2,412 matches
-
în urmă”. Deci, dacă toată bănuiala pornește de la spusele acestui singur martor, iar el spune că a fost vorba despre niște tîlhari, Oedip e scos din culpă pentru că tîlhar nu s-a știut niciodată. „Spui că a povestit de niște tîlhari, că tîlharii l-au omorît. Dacă își întărește mărturia, eu n-am nici o legătură. Unul nu-i ca și cum ar fi mai mulți. Dar dacă vorbește de un călător singuratec, n-am scăpare, sînt arătat cu degetul”. La care Iocasta îl
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Deci, dacă toată bănuiala pornește de la spusele acestui singur martor, iar el spune că a fost vorba despre niște tîlhari, Oedip e scos din culpă pentru că tîlhar nu s-a știut niciodată. „Spui că a povestit de niște tîlhari, că tîlharii l-au omorît. Dacă își întărește mărturia, eu n-am nici o legătură. Unul nu-i ca și cum ar fi mai mulți. Dar dacă vorbește de un călător singuratec, n-am scăpare, sînt arătat cu degetul”. La care Iocasta îl îmbărbătează: „Omul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
numai eu”. Mărturia, dar, este departe de a-l incrimina pe Oedip care, totuși, nici vorbă să încerce a-și proba nevinovăția - la confruntarea cu martorul, el nici măcar nu se ostenește să pună întrebarea izbăvitoare dacă au fost mai mulți tîlhari. Varianta inocenței nu-i explorată și nu intră în calculele nimănui. Despre crimă nu se aduc probe, decît doar acea mărturie nicidecum acuzatoare. Dar cititorii, și Oedip însuși, nu-și fac multe scrupule și îl pun sub acuzare pe Oedip
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a fost un teren de luptă, în care diferite organizații extremiste și/sau teroriste au atacat spațiul românesc provocând, cu barbarie și sadism, victime printre țărani, comercianți, coloniști, autorități civile sau militare. În esență, granița era amenințată de bande de tâlhari, denumiți comitagii, adepți ai unor ideologii naționalist-șovine sau naționalist-comuniste, care atacau români, turci, tătari, macedoneni și chiar bulgari, în scopul inducerii sentimentului de panică și izgonirii din zonă. Pe termen lung, prin diferite metode - politice, economice, teroriste - și cu sprijinul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și profitabil cu China, fiind primiți cu ospitalitate. Soli și comercianți chinezi erau activi în porturi și capitalele multor state unde erau acceptați cu respect și deosebită considerație. În anul 1557, unor echipaje de corăbieri, ce se comportau ca niște tâlhari, li s-a fixat loc de încărcare în peninsula Aomen (Macao), interzicându-li-se intrarea în portul Guangshou (Canton); s-a hotărât adoptarea politicii "porților închise", ceea ce presupunea interzicerea în porturi a corăbiilor statelor care se făceau vinovate de piraterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la evocarea izbucnirii incidentale a unui șofer din Bistrița care, înainte de a ne despărți după terminarea unei curse în oraș, a spus: "Nu, domnule, nu Iliescu poartă vina situației dezastruoase din România, ci românii înșiși, căci românii sunt leneși și tâlhari. Nu vor să muncească, domnule, vor să trăiască din minuni...". "Cum așa?", am întrebat eu. "Iată că la noi sunt mii de muncitori români, oameni harnici și cinstiți, care muncesc din greu ca să câștige un ban și câștigă bani buni
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
șacal a rămas fără colții generați de lupta de clasă și acum era panicat de cursul luat de revoluția din '89. Oare o să mă spînzure? se gîndea moșneagul cu frică. Era convins că-și merită spînzurătoarea, nu pentru rolul de tîlhar și ucigaș de destine. El avea o logică bolnavă și mai ales ilogică: am avut puterea, am tăiat și spînzurat. Acum ei au puterea, este firesc să taie și să spînzure. Pe cine? Păi pe cei care au fost călăii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu vecini și poslușnici...și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutuil Iași...ca să-i fie de la domniia mea...de asemena, 16 poslușnici, oameni străini din alte țări, pentru că...fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi. Iar acel sat și acei poslușnici să fie scutiți de dări.” - Mărite Spirit, m-am uitat foarte atent prin zapis și am aflat că: „Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aceste moșii însă mănăstirea avea nevoie de poslușnici mulți, dragule. Si i-a avut. La 25 mai 1685 (7193) Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește: „Așea și noi, socotindu că svânta mănăstire Socola...fiindu aproape de Codru, ca nu cumva să meargă nescare tâlhari să jefuiască svânta mănăstire și să ucigă călugărițele, ce le întărim cu doispredzece oameni poslușnici ca să hie lăcuitori lângă svânta rugă iar de la domniia mea or hi în pace de dajde...Așijderea, și un prisecar ce vor avea, acela să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
morții. A muri demn e a nu accepta ofensa suferinței, degradarea fizică, decrepitudinea sufletească și mentală. Dacă așa stau lucrurile, moartea lui Iisus e de o sfâșietoare nedemnitate. Răstignirea era, se știe, cea mai dezonorantă pedeapsă imaginabilă, rezervată înde obște tâlharilor de rând. Chinul trupesc pe care acest mod de execuție îl provoca era destrămător. Adăugați acestui chin batjocura gregară, umilințele pe care Iisus a trebuit să le îndure pe drumul crucii și chiar pe cruce, adăugați, în fine, tortura sufle
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o pauză vindecătoare, câte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
într-o zonă militarizată de graniță, precum și pentru reorganizarea politico-administrativă a noii provincii, care însă nu au fost acceptate pe moment de autoritățile centrale vieneze 95. În ideea limitării fenomenelor negative în plan economico-social, generate de existența unor bande de tâlhari, ce bântuiau Bucovina, în decembrie 1778, generalul Enzenberg a hotărât înființarea cu titlu provizoriu a două companii de franctirori sau "libenți", fiecare cu câte 40 de oameni, recrutate din rândul populației locale. În fruntea acestora urmau să se afle căpitanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
două companii de franctirori sau "libenți", fiecare cu câte 40 de oameni, recrutate din rândul populației locale. În fruntea acestora urmau să se afle căpitanii Ioan Calmuțchi și Gheorghe Goian. Unitățile paramilitare înființate cu menirea de a eradica bandele de tâlhari și a asigura siguranța internă a Bucovinei, urmau a fi întreținute din banii provincialilor 96. Această măsură a lui Enzenberg și, mai ales, cea referitoare la impunerea unei livrări de fân pentru caii armatei imperiale, care putea fi răscumpărată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trupelor habsburgice să fie străpunsă, căpitanul Bucovinei a acționat cu promptitudine, cerându-i răzeșului Ienachi Istrătuță, din Stănești, să facă recrutări voluntare în rândul țăranilor de pe valea Prutului. În ordinele date răzeșului Istrătuță, polonezii sunt prezenți drept "acei rătăciți și tâlhari de leși" care, "cu mâna înarmată caută să treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită soldă și chiar însemne distinctive pentru faptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ce-i va avea curând ca victime, odată cu Sărbătorile, ale noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei și? Am spune sub primul impuls, e un parazit care suge seva arborilor; un tâlhar deci. Dar tot un tâlhar a fost și primul mântuit, pentru că a avut șansa de a fi răstignit odată cu Hristos... Dar vâscul nu e un oarecine. El a avut de-a face și cu zeii, cel puțin cu aceia germanici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca victime, odată cu Sărbătorile, ale noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei și? Am spune sub primul impuls, e un parazit care suge seva arborilor; un tâlhar deci. Dar tot un tâlhar a fost și primul mântuit, pentru că a avut șansa de a fi răstignit odată cu Hristos... Dar vâscul nu e un oarecine. El a avut de-a face și cu zeii, cel puțin cu aceia germanici, el fiind cauza morții Însuși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orice arbore există - iarăși “eficiența”: una, zisă de brad, se ocupă de brad și molid; alta, zisă austriacă, Își face de lucru cu pinii și, În sfârșit, aceea de măr, cam cu tot ce mai rămâne, inclusiv pomi fructiferi. Un tâlhar Înrăit deci. Dar, vorba lui J. J. Rouseau, dacă ceva există, Înseamnă că Naturii Îi face trebuință. Și atunci, ca și Disney, să iau apărarea eroului negativ, fără de care acela pozitiv nu se poate manifesta. Evident, binefacerile se arată În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
recompensează pentru nesperatul ajutor: cariul o dijmuiește de parte din hifele ei, Împâslitura albicioasă ascunsă privirii noastre care-i alcătuiește majoritatea corpului. Iar ulmul e supus extincției, În Europa cel puțin, tocmai de această cârdășie. La zid cu cei doi tâlhari, am spune. Numai că În lume asta nu există nici avantaj fără dezavantaj, nici dezavantaj fără avantaj. Așa ceva ar Însemna o polarizare Între lucruri avantajoase, respectiv dezavantajoase, adică negentropia maximă, dar Natura, aflată undeva pe la mijlocul drumului dintre o astfel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar de către victimă. Și așa Îmi aduc aminte de haiduci. Nu erau ei tot niște teroriști? Și, totuși, faptelor lor li s’au dedicat balade, iar ei s’au bucurat de multă simpatie Întotdeauna. Să ne amintim și de Barnaba, tâlharul preferat lui Iisus de către popor. Și nu doar de simpatie e vorba, ba chiar și de susținere, căci și haiducia de odinioară, și terorismul de astăzi procură avantaje pentru un grup mai mare decât cei implicați direct În acțiune. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lucrarea lui A.P. Bănuț, «Tempi Passatti» : «...Mă duc, mă duc,...când colo pe dealul Ramsonului, m-apucă noaptea. N-ai umblat niciunul pe acolo, așa-i ?... o sălbăticie mare ! numai iacă... mă atacă o bandă de hoți, negri ca tuciu, tâlhari de drumul mare. Se uită ei la mine, mă sucesc, mă învârtesc, mă judecă în fel și chip în limba lor... Io, pace bună ! Mă uitam la ei ca mutu. Mă scotocesc ei prin buzunare - tufă ! De unde bani ? Era între
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
or repezit ca niște lupi la nenea Cârțan, l-or legat în lanțuri și l-or târât cu ei tocmai la pichetul din munții Porumbacului... Când l-am văzut după v-o săptămână era umflat tot de bătaie ; spunea că tâlharii i-au pus găteje între degete și lau strâns cu lanțurile peste mâini de i le-or umflat ca niște butuci.» IX Autoritățile superioare ale statului maghiar, simțind pericolul ce izvora din cărțile de propagandă națională pe care Badea Cărțan
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să povestească, cum de a venit să lupte alături de Bujor: «No ! Mie să-mi ziceți Ciornei, fârtaților, c-apăi chiar așa mă cheamă, Pătru Ciornei. Sânt dintre moți; am fost ortacul lui Horia. Am luptat cu dânsul până l-au prins tâlharii împărătești în pădurea Scorogetului. N-am văzut cum l-au nimicit tiranii pe Horia, cu chinul roții, la Alba Iulia-n cetate. Dar am auzit. Și asta, no, asta am s-o țin minte cât oi trăi. Horia a fost omul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
citită de oamenii din Țara Oltului la vremea aceea, foarte pornită împotriva isprăvilor lui Andrei Budac, anunța în numărul său 43/1911 că Jandarmeria din comitatul Făgărașului oferă un premiu de 2000 de Koroane celui ce va contribui la capturarea tâlharului înarmat, Andrei Budac, ca și a lui Gheorghe Fulga, Ioan Murărescu sau Nicolae Veza, ortacii săi cei mai apropiați. În ultima parte a activității sale brigandice, bună parte din arealul Țării Oltului, de la Brașov până la Sibiu ca și o mare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tâlhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se prinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băiatul era leneș, rău și târziu la minte, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prelungindu-mi cu ceva viața” : O, tu ostaș, viteaz ce ești ! Cu arma-n mână ne păzești Că tu ne aperi și pe noi Când țara este în nevoi. Ești polițist, tu ești dator Să aperi țara tuturor. De hoți, tâlhari și criminali. Munca să nu-ți fie în zadar ! Și când dezastre sunt în țară, Tu stai în stradă pe-orice vreme. Tu ești chemat, dai ajutor Că tot armata e în frunte Ca să-și ajute al său popor. În
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]