2,825 matches
-
său se ascunde sub greutatea mea, crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată când ni se întâmplă așa ceva, șoptesc eu, nu este nimic, Udi, încercăm altă dată, va fi bine, și am impresia că toate membrele și organele sale suspină sub membrele și organele mele, implorând ajutorul, iar eu râd de mine, de ce oare am încercat, de ce l-am forțat, i-am expus în felul acesta întreaga slăbiciune, orice încercare de a-l ajuta îi face doar rău, numai ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu mare greutate, am impresia că vertebrele mele se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se zvârcolesc sub greutatea ei, iar eu suspin, Udi, uite ce s-a întâmplat, ajută-mă, mă voi prăbuși în curând, nu mai pot. De o parte și de alta a coridorului s-au adunat copiii și ne privesc tăcuți, făcându-ne speriați loc să trecem, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit abia ieri, mă aplec deasupra lui Noga, am ajuns acasă, îi șoptesc, iar ea suspină, mă doare capul, vreau să dorm. Dormi, îi sărut obrazul roșu, când te vei trezi, te vei simți mult mai bine, îi scot pantofii, o acopăr cu o pătură fină, nu este decât o răceală, încerc eu să mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adaug cu voce spartă, nimic nu este bine, Udi a plecat de acasă, ea nu va face față situației, el s-a ridicat și a plecat, pur și simplu, nici măcar nu a spus unde anume, totul din cauza acestei boli blestemate, suspin eu, renunțând și la ultimul strop de respect de sine, nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei, să mă gudur acolo, la fel ca fetița ei, mă privește cu atenție, nu este surprinsă, este firesc să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
renunțării se așterne deodată peste mine, poate că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur și simplu alături de ea, îi înlănțui trupul cu brațele mele, plânsul meu se confundă cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca două surori gemene rămase orfane în urma unei catastrofe. Dar avem mamă. Dimineața ne trezim în miros de cafea tare, salată proaspătă și omletă, și amândouă, care de zile întregi nu mai mâncaserăm, ne năpustim asupra mesei, chicotind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am înnebunit aici fără tine, deja începusem să mă tem că nu te vei mai întoarce niciodată, eu îi strâng mâna, m-am gândit mult la tine, șoptesc, speram ca lucrurile să se rezolve în ceea ce te privește, iar ea suspină, nu s-a rezolvat nimic, nu este pregătit să plece de acasă, iar eu nu pot crește copilul singură, nu voi fi părinte unic la douăzeci de ani, nu am pe nimeni care să mă ajute, dar deodată mă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochelarii de citit, Naama, spune ea apăsat, ce s-a mai întâmplat, pari foarte agitată, iar eu înțeleg că nu are nici un rost să mă mai ascund, păcat de efort, și întreb cu zâmbetul unei copile mari, cine era? Ea suspină, nu vrei să știi, ai destule pe cap, iar eu spun, greșești, trebuie să știu. Este tatăl fetei celei noi, aceea care te-a așteptat tot timpul, spune ea, și eu zic surprinsă, tatăl lui Yael, nu pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați, el a sărutat-o, a mângâiat-o, a făcut dragoste cu ea, încep deja să o invidiez, în timp ce ea inundă camera cu un val de milă pentru propria-i persoană. Nu îl înțeleg, suspină ea, mă iubea, știu că mă iubea, sarcina aceasta a distrus totul, nu înțeleg de ce nu pleacă de acasă și nu vine să locuim împreună, de ce nu poate iubi copilul acesta ca pe ceilalți copii ai săi, pentru care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
descoperită în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el, mă grăbesc să schimb tonul cu unul mult mai oficial, doream să discutăm despre această situație, eu sunt aceea care o are în grijă pe Yael, el suspină mut, ce se va întâmpla dacă refuză, dar apoi spune, OK, fără Hava, vin bucuros să discutăm despre această situație. Când anume, întreb eu timid, iar el răspunde, ești liberă în după-amiaza aceasta, și eu confirm imediat, da, doar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care o reprezint eu acum. Ce să îi spun, mă frământ eu, să îl îndemn să își părăsească soția, așa cum soțul meu m-a părăsit pe mine, să le facă rău copiilor, așa cum Udi a rănit-o pe Noga, el suspină, lasă-mă să te ajut, Naama, eu nu sunt așa, în general, dar tu trezești în mine dorința de a te ajuta, voi vorbi eu în locul tău despre situația în care ne aflăm, tu trebuie doar să îmi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine în privința a tot felul de lucruri, mă provoca, așa că m-am distrat cu ea puțin, nu mă gândisem că lucrurile s-ar putea complica atât de mult. Ai uitat felul în care lucrează viața, spun eu batjocoritor, iar el suspină, fă-mi un bine, Naama, știi că în fiecare noapte nu fac decât să reconstruiesc în minte momentul acela, mă blestem pentru faptul că nu m-am putut abține, s-a întâmplat o singură dată amărâtă, se fâțâise pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și să recunoști, nu are nici o legătură cu Mikha, este o problemă care ține doar de tine și de copilul tău, te avertizez, dacă îl vei trimite spre adopție, nu ți-o vei ierta câte zile vei avea, iar ea suspină, mă gândesc atât de mult la asta, dar nu reușesc să iau nici o decizie, bine că mai am la dispoziție încă două săptămâni, dar în clipa în care ne reluăm drumul, ea eliberează un strigăt puternic, adânc, părea că fătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-a prezentat-o. — E prietena lui Naoko. — Bună ziua! m-a salutat ea. — Bună ziua! am răspuns. Cât au stat ele de vorbă, am mângâiat câinele. Avea gâtul tare, iar când i-am scărpinat locurile noduroase, a închis ochii și a suspinat de plăcere. Am întrebat-o pe fată cum îl cheamă. — Pepe, a răspuns ea. — Pepe! l-am strigat eu, dar câinele nu s-a mișcat. — Nu prea aude, a zis fata. Trebuie să-i vorbești mai tare. — Pepe! am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă deranjează, cu o voce miorlăită, iar eu îi spuneam să nu se simtă stânjenită. Reiko a scuturat scrumul pe jos. M\ oprisem din mâncat struguri și eram numai urechi la povestea ei. — După o vreme, fata a început să suspine. „Ce s-a întâmplat?“ am întrebat-o eu. „Nimic“, a zis. „Cum nimic? Spune-mi adevărul! am îndemnat-o eu. Ce te supără?“ „E, mi se mai întâmplă uneori, spuse ea. Nu știu ce să fac, pentru că mă simt singură și tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am intrat adânc și am savurat, din plin, senzația de mișcare în cerc până când am ejaculat iar. Ne-am împreunat trupurile de patru ori în noaptea aceea. De fiecare dată, Reiko rămânea în brațele mele, tremurând ușor, cu ochii închiși, suspinând. — N-am să mai fac lucrul acesta niciodată, spuse Reiko. O, Watanabe, te rog spune-mi că-i adevărat! Spune-mi că pot sta liniștită de-acum încolo, că am făcut amor ca să-mi ajungă tot restul vieții. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum la toate ferestrele. Fata stătea Întinsă pe cîmp, cu mîinile prinse pe după ceafă. — Ajută-mă să trec cu bine prin asta, spuse cu gura-n iarbă, fărĂ a se adresa Însă cuiva, pentru că nu era nimeni acolo. Apoi deodată, suspinînd, deveni personală: — Ajută-mă, Vicente. Felipe, ajută-mă. Chucho, ajută-mă. Ajută-mă, Arturo. Enrique, ajută-mă acum. Ajută-mă. În alte vremuri s-ar fi rugat, dar acum Își pierduse credința și avea nevoie de ceva. — Ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sau egalul tău. Voiam să zic doar că mi-ar plăcea să vorbim despre asta, dac-ai vrea și tu. PĂi hai să vorbim. Ce voiai să zici? Fata Începu să plîngă, stînd dreaptă și privindu-l În ochi. Nu suspina și nici nu-și Întorcea capul. Nu făcea decît să se uite la el și lacrimile Îi curgeau pe obraji și buzele i se umflaseră puțin, fărĂ să se strîmbe Însă. Te rog, fata mea. Te rog. Hai să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plâng în hohote, e o formă de descărcare ciudată și dureroasă. Așa simt că durerea mea e mai mare decât a oricui, eu sunt cea care suferă. Acum nu mai e nevoie să mă prefac și să bravez. Încă mai suspin când ajung în parc. Vreau să hohotesc și să țip ca și cum lacrimile ar fi sânge, ca și cum n-aș plânge, ci mi-aș revărsa pur și simplu durerea. Când sunt singură o fac în felul ăsta. Nu chiar în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
birou. —Ai vrea? Te rog! Nu suport să fiu singură în astfel de momente... Însă am o problemă, sunt cu Finn... —Colegul de serviciu? — Da, nu e într-o dispoziție prea bună... Dar am nevoie de tine, continuă ea să suspine. —Barney tocmai ne-a anunțat că s-a logodit cu fosta prietenă a lui Finn, pe care el încă o iubește, și despre care nu știa că iese cu fratele lui. Lacrimile lui Daisy se opresc brusc auzind o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy încerca să-i dea un telefon lui Lewis exact în momentul în care am format eu. —Trișezi, îi spun. Știu ce aveai de gând. Trebuie să-i arunci numărul, ca să nu mai fii tentată să îl folosești. O aud suspinând. —Eram așa de tristă, se plânge ea. Finn m-a sunat și m-a rugat să mă prefac că sunt prietena lui, iar eu am acceptat pentru că nu voiam să îl las de izbeliște. Toată ziua m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe mine. Așa este, zice el după o pauză scurtă, îi place să se joace. Voia să vadă dacă mă mai are în gheare sau nu. O să vezi că e mult mai bine fără ea, remarc cu îndrăzneală. —Ai dreptate, suspină Finn. Nu mai scoatem un cuvânt, dar ne simțim bine unul lângă altul. Căldura trupului său trece prin rochia mea subțire și mă învăluie într-un mod foarte plăcut. Apoi, din camera mea se aude telefonul. Am un mesaj. Tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jennifer. Se vede că e unul din oamenii aceia tăcuți în împrejurări obișnuite, dar foarte hotărâți și calmi în momente de criză. — Unde locuiește? întreabă Finn, ridicându-se și el și luându-și haina. —În Croydon, răspunde Ben. A, urât! suspină Finn. —Mamă, zic eu, iată și prima excursie cu grupul. Daisy se hlizește. — În Croydon, zice ea. Ce grozavi suntem. Adică, nu puteam și noi să mergem până la Calais și să ne întoarcem cu provizii de pileală ieftină? Urcăm cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în privirea lui, un semn că Jim are o oarecare coloană vertebrală. Chiar o iubesc, repetă el. Dar a trebuit să o văd în halul ăsta, făcând rău și altora, pentru ca să-mi dau seama cum e ea de fapt. Ben suspină. Îmi cer scuze pentru ce ți-a făcut, îi spune Jim grăbit. Și pentru ce ți-a făcut ție, Finn. Îmi pare tare rău. Niciodată n-am vrut să pățiți ceva. Nu-i nimic, prietene, îl asigură Finn, mărinimos. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Hăă! hăă! Hăă! o strângea Teofana plângând. — Las-o jos! Fir-ai tu de fată, îi arde câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana. — Ia-o, că tușa ți-o dă, îi șterge Agripina lacrimile. Teofana suspină oarecum mulțumită că poate pleca acasă cu puica. Când vii pe la mine, îți dau eu altă puică în loc. — Nu-mi trebuie. Nu vezi că-i curtea plină de ele. Nu știu cum ești și tu, Paulino. Bătuși fata degeaba. După stingerea incidentului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]