3,992 matches
-
nu era decît bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața lor ținîndu-se după ceilalți, prinși În horă și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîini, Își dădeau drumul, schimbau perechile, dansau cu cine se nimerea și fata cea drăgălașă dispăruse, o luaseră de mînă și porniseră iar roată spre fundul curții și raspa se terminase, Julius o căuta ca un nebun umblînd printre perechi, Susan se uita la orchestră, nu voia să se oprească, o căuta printre perechi, o văzuse dansînd pe undeva prin fundul curții, acum nu mai era. Din nou maestrul Lobo schimbă ritmul, Susan zîmbi spre orchestră, acum cîntau „Butoiaș de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o căuta ca un nebun umblînd printre perechi, Susan se uita la orchestră, nu voia să se oprească, o căuta printre perechi, o văzuse dansînd pe undeva prin fundul curții, acum nu mai era. Din nou maestrul Lobo schimbă ritmul, Susan zîmbi spre orchestră, acum cîntau „Butoiaș de bere“, „Polka!“, strigau Iugoslavii, perechile alergau țopăind, alergau de la un capăt la altul al curții, din nou apăru fetița cea drăgălașă, era nebună de fericire, „Veniți!“, Îi striga, pe toți de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fata cea drăgălașă, „Încîntătoare!“, exclamă Juan Lucas, „dezinvoltă!“, strigă Romero, „neobosită!“, adăugă un saltimbanc, „uite-o că vine iar!“, anunță Atilio, veniți!, intrați În horă!, fără frică!, se apropie gata să se ciocnească de ei, „dansați, doamnă!“, o invită pe Susan, care murea de rîs, cu ochii aproape Închiși de fericire, „da. draga mea, da, darling“, Îi spuse Susan, zîmbind cu ochii scăldați În lacrimi, „dansați cu noi, doamnă!, dansați cu noi, doamnă!“, striga În timp ce o luau cu ei țopăind, dansînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar!“, anunță Atilio, veniți!, intrați În horă!, fără frică!, se apropie gata să se ciocnească de ei, „dansați, doamnă!“, o invită pe Susan, care murea de rîs, cu ochii aproape Închiși de fericire, „da. draga mea, da, darling“, Îi spuse Susan, zîmbind cu ochii scăldați În lacrimi, „dansați cu noi, doamnă!, dansați cu noi, doamnă!“, striga În timp ce o luau cu ei țopăind, dansînd, Învîrtindu-se, drăguță foc, spre capătul grădinii, unde Julius o căuta uitîndu-se În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noi, doamnă!“, striga În timp ce o luau cu ei țopăind, dansînd, Învîrtindu-se, drăguță foc, spre capătul grădinii, unde Julius o căuta uitîndu-se În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capătul grădinii, unde Julius o căuta uitîndu-se În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații nu și-au dat seama de nimic, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații nu și-au dat seama de nimic, din fericire. Atilio și Esteban, al doilea complet afon, comentau la nesfîrșit cu saltimbancii calitățile polcii. Orchestra se oprise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia, ți-am mai povestit, soarele de dimineață m-a făcut să mă trezesc alături de tine, ca Întotdeauna, să te privesc, vezi?, tu știi tot cînd mă uit la tine după ce mă trezesc... — Julius! Încă speriat, Julius auzi glasul lui Susan, se gîndî chiar la o explicație, e ultima dată, mămico, dar Întorcîndu-se văzu că e Bobby. — S-a terminat petrecerea? — N-ai auzit ca nu mai cîntă muzica? - Da, da, adevărat, ce prost sînt. Am venit să-ți fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pune la cale?, cu cine-o să mă culc În noaptea asta... Iartă-mă, Cinthia, locul tău e pe scrin, o să te pun pe scrin, mămica are dreptate. Julius luă fotografia Cinthiei și-o puse pe scrin, lîngă fotografia lui Susan... O sa mă culc?, să mă culc?, să mă culc pe-o ureche, iartă-mă, Cinthia, rămîi cu bine, mămica are dreptate, să mă culc?, vezi?, tu știi tot cînd mă uit la tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunea că o mare parte din el a murit În noaptea aceea; o parte intimă și profundă din viața lui: copilăria“. Dylan Thomas, Twenty years a-growing „Să-ți ții promisiunea e o datorie de onoare“, spuse Juan Lucas, arătîndu-i lui Susan telegrama. Cum, nu-și mai amintea că le promisese să-l aducă de Crăciun? Susan citi telegrama zîmbitoare: „Sosesc pe 24. Trei după-amiaza ora Limei Zborul 204. New York-Lima, Vin cu Lester Lang“, Bobby se simți nespus de bucuros. Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și profundă din viața lui: copilăria“. Dylan Thomas, Twenty years a-growing „Să-ți ții promisiunea e o datorie de onoare“, spuse Juan Lucas, arătîndu-i lui Susan telegrama. Cum, nu-și mai amintea că le promisese să-l aducă de Crăciun? Susan citi telegrama zîmbitoare: „Sosesc pe 24. Trei după-amiaza ora Limei Zborul 204. New York-Lima, Vin cu Lester Lang“, Bobby se simți nespus de bucuros. Santiago sosea peste cîteva ore. Au mîncat ceva la repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Au ajuns fericiți la aeroport. „Ăsta e“, spuse Bobby arătînd spre un avion caro cobora. Julius se uită la ceasul lui de mină să vadă cît e ora, ăsta trebuie să fie. „Ți-l amintești pe fratele tău?“ Îl Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de tipul un-cîntec-prietenesc și-americănesc... „Băiatul lui Lester“, comentă Juan Lucas Între hohote de rîs. Santiago plăti o groază de bani pentru exces de bagaje și se repezi să-și Îmbrățișeze familia, urmat de aproape de Lester Lang al IV-lea. Susan Își luă o Înfățișare vesela ca să-și poată stăpîni emoția Întîlnirii eu băiatul ei, dar nu putu evita ca el s-o dezarmeze printr-o manevră rapidă, „ura!“, strigă Santiago și Începu să facă tot ce voia cu ea: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o manevră rapidă, „ura!“, strigă Santiago și Începu să facă tot ce voia cu ea: o săruta, o Îndepărta de el, o privea lung, o admira, o Îmbrățișa din nou, o săruta, a ciufulit-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet năucit și-l scotea, din luptă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe toți. Odată ajunși la palat, Julius consideră că era datoria lui să le arate toată casa nouă lui Santiago și prietenului său, dar amîndoi se plimbau trecînd dintr-o cameră Într-alta de parcă toată viața ar fi stat aici. Susan dispăru fiindcă era moartă de somn și avea nevoie de puțină odihnă, Juan Lucas se retrase și el spunîndu-le hei, băieți, ne vedem diseară, o să mîncăm Împreună acasă. Santiago și Lester rămaseră În barul de vară, bînd un păhărel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebă deodată Santiago. — O camionetă și un Mercedes, fără să socotim Jaguarul lui Juan Lucas. — Camioneta e a ta? — Da. — Atunci mama merge cu Mercedesul. Și noi doi? Bobby voia să explice că de multe ori Mercedesul era liber, că Susan ieșea de obicei cu Juan Lucas, dar dintr-odată Santiago trecu la alt subiect. — Unde-i bazinul? — The swimmingpool, spuse Lester, care consulta tot timpul o cărticică pentru cei care călătoreau În America Latină și voiau să aibă parte de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunem lucrurilor pe nume, Îl Întrerupse Țanțoșa; asta nu e o indemnizație, ci un dar de Crăciun“. Julius zîmbi, amintin-du-și scena și Juan Lucas avea de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă Între sfeșnice; din fericire Își aminti că În avion Santiago Îi spusese: așteaptă să-ți spun eu cînd poți să folosești expresia asta. Se opri ia timp, dar pe fața lui se citea impresia puternică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din fericire Își aminti că În avion Santiago Îi spusese: așteaptă să-ți spun eu cînd poți să folosești expresia asta. Se opri ia timp, dar pe fața lui se citea impresia puternică pe care i-o produsese chipul lui Susan În spatele luminărilor aprinse, În sufrageria aceea cu ferestre uriașe care dădeau În grădini abia bănuite, undeva la tropice, mult mai la sud de Rio Grande, Între pereți pe care atîrnau tablouri Întunecate, Înfățișind probabil sfinți ciudați, ca acea capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era de loc prost băiatul investitorului de capital; așteptă ca Santiago să-și sărute mama și, stînd În spatele lui, se apropie făcînd să apară un cadou pe care-l anunță: „pentru dumneavoastră, doamnă, Împreună cu afecțiunea părinților mei“ și Înainte ca Susan să-i poată mulțumi, scoase Încă un cadou din partea lui, pe care i-l dădu Însoțindu-l de un „fără cuvinte“, În engleză, bineînțeles. Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o pușcă, mult mai bine decît miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]