5,786 matches
-
către Șiștov (localitate în Bulgaria, n. r.) și de aici, uzi și frânți de oboseală, ne târârăm o zi și o noapte până la Setoi, unde fuserăm puși la muncă. Căram pietriș din râul Bușița de la doi kilometri, din zori până noaptea, târând după noi roabele și bocancii fără talpă. Soldații strigau: „La muncă, români!”. Voinicul bulgar tăbăra cu un ciomag plin de noduri și lovea unde nimerea. Plini de sânge și leșinați, cădeau și alții mureau. Credeam fericit pe camaradul care murise
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
era încă un corifeu al socialismului, reîntors dintr-o vizită la Paris, aduse de la Max Paleolog, fiul precedentului, un radio cu tranzistori, un dar pentru părintele său. Știindu-se că H.Grămescu provenea dintr-un sat vecin aceluia unde își târa posomăreala fostul moșier, dactilografa autorului CRONICII DE FAMILIE îl contactă și-l rugă să facă oficiul de înmânare a cadoului, atrăgându-i atenția că-și și asuma un risc politic, pe care memorialistul îl trată cu dispreț, nepăsându-i lui
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Eminescu își ademenea iubita sub tei. Dorința pe care o afirmă Crișu Dascălu e de revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea poetului, ca în Privesc orașul furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate care înalță ideea
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
vorbeam cu nimeni pe stradă, îmi era rău de frică. Se auzeau împușcături dinspre Piața Universității și pe jos erau numai tuburi goale, am mirosit vreo trei, erau proaspete. La Romarta Copiilor îl mai aducea pe cîte unul, sîngera, îl tîrau ca pe porc, cîte doi, și-l băgau la Miliția Capitalei. Am ajuns acasă, abia am apucat să mă bărbieresc și hop, moartea lui Milea la televizor. M-am speriat cînd am auzit „trădare”. Să vezi că ăștia ne împușcă
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
interes mai mult decît obișnuit cum cămilarii închingau cămiloiul cu curele de piele încătărămate în aramă, cum îl loveau și-l îmboldeau cu bastoanele să intre pe unde ieșise. Între timp, un medic prinse cu o clemă ciotul rănitului și tîrî afară trupul inert. „Asta-i prima voastră lecție despre cămilele de luptă”, tună răgușit Colonelul. „Nu ridicați niciodată mîna spre ele. După ce i se va grefa un braț nou, camaradul vostru își va aminti cu siguranță, ha, ha, această mică
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
niciodată, pentru că acum nu mai era decît un morman de două sute de funți de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am descoperit în țipătul unei lacrimi un înger care își târa păcatele în două plase de rafie transparentă cu mărginirea cărnii în mâna dreaptă crescuse absurdul cu o falsă sensibilitate un urlet smuls din tăcerea necoaptă cu care își învelea cenușiul oaselor dăruite iubitorilor de aripi copacul alb în care îți
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
suporte, numai până la glezne, de mai multe ori la rând. Mai târziu avea să-mi mulțumească pentru întinerirea circulației, zicea el și, care l-a pus pe picioare. Acasă primesc vizita unui cumătru, care se jeluiește că nevastă-sa este târâtă fără voia ei într-un proces de calomnie cu vecina. Ca martor. - Auzi domnu' Sebastian, nu are nevastă-mea ce face și se duce într-o zi pe la cumnată-sa Lilica, dar nimerește când nu trebuia. Că tocmai o chemase
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
limita visurilor mele Nu mai erau nici rîndunele Cu zborul retezat sub aripă 2 Coșmaruri ermetice-n care Potecile cad înspre soare Ș i chiar de ard frunzele stoarse De seva eternă din oase Nimicul ce încă rămîne E urma tîrîtă de rîme În brazda țesută cu șoapte În miezul extatic din noapte fin Referință Bibliografică: POEME IN IUNIE 2011 FRANCE / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară caii care rupseră hamurile și dispărură în umbrele nopții. Bieții boieri, prăfuiți, cu hainele rupte, zgâriați de mărăcinii din coclaurile prin care-i târâseră dracii, abia către orele dimineții ajunseră în sat. Căpitanul și câțiva oșteni tineri transportară cu căruțele toate proviziile la conacul unui boier bătrân, lipsit de moștenitori. Acesta puse la dispoziție nu numai spațiul de depozitare și pivnițele, dar și un
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Domnul și nu te teme de necurat. În permanență poartă în inimă și suflet credința în Puterea Sa. Pustnicul îi întoarse spatele și pătrunse în grotă. Era dezamăgit de duritatea cu care îl înfruntase acest bătrân gârbovit care abia își târa picioarele și pe moment se îndoi de promisiunea sa. „Oare cum să vină acest unchiaș noaptea peste munte? Sau are vreo peșteră secretă? Se va strecura pe întuneric peste stânci și izvoare subterane... Pusnicul este un Sfânt! Numai printr-o
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
băgați-o în peșteră și dați-i foc! - porunci însoțitorilor trântind-o cu piciorul la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
profetul Isaia. El a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului, neținând cont de poruncile Sale. Vina lui ar fi fost mult mai mică dacă ar fi comis toate acestea în nume propriu dar prin demnitatea sa de uns al Domnului, a târât după sine și poporul afundându-l într-o rătăcire fără margini, păcătuind mult mai mult decât păgânii pe care Domnul Dumnezeu i-a izgonit din calea lor la ieșirea din pământul Egiptului. Astfel a încurajat vrăjitoria, ghicitul, cultul morților, a
MISTERUL RUGĂCIUNII LUI MANASE de ION UNTARU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341316_a_342645]
-
neagră sub același cer. Ea-și mai trimite-n spume Câte-un mesager Spre-un țărm pustiu. Dar eu te-aștept și scriu. Răbdarea din mai multe vieți Mă trece ca pe-un pod De azi pe mâine. Nu mă târăsc scriind Și nici nu pot visa că zbor Când te aștept Căutându-te cu ochiul stâng cu ochiul drept. Scrutând Tone de aer transparent Cu visul recurent Că te-aș vedea Fugind spre mine Fiindcă destul ai întârziat, Dar mai
ÎN AŞTEPTAREA TA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342029_a_343358]
-
nu le înțelegem. Nici nu vrem să le înțelegem. Ne trăim copilăria. Noi acum levităm. Privim de sus Dunărea pe care înaintează leneș în amonte un remorcher cu un coș mare și negru care pufăie ca o locomotivă cu aburi, târând după el două șlepuri încărcate cu bușteni. Planăm ușor până la urmă pe cheul de piatră pe care, încălziți, ne așezăm în fund cu picioarele atârnate, privind în jos la fluviul tulbure care la doar câțiva centimetri de călcâiele noastre curge
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
mamă, că de viața mea încerc să-mi am singură de grijă. - Eu știu, mamă, dacă întotdeauna ai avut grijă de ea? Îi răspunse cu o întrebare în care se citea neîncrederea mamei sale, care plecă la treburile din gospodărie târându-și cu greu picioarele obosite de vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
Vidra sa natală, îmbrăcat în haine domnești, spre dezamăgirea mamei sale, de pe vremea când își lepădase straiele țărănești la plecarea lui la gimnaziul din Zlatna. Acasă, printe moți, caută să le cunoască suferințele, procesele lungi și nemiloase în care erau târâți aceștia prin tribunalele vremii. Voinicul de 18 ani, în 1844, se înscrie la cursurile Facultății de drept din Cluj, alături de el, în același an, erau Iosif Sterca Suluțiu, Ion Pipoș, Nicolae Bîrlea. Iosif Sterca Șuluțiu în Monografia sa închinată prietenului
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
tineri ce traversează o criză a relației și nimic din tonul narațiunii nu prevestește că, de fapt, subiectul cărții nu îl reprezintă această poveste de iubire ci alte destine ale unor personaje pe care bărbatul din acest cuplu, Gabriel, le târăște după el, fără să vrea și fără să știe. Treptat acțiunea se complică și alte personaje se așază pe tabla de șah a destinului fără ca deocamdată cititorul să realizeze legătura dintre ele. Una dintre eroinele cărții, pentru că Marian Malciu este
ROMANUL CARE ACUZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341791_a_343120]
-
au pierdut. Lor trebuie doar să le zâmbești mereu pentru că uneori pur și simplu nu mai poți să spui nimic, tot ceea ce simți rămâne în sufletul tău. Unii oamenii nu știu că pentru clipele lor de îndoială, tu, te-ai târât până la capătul lumii pentru fiecare lacrimă de-a lor, sau c-ai implorat cerul să le mai dea o șansă, iar atunci când și-au plecat privirea, tu, ai ținut speranța în brațe ca să nu se piardă. Pentru că, ce este sufletul
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
curată, după voia lui Dumnezeu sau nu. Decizia ta stă în puterea alegerii și voinței tale. Dar sfatul pe care ți-l dau este să nu uiți niciodată că tu ai fost creată să strălucești și niciodată sa nu te târăști în mediocritate. Ești creată să zbori și nu să cazi în genunchi. Doresc să rămâi un copil plăcut,să fii fericită și să te gândești că părinții tăi sunt cei ce te sprijină în orice problemă și se roagă pentru
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
îl va vedea întorcându-se acasă fericit și împlinit, iar necazurile ei vor lua sfârșit, o ținea în putere. Ieșea încrezătoare în fața porții pe la vremea când știa că trece poștașul, așteptând vești care nu veneau niciodată și intra înăuntru încet, târându-și pașii pe dalele pustii într-o muțenie desăvârșită. Singurătatea și nedreptatea care i se făcuse, până la urmă au împietrit-o și femeia se afla într-un continuu război mai ales cu copiii din blocurile ce-i luau parcă lumina
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne târa spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
aproape de diguri vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă, să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul își dădu seama că are un picior rupt și cu greu se târî spre intrarea care cobora la cabină. În dureri groaznice se lăsă să alunece pe scări până ajunse lângă butoiul cu apă. Bău cu mare greutate și leșină din nou. Ispas coborâse și el, urmându-și stăpânul. Se așeză cât mai
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
un castel de cărți. O clădire cu mai multe etaje, Pyne Gould Guinness, în care lucrau mai mult de 200 de muncitori, s-a prăbușit și un număr necunoscut de oameni au fost prinși în interior. Echipele de salvare au târât oameni răniți grav din moloz, majoritatea lucrători care se aflau in birouri. Mulți erau plini de sânge. Țipetele celori încă prinși sub dărâmături se auzeau de afară. Ghețarul Tasman, situat în Alpii de Sud, a fost zguduit de cutremur și
UN CUTREMUR DEVASTATOR A DISTRUS MARŢI, 22 FEBRUARIE, ORAŞUL CHRISTCHURCH DIN NOUA ZEELANDĂ de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342460_a_343789]