2,225 matches
-
răspuns. Are ceea ce trebuie să consacre titlul... Speranță! Dar știți câtă suferință este în lumea nevăzută a acestei speranțe? Duceți până la capăt lectura acestui volum, și veți afla. Îi apreciez inspirația, bucuria aceea omenească, cu care își traversează tristețile, apăsarea, tăietura, și, înainte de toate, sinceritatea. Îi respect suferința, cea care provoacă deschiderea. De ce are nevoie Vasilica Ilie de poezie, într-o lume în care numai poezia, deși multă, lipsește. Ea crede că poezia va învinge. Basileul, întru numele ei, Vasilica, e
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de un an, în șase luni de zile vei muri în condiții interesante și prin procedee ambigue. Unui condamnat i s-a găsit în stomac un bici întreg, la autopsie. Fața și corpul altuia nu au putut fi recunoscute din cauza tăieturilor ce se extindeau pe întreg corpul. Nu cred că medicii au găsit un centimetru de piele nevătămată. În cazul altuia, pielea a fost smulsă de pe corp. Și se pare că cei care l-au supus torturii au avut grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Spațiul dinăuntru era îndeajuns de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei soldați, aruncați pe jos ca niște păpuși stricate. Erau spintecați de jos în sus, de la bazin până în inimă. Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să ne temem cumva? întrebă Velail. Nu. Armele capabile de așa ceva sunt originare din Imperiu. Uite! exclamă Cosmin. La vreo alți zece metri de ei, zăceau pe jos, abia ninși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se îndreptau spre St.Louis. Traficul se aglomerase. — Am ajuns? întrebă Gerard. Stan oftă. — Las-o baltă, zise el. Avea să fie o călătorie lungă. Capitolul 67 Lynn stătea pe marginea căzii și folosea prosopul încet, ca să îi curețe tăietura din spatele urechii. — Spune-mi ce s-a întâmplat, Dave, zise Lynn. Își dădea seama că tăietura era adâncă, dar el nu se plângea. — Au venit după noi, mamă! zise Jamie agitat, mișcându-și brațele. Era plin de praf și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-o baltă, zise el. Avea să fie o călătorie lungă. Capitolul 67 Lynn stătea pe marginea căzii și folosea prosopul încet, ca să îi curețe tăietura din spatele urechii. — Spune-mi ce s-a întâmplat, Dave, zise Lynn. Își dădea seama că tăietura era adâncă, dar el nu se plângea. — Au venit după noi, mamă! zise Jamie agitat, mișcându-și brațele. Era plin de praf și avea vânătăi pe stomac și umeri, dar în rest nu era rău lovit. — Noi n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
praf și avea vânătăi pe stomac și umeri, dar în rest nu era rău lovit. — Noi n-am făcut nimic! Erau din clasa a șasea! Niște duri! — Jamie, lasă-l pe Dave să-mi spună. Cum te-ai ales cu tăietura asta? — Billy l-a lovit cu placa, spuse Jamie. Noi nu le-am făcut nimic! — Nu le-ați făcut nimic? zise Lynn, ridicând o sprânceană. Vrei să spui că toate astea s-au întâmplat fără nici un motiv? — Da, mamă! Jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acasă plin de excremente. — Nu, era caca, spuse Jamie. — Cum ... — Dave a aruncat în ei! A fost grozav! Ne băteau rău, iar el a aruncat și ei au fugit! N-a ratat nici o lovitură! Lynn continuă să curețe cu blândețe tăietura. — E adevărat, Dave? — Îl răneau pe Jamie. Îl băteau și îl loveau cu picioarele. — Și tu ai aruncat cu ... caca în ei? Îl răneau pe Jamie, repetă el, ca și cum asta ar fi explicat totul. — Pe bune? spuse Henry, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce situație disperată se afla. Venea poliția. El era închis în mașină, cu o armă în mână, mânjită de sângele lui și plină de amprentele lui. Urme de pulbere și o tăietură roșie, acolo unde îl ciupise percutorul. Nu știuse cum să tragă. Vrusese doar să-i sperie, asta era tot. Poliția avea să-l găsească. Blocat în mașina aceea. Se uită cu prudență pe geamul de pe partea dreaptă, încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le-aș băga pe gât, să vadă și el cum e să te doară... am căzut la pământ și am făcut o criză, mi-am rupt hainele alea de firmă de pe mine, mă durea ca niciodată rana de la mână și tăietura aia nu durea decât la frig, m-am învinețit și Anita mea a sunat pe mobil, l-a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Și unde sunt cele de aruncat ? Urmează câteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcând eforturi să-mi Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcând eforturi să-mi Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fraze, faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ori fără a-l cunoaște suficient de bine <maya>: dar uneori e dragoste la prima vedere <victor37>: uneori. Atunci jumătățile se recunosc <maya>: și totuși, unele divorțează <victor37>: și totuși, uneori, din greșeală, din orgoliu, din indiferență, comoditate, lăsăm că “tăietura” să se cicatrizeze. Nu ne mai putem ‘lipi’, ne îndepărtăm unii de alții... <maya>: și nu putem face nimic? <victor37>: uneori, nu. Refuzăm să ne recunoaștem greșeală, nu știm să iertam <maya>: e atît de trist... <maya>: victor, tu de ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce imi atârnă pe cap bisturiul? Nici nu as simți tăietura peste vene. Apă neagră ar ascunde roșul vieții. Marea va aruncă, cine știe când și unde, un corp mâncat de pești - dar atât de împăcat cu sine însuși... Sau să merg acolo unde valurile se sinucid pe țărm, să mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Braddon și pentru pasagerul de lângă el, acesta coboară din avion la prima escală. La jumătatea drumului spre Mexico-City avionul se prăbușește și toți pasagerii, cu excepția lui Braddon, își pierd viața. Braddon este aruncat din avion. Își rupe un braț, are tăieturi pe față și își pierde memoria. Accidentul are loc noaptea, iar el, ca un om precaut, și-a golit dinainte buzunarele și și-a pus documentele în geanta-diplomat care, firește, se pierde. Când își revine în simțiri, este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
deși crede că nu prea e posibil. Ben e sigur că are foarte mici șanse să găsească vreun aspect fantastic legat de ea, sau ceva care în mod garantat ar ține prima pagină a oricărui tabloid. Ben a recitit aseară tăieturile din ziare, și cu cât le-a citit mai atent, cu atât mai bine a ajuns să citească printre rânduri. Are impresia că Alexia Aldridge urăște să se joace de-a Hollywoodul și că ea este de fapt îngrozitor de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
către dragostea adevărată nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă purtasem, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă una! Ce-ai mai pățit de data asta? a întrebat-o Misty. —Ce nu mi s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
După părerea mea, sunt bine, răspunse Cristi, mă doare însă aici, în piept. îi arătă el locul dureros. E ca și cum aș avea un pumnal înfipt acolo care intră și iese fără încetare în mine. E firesc să doară, aveți o tăietură de toată frumusețea acolo. Am să-i spun asistentei să vă mai facă un calmant pentru a atenua durerea. Ce s-a întâmplat domnule doctor? întrebă Cristian. Adică? se arătă acesta mirat. Cu mine, ce s-a petrecut cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să găsesc trupurile aliniate în pădure dar credeam că voi descoperi un indiciu, ceva care să mă poată ajuta. Și tu vrei să mă faci să cred că ești sănătos? La trup, sunt perfect sănătos, spuse zâmbind Cristian. Am o tăietură urâtă la umăr dar e pe vindecate. La cap, nu mi-e clar încă, mai sunt unii care se îndoiesc. Pune-mă și pe mine pe listă! spuse Ileana foarte serioasă. Păi, din moment ce bănuiai că e un răufăcător atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva clipe în jurul lui. Încet, se ridică în capul oaselor. Amintirea durerii simțite doar o clipă mai înainte îi era proaspătă în minte. Fără discuție că era plin de tăieturi de la pietrele pe care alunecase mai devreme. Acum respira fără probleme, ba mai mult, nu numai că nu-l durea nimic, dar nici măcar hainele de pe el nu îi erai sfâșiate. Nu-i venea să creadă, se afla pe pajiștea ierboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alergat prin părculețul din curtea școlii aproape o oră întreagă. Nu mai voiam să știu de nimic, fiindcă sentimentele care mă încercau deveneau tot mai întortocheate și alergând rămăsesem doar eu și acea durere pornită dintr-o parte, ca o tăietură de paloș. Gâfâiam de oboseală și de neputință. Cu tot frigul de-afară, eu transpiram. Amorțeala simțită la intrarea în cantină nu dispăruse deloc. Cumva, picioarele alergau în legea lor, parcă altcineva respira în locul meu, iar eu eram doar un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre de hârtie pe jos - pagini ale revistei de mâine, din care cenzura a scos interviul cu Buzura, deși, după lungi parlamentări ale lui Ivașcu și Roger cu „forurile“, intervievatul acceptase unele tăieturi. Când toate paginile erau calandrate și credeam că am terminat, interviul cade și trebuie să o luăm de la capăt, cu un text oarecare din spec, plin de greșeli. Presați de faptul că la ora 11 noaptea Scânteia ne scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un pumn primit în nas. — Cred că ai face mai bine s-o ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]