2,421 matches
-
La vîrsta aceea, Încă mai aveam dificultăți În a distinge solemnul de sanitar.) Prima dată, am explorat marginea unui bazin oval pe jumătate plin cu apă, cu interiorul vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
când se așezase ca de obicei la masă, așteptând să i se servească micul dejun, Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea de a scrie! De aceea m-am hotărât să scriu un sul cu cele cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca un act pios, de credință din partea mea. Vreau să fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
strigat ea intrigată. Atâta vreme am așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit, ca să nu zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el lipseau de pe masă. Tot ce s-a mai întâmplat atunci n-a fost prea încurajator pentru Noah. Cu toate astea, el s-a așezat la masa de scris ca să mediteze la sulul său. Avea impresia că a scrie cu propria mână cele cinci cărți ale lui Moise era ca și cum el însuși ar fi primit Tora pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a scrie cu propria mână cele cinci cărți ale lui Moise era ca și cum el însuși ar fi primit Tora pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă plină de atenție. Un sul al Torei care conține cea mai mică greșeală nu se poate folosi. În plus, trebuia să-și procure pergament și o cerneală neagră specială. Felul de a scrie nu îi era străin, pentru că era un tipograf experimentat. Între litere trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai îndrăznise niciodată s-o înșele. Dar fusese de ajuns c-o înșelase o dată ca să piardă încrederea lui Judit pentru totdeauna. Fiica lor era de partea mamei și amândouă se întâlneau numai ca să-l critice pe el. Înainte de „nebunia cu sulul“, Noah fusese un pasionat colecționar de cărți rare. Cumpăra cărți rare numai pentru plăcerea de a se pierde în ele, privindu-le. Acum simțea că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pauză, ștergându-și cu grijă ochelarii. Era un bărbat puternic, între două vârste, pe mijlocul capului avea un ciuf de păr negru prin care își trecea degetele subțiri în timp ce vorbea. - Știam eu că nu sunt în stare să scriu un sul cu Tora, deși m-am încăpățânat să cred că sunt capabil să o fac. Cu toate că sunt bătrân, nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Nu sunt smerit și nici generos. Uneori mi se pare că Judit este o străină. Ca și cum El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de o doză bună de inventivitate atunci când se salvase dintr-o situație disperată. Totuși rămânea un gând plăcut. Wilt își termină treaba în toaleta de serviciu și se uită în jur după hârtia igienică. Nu mai era deloc. Afurisitul de sul se terminase. Se căută în buzunar, unde găsi biletul de la Eva, așa că îi dădu o utilizare potrivită. Apoi trase apa, trimițându-l prin labirintul țevilor, pulveriză un pic de Harpic după el ca să-și exprime opinia despre bilet și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gata. Am terminat. Scoase din țâțâni ușa cu oglindă a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste pernuțele fantezi de catifea și mătase portocalie. Trase pianina, care avea rotile, până în mijlocul camerei și sprijini de ea covorul persan. Muncindu-se groaznic, ridică sofaua în picioare și o propti și pe ea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pare-se, nu căuta sau ceva de felul acesta, care se pierdu în vânt -, Iag se încruntă de efort și se lăsă pe spate ca să poată umbla în buzunar. Trase de acolo câteva hârtii de o sută de ruble făcute sul și, scoțând o bancnotă, mi-o îndesă în mână. - Ia, ia, strigă el cu hotărâre, prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la un european necunoscut. Apoi începu brusc să vorbească despre Kazan și despre tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mari” la care se va gândi mai târziu, când „va avea grijă de familia lui”. Subiectele „căsătorie” și „soție” sunt frecvente în discuții și sunt asociate frecvent cu noțiunea de responsabilitate (chiar dacă responsabilitatea nu este clar definită de Bogdan sen sul este destul de bine înțeles). De exemplu, „când va fi mare și va avea un serviciu, își va face o casă mare în care va sta doar el... bineînțeles, părinți pot intra și ei că doar sunt părinții lui, nu-i
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
al capacității de adaptare Este un copil bine adaptat intelectual-cognitiv la activitatea școlară. Experimentează, tatonează, îi place să manipuleze direct obiectele, să perceapă cu toate simțurile. Este perfecționist. Dacă nu este sigur de valabilitatea unei soluții preferă să amâne răspun sul. Se concentrează cu ușurință, este atent, perseverent, manifestă trebuința de performanță. Are conștiința sarcinii și rezistă la efort. Receptează și prelucrează informația, dar o comunică extrem de sintetic. Se exprimă în propoziții simple și este foarte selectiv cu cei din jurul său
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
să se ofere supervizarea directorilor de școală și a personalului pentru a oferi training-uri potrivite în con siliere sau să-și mărească această capacitate, atunci când aceasta există. În cele din urmă, profesorii ar trebui să fie incluși în proce sul de consiliere care are loc în afara școlii, fie în agenții de consi liere sau cu psihologi. 2. Ocazii de consiliere Sunt posibile următoarele ocazii de consiliere a părinților: -Înscrierea copilului la școală; -Schimbarea bruscă a clasei; -Probleme rezultate în urma realizărilor
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
este mai PARADOX ȘI NONSENS 189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa stranie, deopotrivă strălucitor și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens clar și distinct. Însă nici simplei lipse a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din cutia de scrisori. Se găseau acolo alte lucruri mult mai stranii. Unul era de la Filiala Legiunii Americane Francis X. Donovan din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul, am descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu mirare că odaia era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era nou și așa de scund, încît părea un divan. Două suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu împletituri de pai. În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este? Moș Costache consimți din cap. - Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în două suluri groase cu capete de bile. Marina îl pipăi cu mâna, demonstrativ. - Șezi pe el, să vezi! Uite, aici îți pui rufele, ici hainele, ghetele să le pui aici, în cutie. Ai masă să scrii pe ea cât poftești. Odaia era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt bani aruncați. Mai repar puțin din pierdere. În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pârlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite vreo cinci fete de vârste felurite, de la cincisprezece la douăzeci de ani. Fetele erau îmbrăcate bine, chiar luxos, iar după față arătau a duce o existență fără griji. Erau nepoate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a convinge pe bătrân să se culce fu zadarnică, și moș Costache, așa de închis de obicei, avu gust de povestit și făcu celor doi tineri, așezați pe scaune de o parte și de alta a patului cu mari suluri de lemn, destăinuiri din tinerețea lui. Limba era parcă mai dezlegată decât de obicei. - Și tata și moșu-meu, zicea el, au trăit mult. Moșu-meu a avut peste nouăzeci de ani când a murit și nici n-a murit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa am rămas, cu gurile căscate ! Numa canapele de pluș, și fotolii, și măsuțe, claie peste grămadă, ș-între ele butoaie de vin, și oglinzi, și cuști de păsări, și oale de bucătărie, și cutii de pălării, și covoare făcute sul, ce bogăție ! Ce de-a lucruri scumpe, puse cum dă Dumnezeu ! Ce de a bani aruncați pe gârlă ! Cine-o fi avut parte de ele ? Și ce-o mai fi rămas, că încă din Gară avea d’asupra stratu de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani, s-a apucat într-o seară să-i citească o poveste. "Nu-mi place! s-a supărat fetița. Vreau o poveste serioasă." "Și care-s povești serioase?" a întrebat el. "Cap'a cu t'ei iezi, Cufița Iosie, U'sul păcălit de vulpe..." a răspuns fetița, iar Mihai, aflat în dialog cu "publicul", a înțeles că mai lesne poți îmbrobodi un cititor matur cu apa tulbure a unei scrieri alambicate, decît să-l faci pe un copil să asculte lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la număr, de cel puțin trei autori diferiți două rețin atenția. Primul este de-a dreptul dureros: un tînăr, de o frumusețe rară, poartă pe frunte o coroniță din frunze de stejar și trandafiri, iar în mînă ține diploma făcută sul; se vede doar o frîntură din Premiul I. Privirea lui e înlăcrimată. În planul doi, cîteva siluete grațioase, frînte la jumătate. Este intitulat "Premiantul". Al doilea, o Golgotă în flăcări, un adevărat festin al culorii, reține în mod deosebit atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]