4,883 matches
-
desfășurau în sudul Dunării. El pretindea să fie apreciată această situație la Constantinopol și în consecință să fie satisfăcute doleanțele prezentate de români. 14 S.C. Schelleti în, Adevărul istoric asupra Plevenei (1877-1878), ni-l prezintă pe Kogălniceanu îngrijorat de soarta suveranului său. Iorga îl consideră pe Mihail Kogălniceanu în Politica externă a regelui Carol I o mare personalitate, așezat în postul cel mai greu în ministerul lui M.C. Epureanu, dar el nu hotăra în acest minister „scopul ministerului nu e de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și securitatea României. Sistemul politic al României moderne a avut la bază constituția din 1866, care a creat fundamentul democratic al vieții politice, mai ales după cucerirea independenței de stat. România a intrat în rândul monarhiilor constituționale, independente, în cadrul cărora suveranul era doar arbitru și factor de echilibru. Rolul principal îl aveau partidele politice, care din 1895 au venit la putere prin mecanismul alternanței la guvernare. Rolul monarhiei în istoria României moderne a fost fundamental. Domnitorul, apoi regele își exercita atribuțiile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
200 Miguel de Unamuno, op. cit., p. 143 201 Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993, p. 217 202 Cf. R. Girard, op. cit., p. 442 autorul, alături de G. Frazer și mulți alții discută tema uciderii rituale a regelui viața suveranului are valoare doar în măsura în care asigură bunul mers al naturii și al existenței poporului. 203 Cf. V. I. Stoichiță, Anna Maria Coderch, Ultimul carnaval, Editura Humanitas, București, 2007 204 Cf. Florica Ichim, Note la Doctrina substanței, vol. al II-lea, ediția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Vasile când l-a întâlnit pe guvernatorul Modest, trimisul împăratului Valens cu misiunea de a-l face să îmbrățișeze arianismul, sau cel puțin să se împace cu arienii. Când guvernatorul îl amenință, arătându-i că o eventuală împotrivire la dorința suveranului îl poate duce la confiscarea averii, la exil, la munci și chiar la moarte, el dă un răspuns care îl uluiește pe interlocutorul său, dar, în același timp, îl face să înțeleagă că are în față un om demn de
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
asemănătoare limbii latine în religia romano-catolică; marea varietate dialectală a limbii arabe a impus însă pentru consens fonetic folosirea oficială a arabei literare. Interferențele locale cu diferite credințe preislamice, interpretările coranice diferite și veleitățile de putere ale diverșilor imami și suverani locali au determinat edificarea în cadrul Islamului a numeroase școli și curente filosofico religioase regionale, unele rivale și chiar ireconciliabile între ele, cum este cazul ibadismului omanez față de wahhabismul saudit. Existența diferențierilor confesional doctrinare, coroborată cu ambițiile acute de putere ale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
aforistice, gotice, al unor moralități ce privesc în ochi civilizația secolului XX, tot mai amenințată în rațiunea și prosperitatea ei de haosul primordial. Calvino nu uită să acrediteze rolul Nebunului, Scamatorului, Poetului de a contesta valorile codificate, intangibile în mintea Suveranului (a puterii seculare), de a semnala prezența ocultă a Majestății sale Viermele. Rațiunea are sarcina de a citi Universul în cheia demistificării. Orlando, în interpretarea lui Calvino, coboară în Haosul pădurii iraționale, căci pentru a cunoaște trebuie să descinzi în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
profesionist (al faimoasei Popeea, între altele), scriitor și chiar preot. Reîntors în Ierusalimul tinereții (vorba vine, pentru un om fără vârstă) după 1 200 de ani, îl întâlnește pe Federico al II-lea, eliberatorul Sfântului Mormânt și, așa cum credea acest suveran universal despre sine, însăși umbra lui Mesia pe pământ. Denunțat că nu respectă riturile catolicismului, Esperendios, încă un avatar iudeo-creștin al protagonistului, după cel de prieten de nădejde al viitorului Sfânt Francisc din Assisi, este anchetat sub tortură de însuși
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iele, pitici, lemuri care îl ating și-i șoptesc ceva nedeslușit. Înveterat în ale răului, Gilles o imploră să-l izbăvească și să-l accepte ca însoțitor și discipol. După victoria de la Orléans, cei doi pierd bătălia de la porțile Parisului, suveranul Carol, prin ordinul de retragere, arătându-se nedemn de înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
desfășurau în sudul Dunării. El pretindea să fie apreciată această situație la Constantinopol și în consecință să fie satisfăcute doleanțele prezentate de români. 14 S.C. Schelleti în, Adevărul istoric asupra Plevenei (1877-1878), ni-l prezintă pe Kogălniceanu îngrijorat de soarta suveranului său. Iorga îl consideră pe Mihail Kogălniceanu în Politica externă a regelui Carol I o mare personalitate, așezat în postul cel mai greu în ministerul lui M.C. Epureanu, dar el nu hotăra în acest minister „scopul ministerului nu e de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și securitatea României. Sistemul politic al României moderne a avut la bază constituția din 1866, care a creat fundamentul democratic al vieții politice, mai ales după cucerirea independenței de stat. România a intrat în rândul monarhiilor constituționale, independente, în cadrul cărora suveranul era doar arbitru și factor de echilibru. Rolul principal îl aveau partidele politice, care din 1895 au venit la putere prin mecanismul alternanței la guvernare. Rolul monarhiei în istoria României moderne a fost fundamental. Domnitorul, apoi regele își exercita atribuțiile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Parlamentul modern, între ele stabilindu-se o legătură directă. O serie de istorici din Franța s-au atașat acestei concepții, dominantă în secolul al XIX-lea în special în Occidentul Europei, avansând ideea că stările au luat ființă "din voința suveranului". Concepția corporatistă reflectă un cu totul alt punct de vedere. Ea pleacă de la ideea că politicul este subordonat socialului. În consecință, această concepție este cu precădere socială, fiind opusă vederilor exclusiv politice ale viziunii parlamentariste, mult mai largă și cuprinzătoare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
îngrădind de fapt libertatea). Totodată se are în vedere, alături de necesitate, mărimea ajutorului: aici are loc impactul decisiv ce scoate în evidență poziția de forță a stărilor teritoriale (poziție care în timp a avut oscilații diverse) și reclamă dualismul între suveran și stările teritoriale. Acest dualism decurge din complementaritatea sferei de drept al principelui și stărilor și care poate fi cu certitudine stabilit, în mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra acestor prestații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
teritoriale. Acest dualism decurge din complementaritatea sferei de drept al principelui și stărilor și care poate fi cu certitudine stabilit, în mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra acestor prestații, pe care suveranul nu le-ar putea obține fără acordul delegaților, aceasta înseamnă că există o sferă juridică proprie doar stărilor, în care suveranul nu poate interveni. De aceasta depinde și înțelegerea distincției ce se impune, de o parte între poziția constituțională a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra acestor prestații, pe care suveranul nu le-ar putea obține fără acordul delegaților, aceasta înseamnă că există o sferă juridică proprie doar stărilor, în care suveranul nu poate interveni. De aceasta depinde și înțelegerea distincției ce se impune, de o parte între poziția constituțională a stărilor teritoriale-imperiale și interpretarea lor în sens parlamentarist și, de altă parte, ideea "stărilor sociale" și a corporatismului căruia îi aparțin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
socială și interese economice comune; un statut juridic privat comun. S-au constituit Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate spontan, au avut o evoluție firească și îndelungată, ori au fost organizate dirijat ? Henri Prentout susținea că stările sunt născute din voința suveranului, voință născută ea însăși din nevoile aceluiași suveran 11. De aici varietatea adunărilor care sunt la originea stărilor (!) și în jurul cărora se formează noul sistem fiscal. Este evident că Prentout inversează raporturile, în virtutea concepției parlamentariste, al cărei reprezentant este: nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
privat comun. S-au constituit Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate spontan, au avut o evoluție firească și îndelungată, ori au fost organizate dirijat ? Henri Prentout susținea că stările sunt născute din voința suveranului, voință născută ea însăși din nevoile aceluiași suveran 11. De aici varietatea adunărilor care sunt la originea stărilor (!) și în jurul cărora se formează noul sistem fiscal. Este evident că Prentout inversează raporturile, în virtutea concepției parlamentariste, al cărei reprezentant este: nu adunările reprezentative se află la originea stărilor, ci
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
adunările legislative în statul modern, trebue totuși să constatăm că aceste organe politice atât de deosebite prin originea și dezvoltarea lor, răspund uneori unor nevoi asemănătoare ale vieții publice". Acest "rost" se concretiza în legătură cu reprezentarea și votarea impozitului cerut de suveran, prerogativă importantă prin care stările își manifestau voința pro sau contra în Adunările reprezentative. În ceea ce privește Parlamentele moderne, este de înțeles că reprezentarea în Adunările de stări medievale devine o idee generoasă în completarea drumului parcurs de teoria și practica democrației
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterii statale. Monarhia, care nu a reușit să concentreze într-un mod suficient organizat funcțiile statului, lăsa loc unei a doua puteri statale. Titulari ai acesteia devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate, imperiale și teritoriale. Rămas un primus inter pares, suveranul va redobândi întreaga putere în cadrul monarhiei absolute. Sentimentul de solidaritate spontană care, în secolul al XIII-lea a asigurat triumful instituțiilor colective, explică apariția Adunărilor de stări și instalarea regimului corporativ. Acest adevărat fenomen social, poate fi analizat în două
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
principelui. Puterea în stat era centralizată, chiar dacă din nevoi administrativo-militare a fost adoptată, după exemplul occidental, ierarhia feudalo-vasalică. Regii Ierusalimului, prin măsuri repetate, au împiedicat seniorii să uzurpe atribuțiile suveranității și, pentru a sublinia că ierarhia politică se oprește la suveran, ei au adoptat alături de instituția monarhică de tip occidental elemente orientale de manifestare a puterii, ca de pildă eticheta bizantină în ceremonialul de la curte 35. Regalitatea însă nu a îmbrăcat niciodată forma despotică orientală. Curând, aceasta va fi "flancată" de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
solidă privind suveranitatea regală 45, ea este destul de târzie, câteva secole gândirea acelor vremuri despre originea, natura și exercitarea puterii dezvoltându-se în jurul îndatoririlor legate de sarcina de a guverna (regimen) și nu din drepturile ce decurgeau din funcția de suveran. Suveranitatea va constitui un concept fundamental al dreptului public european. În dezvoltarea principiului s-a pornit de la înțelesul originar atribuit de ilustrul teoretician al statului francez din secolul al XVI-lea, Jean Bodin 46. Preluând modelul clasic aristotelic 47 al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acestora. Tot Bodin menționa ca atribute ale suveranității puterea legislativă, executivă, judecătorească, puterea de a declara război și de încheia tratate etc., fără a face o distincție netă a separației acestora, în sensul distribuirii și exercitării, decât în dependență de suveran. În Franța conceptul de suveranitate s-a impus în legătură cu lupta contra monarhiei absolute, a puterilor absolute ale regelui. Colaborării dintre monarhul suveran și popor i se va contrapune suveranitatea populară. Secole la rând însă mitul a făcut să fie acceptată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
gubenationis), iar binele este unicul ei judecător și garant. Conform concepției lui Confucius poporul este făcut doar pentru a urma o cale, nu și pentru a înțelege motivul. Doctrina teocratică (non e potestas nisi a Deo) devine suportul domniilor absolutiste (suveranii sunt aleși și învestiți de Dumnezeu) și se potrivea admirabil absolutismului monarhic pe care, în Franța, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea au materializat-o de o manieră forte: autoritatea cu care regii sunt învestiți este o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
materializat-o de o manieră forte: autoritatea cu care regii sunt învestiți este o delegare a providenței; Coroana nu ține decât de Dumnezeu, dreptul de a face legile le aparține fără a depinde de nimeni și fără a-l împărți. Suveranul concentra în mâinile sale puterea supremă, considerându-se personificare a Statului (l'Etat c'est moi)48. Aceasta nu însemna că puterea suveranului era nelimitată. Doctrina de drept divin providențial, cristalizată la începutul secolului al XIX-lea, susține că ordinea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dreptul de a face legile le aparține fără a depinde de nimeni și fără a-l împărți. Suveranul concentra în mâinile sale puterea supremă, considerându-se personificare a Statului (l'Etat c'est moi)48. Aceasta nu însemna că puterea suveranului era nelimitată. Doctrina de drept divin providențial, cristalizată la începutul secolului al XIX-lea, susține că ordinea providențială a lumii include puterea, dar aceasta este remisă guvernanților prin mijloace umane: omnis potestas a Deo per populum. Aici rezidă esența doctrinei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dezvoltând teoria despre suveranitatea regelui, înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă, în lucrarea fundamentală pentru înțelegerea crezului său: Les six livres de la Republique (1576). Autorul considera că în orice societate politică trebuie să existe un monarh care să fie suveran, în sensul că nu poate fi niciodată contestat de către supușii săi51. Statul există acolo unde dreptul de guvernare și autoritatea se definesc prin suveranitate. Bodin a dezvoltat teoria despre suveranitate înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă 52 a unei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]