3,826 matches
-
peisaje deosebite, cu copaci și flori, cu animale de pădure, cu munții din depărtare și cu păsările cântătoare. Într-o zi a așezat tablourile în jurul ei și s-a scufundat în admirația lor. A reușit. A reușit să-și învingă supărarea, a reușit să facă tablouri așa de frumoase pe care neapărat trebuie să le arate și altora, să se bucure și alții de ele, oameni de seamă, iubitori de artă. A doua zi a mers cu căruța la târg și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
explicațiile, insistă, încurajează pe fetiță pe un ton domol, liniștit, dar fetița plânge în continuare, nu violent, dar plânge. Stau în geam cu părere de rău că nu-i pot desluși cuvintele micuței și așa nu pot dezlega nici enigma supărării ei. Mama îi mai explică odată și încă odată, apoi se enervează și ea și începe să țipe la copilă: ori te dai cu bicicleta, ori mergem în casă! Fetița alege o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
începeau să deranjeze pe cei ce se aflau în protecția vieții pariziene. Colacul peste pupăză a fost pus pe 26 octombrie, când textul tratatului de pace cu Austria, de la Campoformio (18 oct.), a ajuns pe birourile celor cinci directori. Motivul supărării era semnătura pe care Napoleon și-o așternuse pe acel tratat, fără a se consulta și a avea acordul Directoratului Până la urmă, guvernul a acceptat acel tratat. Dar a găsit o modalitate de a-l îndepărta pe Napoleon de miezul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Îngrijorată de soarta fratelui ei? Ce putea să-i facă? ― Fumat, băut, iar acum și mai rău. Și de unde lua bani pentru toate prostiile astea? Din gogoșile mele, de unde altundeva? Fiecare mărgea care-i aluneca printre degete era o altă supărare Înregistrată și eliberată. Desdemona, cu ochii ei triști, cu fața ei de fetiță silită să crească prea repede, Își Împărtășea grijile mătăniilor ca toți bărbații din familia Stephanides de dinaintea ei și de după ea (până la mine, dacă intru și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lefty deja plecase val-vârtej. Părăsi cheiul și hoinări pe străzile orașului, bombănind de unul singur. Era supărat pe Desdemona pentru că Îl respingea și era supărat pe el Însuși fiindcă era supărat pe ea, pentru că știa că ea avea dreptate. Dar supărarea nu Îl ținu mult. Nu-i stătea În caracter. Era obosit, pe jumătate flămând, Îl durea În gât, era rănit la mână, dar cu toate acestea Lefty avea totuși douăzeci de ani, era la prima lui călătorie adevărată departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închiși, Desdemona detecta aroma de ceapă care o trăda pe unguroaica din dreapta ei și mirosul de carne crudă al armencei din stânga. (Și ele, la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici? ― Am venit să te ajut. ― Ți-ai pierdut mințile? țipă Milton. Dar, În ciuda supărării din glas, se lăsase În genunchi și mă Îmbrățișa. Mi-am Înfășurat brațele În jurul gâtului lui. ― Arde restaurantul, tati. ― Știu că arde. Am Început să plâng. ― Liniștește-te, mi-a spus tata, ducându-mă la mașină. Hai să mergem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre picioarele mele i-ar fi fost Împărtășită o ghicitoare. Dar apoi găsi ceea ce căuta și se Întoarse. Începu să palpeze pe dinăuntru. ― Relaxează-te, spuse. Puse un lubrifiant și se ghemui mai aproape. ― Relaxează-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
procedezi corect și acum făcuse isprava asta, cea mai tâmpită care s-a pomenit vreodată. Nu-i venea să creadă că dăduse cu bâta-n baltă În halul ăsta. Ultimul său cuvânt, prin urmare, a fost spus În șoaptă, fără supărare sau teamă, numai cu derută și cu o nuanță de vitejie. ― Cap sec, Își spuse Milton sieși În ultimul său Cadillac. Și apoi Îl Înghiți apa. Un grec ar Încheia toate acestea Într-o notă tragică. Dar americanul tinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abține să nu mă gândesc la diferite lucruri, la diferite scenarii pe care situația prezentă le-ar putea urma. M-am oprit. Din senin, un amalgam de sentimente mă cuprinsese. Simțeam fericire și armonie, bucurie și împlinire. Simțeam fărâme ale supărării și tristeții, urme ale frustrării și ale angoasei... Și ce mă surprindea cel mai tare era faptul că ceea ce simțeam nu avea cum să fie rod al trăirilor mele. Totuși erau, dar el nu avea de unde să cunoască lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de stat defila Între gărzile municipale călare. A doua oară, la ieșirea din metrou În stația Bastilia. Erați pe urmele mele de ceva timp. Dar e mult de atunci... Eram tînăr. Și dumneavoastră erați mai tînăr, nu vă fie cu supărare... Maigret Își amintea de povestea cu metroul pentru că, În cursul urmăririi, prin Piața Bastiliei, Își pierduse pălăria, una de paie cu boruri drepte așa cum se purta atunci. Ca să vezi! Asta dovedea că purtase deja pălărie de paie! — CÎt ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fost mai mare, ar fi pornit să se plimbe prin el furios. — Continuați... Continuați... Își trecu mâna peste frunte. — ... pentru ca sora ei să se poată bucura de educația pe care o merita. — Pe care o merita! Nu vă fie cu supărare, domnule Pélardeau... O să vă spun ceva care o să vă doară. Poate că ar fi trebuit să procedez altfel, să vă pregătesc pentru acest adevăr. — Care adevăr? — Sora ei, la cincisprezece ani, lucra Într-un salon de coafură din La Rochelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea patului. — Spune-mi, ce griji te frământă? Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni că reușește să se mențină în fruntea statului doar prin virtutea faimei, nicidecum a puterii reale de care dispune. Înaintează încet, clătinând descurajat din cap. Cine știe câți zănatici sunt implicați în cabala asta împotriva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu reacționează pentru moment. De ce-i vorbește de câinii ei? Încetul cu încetul, gândurile învălmășite se orânduiesc. Da, are dreptate, când i-au murit cățelușii la care ținea atâta... Tocmai se terminase divorțul și pierduse pe deasupra și o sarcină din pricina supărării. Gallus s-a dat atunci peste cap să-i procure doi câini identici. N-a voit însă să se știe că vin din partea lui. A recurs la tot felul de tertipuri. L-a implicat până și pe Antonius Musa. Chipurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a construit la Roma. Dar într-o cameră de locuit? — I-a oferit o parte din beneficiile muncii lui... De pe perete, lui Gallus îi zâmbesc două chipuri feminine. Unul dintre ele e mama sa, care a dispărut de mult. De supărare și inimă rea din cauza aventurii lui Pollio cu Scribonia. Nu seamănă prea bine. Dar nici nu trebuie. Nu se așteaptă asta nici măcar de la sculpturile de pe sarcofage. De ce să le-o pretinzi atunci pictorilor? A încercat doar să flateze modelul. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în nenumărate alte puncte în interiorul sau în afara imperiului... Scribonius Libo cumpănește adânc. — Și tu? întreabă precaut. — Eu m-aș ocupa de desfacerea produselor în Italia. Nu-i mai spune de afacerile cu Trio Fulcinius. Mai târziu, să-i mai treacă supărarea pe imbecil. O să ajungă să se înțeleagă, când Trio îl va învăța cum să-și reinvestească profitul, nu să-l chel tuiască pe prostii. Mai încearcă o dată, pe un ton persuasiv: — În felul acesta, lanțul intermediarilor poate fi eliminat sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și să nu-și piardă vremea trecând pe la Nero! Că tot n-a rezolvat nimic. Dacă avea minte în cap și-și asculta nevasta, ar fi mers împreună cu mama sa, care a însoțit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii din mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
salveze, și scuze, știu că nu voiai să-i spun lui că ai rămas acolo, dar a trebuit. În plus, asta mi-a oferit ocazia să-l fac prost nenorocit, lucru pe care-l aștept de ani de zile!!! (fără supărare...) Oricum, nu cred c-o să mai fii supărată după ce-o să deschizi plicul. Nu e de la mine, e de la Ben, ȘI cred că vei găsi interesant de citit ce-i acolo!!! (mie cu siguranță așa mi s-a părut...) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]