KorAP: Find »[drukola/base=supărat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...107 >

2,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

îngrijorată că se va împăca cu Mai la prânz, dar se părea că drumul ei era liber... —Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-a trântit la loc. Jack se plimba printre birouri, dar nimeni nu se uita la el. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o gustare pe care o poți lua între mese, fără a-ți strica apetitul. Adevăratele sale relații se legau cu oameni de altă calitate. Un director dinamic de revistă - relație ce i-a adus slujba de la Sweet Sixteen. Un scriitor supărat care i-a dat papucii destul de urât, ceea ce a făcut ca ea să încerce să facă tot ce îi stă în putință pentru ca acesta să primescă cele mai otrăvite cronici (ceea ce l-a făcut chiar și mai supărat decât era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Un scriitor supărat care i-a dat papucii destul de urât, ceea ce a făcut ca ea să încerce să facă tot ce îi stă în putință pentru ca acesta să primescă cele mai otrăvite cronici (ceea ce l-a făcut chiar și mai supărat decât era înainte). Un jurnalist muzical foarte controversat, după care a fost înnebunită până când acesta a descoperit jazz-ul acid și și-a lăsat cioc. Oliver intra în ambele categorii de bărbați. Era destul de frumos încât să facă parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de a-l lua pe Jack la rost în legătură cu promisiunea pe care i-o făcuse că îi repară boilerul, când domnișoara Morley a început să spună cum muncise el tot weekendul, încercând să rezolve problemele electricienilor nemulțumiți și ale cameramanilor supărați. Părea epuizat și lipsit de chef. Ashling, verde la față și în întârziere, nu era nici ea mulțumită de ziua de luni. Mai ales când Jack Devine a scos capul din birou și a spus politicos: —Domnișoara Repară-Tot? —Domnule Devine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nuditate, șopti el cu tact, încercând să se adapteze sensibilității vârstei. — A, dansuri în poală. Cred că simulează mult, spuse domnișoara Morley, studiind-o pe Mai cu un fel de respect. — Nu, nu sunt o imbecilă de dansatoare, spuse Mai supărată, redevenind comună. Glumeam. Vând telefoane mobile, dar pentru că arăt astfel, oamenii se așteaptă să fiu un fel de vampă. — Nu e o disperare absolută? se stârni alt cor entuziast. Pe bune! Nu sunt oamenii niște nenorociți? — Deci am înțeles eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spus? Că trebuie să îl scoată. —Ce anume? — Uterul meu, ce altceva? urlă Flor, surprinsă. —Drace, ce veste proastă, încercă Clodagh să adune ceva energie pentru a empatiza cu Flor, ca de la o femeie la alta. Nu e! — Nu ești supărată? —De ce să fiu? Nu îți faci griji că te vei simți... spuse Clodagh, după care încercă să tragă de timp. Era pe punctul de a spune „mai puțin femeie“. Dar este destul de dur să spui așa ceva. În schimb, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz sau luând bani de la bancomat sau folosind un computer. Sună la biroul de presă al Friedei Kiely. Vom reface ședința foto. —Dar..., mârâi Mercedes supărată. Haide, spuse Lisa imperativ. Tot restul personalului a descoperit dintr-odată cât de interesante le erau vârfurile pantofilor. Nu puteau asista la această umilință. Era oribil. — Dar..., mai încercă Mercedes o dată. —Haide! Mercedes se uită o vreme fix la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
era atât de plictisit, încât ar fi citit orice. Marile conflicte au durat întreaga săptămână. Lisa și Gerry se certau permanent pentru felul în care să arate pagina cu apariții editoriale. —E numai format și nu are conținut, spuse Gerry supărat. Nimeni nu mai citește cărți, urlă Lisa la Gerry. De asta trebuie să facem pagina asta să arate sexy. Lucrurile mergeau în continuare prost. Lisei nu îi plăcea deloc ilustrația găsită pentru pagina lui Trix cu fata obișnuită. Se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
poți schimba un Red Square cu Red Bull? îl întrebă Ashling pe barman, din reflex, gândindu-se că Clodagh băuse destul. Dar uimitor, deși era beată, Clodagh știa că fusese păcălită cu o băutură non-alcoolică și s-a întors, destul de supărată. Probabil mă credeți o idioată absolută, se plânse ea. Cred că mă credeți proastă ca noaptea. Ar trebui să o ducem acasă? șopti Marcus. Ashling dădu din cap, foarte fericită că era el alături de ea. — Nu plec până nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se îndrepta către altcineva. —Pa, Jack, cântă ea. —Pa, Clodagh, mi-a părut bine de cunoștință, zâmbi el. —Și mie mi-a părut bine, spuse Clodagh cu vocea cremoasă. Sper să ne revedem în curâ... Au! Ashling! Îmi rupi brațul! Supărată, Ashling o târa către ieșire. Pe bancheta din spate a taxiului, Clodagh se plângea amărâtă de faptul că Ashling și Marcus stricaseră distracția, despre cum nu voia să meargă acasă, despre cum ea se simțea bine, despre faptul că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și să transporte pește crud prin tot orașul și despre cum numai gândul la așa ceva o făcea să îi vină să vomite. Poate să meargă altcineva să ia mâncare, dacă preferi, spuse Jack blând. Nu, e în regulă, spuse Trix supărată, dar promptă. Apoi, spre surprinderea tuturor, Jack spuse: —Hei, ia-mi și mie una. Cu gura deschisă, Lisa îl privea cum scormonește prin buzunarele pantalonilor după bani, cu umărul lipit de bărbie. Dintr-un motiv sau altul, Lisa credea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu observe ceva. Păi, poți veni tu la mine. Nu cred. —Te porți ca și cum m-ai urî, o acuză el. Sunt căsătorită, urlă ea. Am copii. Tu strici totul. La ieșire, când s-a întors să o sărute, ea replică supărată: —Pentru numele lui Dumnezeu, ne poate vedea cineva. —Scuze, bombăni el. Dar, în timp ce se întorcea, ea l-a apucat de cămașă și l-a tras înapoi lângă ea. S-au sărutat înfometați, cu disperare. Când s-au despărțit, mâna lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
început să tremure. Ted. Prostul de Ted. Avea ea un sentiment... Cu degete tremurânde a format numărul lui și l-a acuzat: — Nu te-am mai văzut prea mult în ultima vreme. Și cine e de vină pentru asta? Părea supărat. Sau era defensiv? — Da, e, e slujba, scuze. De ce nu ieșim să bem ceva? —Minunat! În seara asta? — Păi, ce zici de săptămâna viitoare? Nu, nu pot. —De ce nu? Nu o spune, nu o spune... — Plec pentru câteva zile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Faptul că îi cerea să nu bea era exagerat. Cum merge terapia? — Păi, nu m-am dus. —Dar eu ți-am dat un număr la care să suni. Știu, dar nu pot să sun. Sunt prea deprimată. —E, hai! Părea supărat și a pus mâna pe telefon, a sunat undeva, apoi altundeva. Apoi a acoperit receptorul cu mâna și i-a spus: —La cât termini programul marți? Depinde... — La cinci? întrebă el nervos. Șase? —La șase. Dacă avea noroc. El a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Sinead de a participa la spectacole semnifica finalul carierei de comic a lui Ted. Dar, pentru că nu a devenit comic decât pentru a face rost de o prietenă, poate că asta nu îl va deranja. În mod sigur, nu părea supărat. — În seara asta? Vrei să ieși din nou? întrebă Clodagh. Dar ai ieșit și aseară și cu o seară înainte și miercuri seara. Marcus explică răbdător. —Trebuie să fiu cu ochii pe noii comici care apar acum. Asta e cariera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

și serioasă. — V-am supărat cu ceva? întrebă el brusc, parcă derutat, dar privindu-le totuși pe toate în ochi. — Cu ce? strigară cele trei domnișoare, uimite. Păi, parcă v-aș ține o lecție... Toate izbucniră în râs. — Dacă sunteți supărate, nu mai fiți, spuse el, doar știu și eu că am trăit mai puțin decât alții și înțeleg viața mai puțin decât alții. Poate că uneori vorbesc ciudat... Și se simți evident penibil. Dacă spuneți că ați fost fericit, înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pentru că fereastra e deschisă. Cățelușa șade pe genunchii doamnei în albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu mi se spune o vorbă! Dacă mi-ar fi spus, dacă m-ar fi prevenit, dacă m-ar fi rugat, că doar, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
orice caz, am putea să-i cerem părerea prințului și... să-l lăsăm imediat în pace. Iar mâine ne putem implica din nou. — E ora douăsprezece, plecăm. Merge cu noi sau rămâne la dumneavoastră? i se adresă prințului, nervos și supărat, Doktorenko. Dacă doriți, rămâneți și dumneavoastră cu el, spuse prințul. Este loc destul. — Excelență, spuse exaltat domnul Keller, ieșindu-i brusc generalului în față. Dacă e nevoie pentru noapte de un om de nădejde, sunt gata să mă sacrific pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu e laș, spuse prințul zâmbind, după câteva clipe de gândire. — Și n-ai fugi? Poate că n-aș fugi, râse, în cele din urmă, prințul de întrebările Aglaiei. Chiar dacă-s femeie, nici eu n-aș fugi, observă ea aproape supărată. De altminteri, îți râzi de mine și te fandosești după cum îți e obiceiul, ca să pari mai interesant; spune-mi: se trage de obicei de la douăzeci de pași? Uneori și de la zece? Deci, înseamnă să fii ucis sau rănit cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
glonțul, ascultă-mă odată, mai pe urmă glonțul și mai înainte pulberea, altfel pistolul nu trage. De ce râzi? Vreau să tragi de câteva ori pe zi și să înveți neapărat să nimerești ținta. O să faci ce-ți spun? Prințul râdea; supărată, Aglaia bătu din picior. Seriozitatea ei în contextul unei asemenea discuții îl miră întrucâtva pe prinț. Într-o anumită măsură, simțea că ar trebui să afle ceva, să întrebe ceva - în orice caz, ceva mai serios decât felul cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bucăți, nu mai mulți, adică neobișnuit de puțini comparativ cu cantitatea de cler mâncată. După cum s-a dovedit, nu s-a atins niciodată, cu acest scop, de mirenii adulți. — Nu se poate! strigă președintele în persoană, generalul, cu voce aproape supărată. Domnilor, discut adeseori și mă contrazic cu el, mereu pe marginea acestor idei, dar cel mai adesea etalează asemenea neghiobii, încât ți-e și lehamite să-l asculți. Nici un strop de adevăr! — Generale! Amintește-ți asediul Karsului, iar dumneavoastră, domnilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că ține la mine mai mult decât la viața lui. — Și-a ars mâna? — Da, mâna. Dacă vrei - crezi, dacă nu - nu, mi-e indiferent. Prințul tăcu din nou. În vorbele Aglaiei nu se simțea nici urmă de glumă; era supărată. — Cum adică, a adus cu el o lumânare, dacă aici s-a întâmplat? Altfel nu-mi dau seama cum... Da... o lumânare. Ce-i incredibil în asta? — Întreagă sau în sfeșnic? — Ei da... nu... o jumătate de lumânare... un capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întreb din nou, cine altul ar putea să fie? Doar n-o să-l suspectez pe domnul Burdovski, he-he-he? — Asta chiar că ar fi absurd! — Doar nu pe general, la urma urmei, he-he-he? — Ce-i cu prostiile astea? rosti prințul aproape supărat, foindu-se în loc. — Sigur că-s prostii! He-he-he! Și m-a făcut să râd omul ăsta, adică generalul! Mergeam mai adineaori pe urme proaspete la Vilkin... și trebuie să vă spun că generalul era și mai uluit decât mine; când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e acesta atât de alarmat. Îi povesti, în câteva cuvinte, scena din timpul zilei. — Fiecare are neliniștile lui, prințe, și... mai ales în secolul nostru ciudat și neliniștit, asta-i, rogu-vă, îi răspunse Lebedev cam sec, după care tăcu supărat, ca un om înșelat amarnic în așteptările sale. — Ce mai filosofie! râse prințul. — Filosofia, rogu-vă, e necesară, e foarte necesară în secolul nostru, ar trebui aplicată în practică, dar este desconsiderată. În ce mă privește, mult stimate prinț, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț. Toți pricepură că venise momentul dezlegării tuturor nedumeririlor. — Ai primit ariciul meu? îl întrebă ea pe un ton ferm și aproape supărat. — L-am primit, îi răspunse prințul roșind și încremenind. — Atunci explică-mi iute ce crezi dumneata despre asta? Explicația e necesară pentru liniștea mamei și a întregii noastre familii. Ascultă, Aglaia... zise generalul, îngrijorat deodată. — Asta, asta depășește toate limitele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]