcate. P Păduchii de frunze Păduchii de frunze sunt, fără îndoială, insectele cele mai întâlnite într-o grădină. Nu numai că sug seva frunzelor și a tulpinelor, ofilindu-le, dar transmit și anumite boli fungice. Iată câteva sfaturi pentru a scăpa de ei: • Metoda cea mai simplă și necostisitoare este strivirea păduchilor frecând între degete tulpinele afectate. • Puteți încerca să le înlăturați
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
se vizitează reciproc. Sărutul peste tot Buzele sunt cele mai fine țesuturi de pe suprafața corpului tău. Ele sunt foarte bogate în nervi și vase de sânge, iar ele, la rândul lor, învață să atingă foarte fin. Atunci când săruți pielea celuilalt, sugi puțin din ea, și cu această ocazie produci o congestie locală capabilă să dea senzații voluptuoase, mai ales dacă acolo sunt terminațiuni nervoase numeroase. De exemplu, gestul de a săruta degetele persoanei iubite dă o senzație tactilă deosebită, pentru că degetele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
unei fete conduc destul de repede la conturarea rolurilor: el e prădătorul, ea e victima. În tehnica hipnozei este important să-l determini pe pacient să perceapă doar printr-unul dintre simțurile de bază. Dacă induci hipnoza prin intermediul vocii, îi vei suge ra pacientului că îi obosește vederea, că nu mai simte bine greutatea corpului, că îi este indiferent totul, cu excepția vocii tale. De multe ori, fata care se confruntă cu bărbatul hipnotizator rămâne cu privirea ațintită în ochii lui și nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
urmă, ai putea ajunge la însăși persoana dorită... Iată că, pe măsură ce se dezvoltă din punct de vedere sexual, un adolescent îi atribuie din ce în ce mai multe ca racteristici de persoană partenerului. După cum se poate observa, majoritatea partenerilor enu me rați mai sus suge rează o așa zisă devi ație sexuală, căci normal este - în opinia celorlalți - să-ți începi viața sexuală direct cu o fată, și nu cu propriul corp, un obiect sau o altă ființă... Animalul, partener al omului Destul de frecvent în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Mitropolie, decis să se „izumbrănească“ o dată pentru totdeauna, dar stupoare, găsește Mitropolia goală, căci Prea Sfinția Sa uitase de soroc și de proces și plecase să slujească liturghia la mănăstirea Sărindar. Cum nici păhărniceasa nu venise, Ioniță pleacă spășit spre casă, dar „supt poalele Mitropoliei o întâlnește pe dumneaei venind în grabă la judecată“. După ce se sfătuiesc, cei doi se hotărăsc să meargă la Sărindar și să ter mine toată cearta. Am crede că toate au luat sfârșit, că cei doi „s-au
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de oriunde că nu avea de gând să facă istoricul faptelor, nici să prezinte sistematic personalitatea eroului, ci numai să dezvăluie pe cât posibil valoarea morală a acțiunii sale, exemplaritatea ei pentru noile generații. Venim aici, declara tânărul istoric, pentru a suge puterea ce susține în lupta pentru bine și adevăr, putere ce izvorăște pe la mormântul oamenilor mari." Desigur, figura lui Ștefan se putea regăsi în sufletul colectiv, "cel mai mândru dintre izvoarele amintirii", dar ea trebuia să lucreze acum programatic, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de moarte, cu atat ne dorim să atingem, absurd, eternitatea. De aceea Sábato creează opere "care vorbesc despre ființe umane, vii și pline de suferințe și care se fac cu sânge, nu cu cerneală; cu acele cuvinte pe care le sug de la mamele lor și cu care trăiesc, suferă, iubesc, se înfurie și mor"50. Dacă, în general, cănd deschidem o carte, am vrea să ne lăsăm furați de promisiunea de a evadă într-o altă lume, poate mai bună, o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl privește pe Cioran, îmi permit să-l înfățișez în acești termeni: sceptic de serviciu al unei lumi în declin"29. Că și Cioran, Ernesto Sábato s-a considerat un "apatrid metafizic". Melancolia îl însoțește încă de la începutul vieții, "a supt melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și evocarea ei e plină de nostalgie. E a devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag. Sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat , și a vorbi de la dânsa am învățat.... -.Alături de mamă, tatăl e o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o secundă s-ar strânge și s-ar contracta pentru a da afară tot aerul din cameră, într-o strângere care plesnește lichidul roșu în față și îl îndeasă, cu celulă peste celulă... îmi duc mâna căuș la gură și sug lichidul cald și gustul lui sărat îmi amintește gustul lacrimilor și pe cel al oceanului. E întuneric și sunt închis în vuietul și aburii propriului meu sânge 321. Visul copiază realitatea, așa cum lumea interioară imită haosul lumii exterioare. Rezultatul este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul grotești) dintr-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însemnată, identic, cu instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
absolut, prin nisipuri spulberate de vânt", îi constituie materia poetică într-un lung șir de texte din Fiul omului (Cartea Românească, București, 1986), alegorii ale trecerii prin spații nervaliene, din bizara lumină a "Marelui Întuneric, unde Totul și Nimicul/ își sugeau reciproc degetul firav", spre o lumină tot întunecată, cea a vieții biologice. În poemul intitulat Octombrie, spre exemplu, pre-nașterea este recuperată anamnetic ca un lung șir de scindări, de diviziuni între punctele cardinale opuse ale conștiinței: "Mă aflam închis într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceea ce contează cu adevărat nu sunt conturile bancare, ci mai curînd cele morale ale unei națiuni. "O națiune cu trotuarele curate, dar cu conștiințele murdare" (Pierre Hazan). De aici însă și pînă la a vedea în Elveția "creierul monstrului ce suge sîngele damnaților pămîntului" (Che Guevara) sau a interpreta steagul elvețian ca reprezentînd "sîngele altora pe care s-a făcut o cruce" (Jean-Luc Godard), mi se pare exagerat. Desigur, elvețienii se apără, întrebîndu-se retoric: Ce vină avem noi? Că am înființat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
interioare. Asemenea unui poet maudit ea trăiește în afara și contra societății, totodată, închiderea către lume, presupunând, de fapt, o deschidere către sine: "Ca și cum însăși lumina/ Ar fi doar o plantă ce crește/ Și stelele ar avea rădăcini/ Raze subțiri care sug,/ Simt cum din mine își trag/ Inexplicabila hrană/ Toți aștrii, urmând bisturiul/ Ca stolul de corbi după plug./ Mi-e frică de-atâta lumină,/ De prea multe flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să extragă bogățiile textului, deseori ascunse de limbajul secolelor trecute, greu accesibil. Începuturile literaturii noastre stau sub semnul istoriei încercate și nu e nimic reprobabil în această constatare persiflată deseori în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un teritoriu inaccesibil cititorului comun, pentru că presupune coduri culturale pe care acesta, de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1:3 și 19:26), ci un alt raport, surprinzător în context teologic, dar cum nu se poate mai firesc în contextul mentalității populare: se poate vorbi despre un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
așezare prospectivă sub protecția scaunului crăiesc, susținută strategic (sau, mai degrabă, camuflată strategic) într-o profesiune de credință presupunând continuarea activității tipografice: "De acum, de ne va agiuta Dumnezău, țiind milostivul Dumnezău pre măriia ta în pace și în sănătate, supt aripile măriei tale de alte prilejuri încă vom da rod tipografiei noastre", așa cum, în prefața la Cărare pe scurt, Bălgrad, 1685, urarea adresată sieși, pare întoarsă, în fapt, prin accentul schimbat cu abilitate, pe binele slujirii domnitorului: "Dumnezău noao încă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Univers, 1991, p. 87. 5 Vezi intrarea Colombe, în Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos s-au făcut tină și putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ședére pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor și acesta ce zbura ca o porumbiță la ceriu să târăște ca șarpele pe pământ" Antim Ivireanul, Învățătură pentru taina pocăinții Didahii, în Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1997, p. 310. 7 Nic. Densușianu, Vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]