3,383 matches
-
o lume așezată, e bine să te gândești la asta. Nu era goana asta nebună după mâncare. Lumea se mai ducea la câte un spectacol de teatru, la câte o expoziție de artă... N-ai de ce să te rușinezi că taică-tău s-a născut atunci. Câteodată se adunau în grupuri pe hol sau în curtea școlii și discutau despre părinți și despre frați, surori... Și mai ales despre vârste și date de naștere. Gagea Ioan avea un frate în vârstă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1! Măiculiță!... Da' ea măcar avea să se pensioneze înainte chiar ca ei să termine liceul... Păi da, băiatul lui Grigoraș Alexandru era născut în '69 și zicea: taică-meu? Oho! s-a născut înainte de jumătatea secolului! Și maică-mea la fel, Îți dai seama! Iar bunicu-meu s-a născut înainte de Primul Război Mondial!... Habar n-avea el, băiatul, cu câtă invidie se uita taică-său la promoția care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în '69 și zicea: taică-meu? Oho! s-a născut înainte de jumătatea secolului! Și maică-mea la fel, Îți dai seama! Iar bunicu-meu s-a născut înainte de Primul Război Mondial!... Habar n-avea el, băiatul, cu câtă invidie se uita taică-său la promoția care abia acum urma să absolve liceul: băieți și fete de optsprezece ani, cam pe-acolo. Asta, în timp ce el se apropia de treizeci de ani! Dumnezeule, păi nu mai avea nimic comun cu ei altă generație! Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
concura, ca altădată, pe colegii acelor liceene. Nu mai avea i se părea lui dezinvoltura lor2. Nu mai făcea față schimbului de generații, care venea cu ceva mai proaspăt. Mereu mai proaspăt. Da' ce să mai zicem de Barnoschi Vasile! Taică-su, Barnoschi Ion, s-a născut în secolul trecut!... Care secol?... Secolul nouășpe! Măiculiță! Matusalem!... Dar fiu-său, al lui Barnoschi Vasile, s-a născut abia în '75, păstrând oarecum tradiția familiei privind vârsta înaintată a tatălui la nașterea odraslei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu Bostan Gabriela, cu Burducea Viorel, Giurcan Camelia... Ce mai, toți de-un leat. Discutau și ei, noua generație, tot de date de naștere, de frați și de surori, de părinți... Mai era și Hinta Lucia, Iovănescu Mircea... Măiculiță! exclamau. Taică-su s-a născut în '49! Îți dai seama, încă în prima jumătate a secolului! Da' bunicii!... Născuți prin '913, pe vremea Războiului Balcanic... Ce-i aia Războiu' Balcanic?... Alți bunici erau născuți prin 1925, 1928... Toate astea reieșeau din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
său, Barnoschi Dan, fiul lui Barnoschi Constantin, a venit pe lume în anul de grație 1997. Nimeni n-avea să-l mai întrebe, în discuțiile din timpul recreațiilor, în ce an și în ce secol se născuse bunicu-său. Iar că taică-său se născuse în secolul trecut nu era încă motiv de stupoare. Barnoschi Constantin era încă student când s-a născut Barnoschi Dan și colegii săi l-au privit cu admirație: feciorul său era, ca să zicem așa, ultimul răcnet în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar fi trimis pe toți din gașcă la același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât de rău în definitiv. Asta s-o crezi tu! Armata din ziua de azi e o mizerie, nu te lua după ce povestește taică-tu. Camaraderie! Poate pe vremuri. Astăzi armata colcăie de locțiitori politici, iar gradații sunt pătrunși de lupta de clasă. Și oricum n-am ajunge la același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ista de Gruia? De unde să știu, dacă nu am auzit ce-o spus? Să auzi numai ce i-o putut trece prin cap și să te minunezi! Ia să aud și eu, Gruia, mamă. Lui Gruia îi plăcea felul lui taică-său de a trezi curiozitatea Marandei și de aceea a tăcut, să vadă până unde merge discuția. Da’ ce crezi tu că feciorul ista al tău se dă așa ușor la vorbă? Trebuie să-l rogi frumos și să aștepți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
liman în noaptea asta. Întâi spune dacă stai bine acolo unde stai? Să nu cazi, când îi auzi - a întrebat-o Toaibă râzând. De stat bine stau eu, dar nu aud nimica. Gruia râdea în hohote de întorsătura vorbelor lui taică-său. Până la urmă, au început să râdă toți trei. Când s-au săturat de râs, Toaibă a reluat vorba: 167 Gruia, tată, hai să-i spunem noutatea, că altfel mama Maranda se îmbolnăvește de inimă și de unde doctor s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de azi de ieri. Hă hă... îi de multă vreme, dar abia în vara asta m-am hotărât. Și ce ai hotărât, dragul mamei? Gruia a tușit, ca și cum și-ar fi dres glasul. Adevărul însă era altul... Îi cânta lui taică-său în strună. Hai spune, dragul mamei, că chiar mă îmbolnăvesc de inimă așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spun, mamă. Eu am învățat cât am putut, dar examenul îi examen... Poate a da Dumnezeu și îi reuși. Cu ajutorul Celui de Sus și cu învățătura ta, ai să intri. Simt eu asta. Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dreptul și curajul. 627 {EminescuOpXVI 628} D-sa pleacă azi cu trenul de la 4 1/2 spre Botoșani. Cu această ocazie vă anunț că duminică să va celebra la Brăila căsătoria fratelui d-voastră Matei cu o domnișoară de acolo, // taica d-voastră va pleca joi la Brăila; domnișoara nu va merge la nuntă, Te sărut, Mițicule rău și rău și nespus de rău Veronica 6 februarie 1880, Iași [VERONICA MICLE] 21 mai 1881 4 oare de dimineață Amicul meu, Există
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
va aduce pe tapet doar fapte, adunarea de la berărie tocmai ajunsese în această fază. Fiecare avea în buzunar cel mai categoric argument ; îi cedară totuși rândul lui Costică. - Ați auzit de doctorul Tudurachi ? - Da, ce-i cu el ? - Mare figură ! - Taică-su a avut cofetărie în casele unde e acum „Gioconda”. - Pe strada Ruset ? - Cetate, dom’le, nu casă ! Intrai în curte printr-un gang cu poarta zăvorâtă ca la o mănăstire de maici. În poartă era tăiată o ușă cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul compliment. Are cap bun, ca taică-su", ziceau femeile bătrâne, iar remarca mă umplea de mândrie. După Biblie, am citit un roman de aventuri în fascicole, cu lupte grele pentru o comoară, și un roman polițist de Edgar Wallace, "Omul din Maroc". În romanul polițist era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căutînd să rămînă singur, dacă se putea. O zbughea spre pavilionul slugilor, care era, cum am mai spus, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos, dar Încă nu Îndrăznea să se apropie prea mult. Adevărul e că atunci cînd taică-su a căzut la pat bolnav de cancer, tot palatul se Învîrtea În jurul camerei bolnavului, În afară de copiii lui, care nu trebuiau să-l vadă. Însă nu și Julius, era prea mic pentru a-și da seama de nenorocire și umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu era chiar așa de bondoc, dar avea unsprezece ani Împliniți, apăru chiar În clipa cînd se aduceau gustările. Venise singur și pe jos de acasă și intră spunînd că va aduce mîine cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului fleacurile astea, că era prea mare pentru cadouri, dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu, printre miile de capete care se mișcau cu neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui Julius: se uitau la el, așteptau să vadă ce face. Ceva mai Încolo, În primul rînd, Martin părea că-i spune: „Hai odată, fă ceva, că oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i trimitea În clasă. Ai fi putut crede că, stînd atîta timp Împreună cu copiii de la Inmaculado Corazón, Morales a profitat de ocazie și i-a șantajat, desigur cu șiretenie, spunîndu-i, bunăoară, unuia: „Ascultă, Santa-María, de ce nu-i spui lui taică-tu să-mi găsească un post la Minister? Dacă-i spui, te bag În echipa de fotbal“. Dar nu: Morales a rămas mai departe În slujba călugărițelor, spălîndu-le tuturor puștilor fețele cu buretele și privindu-i cum coboară din camionete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar misterioasă, deși cu atîția copii care-și vîrau nasul peste tot doar chiliile maicilor mai rămîneau pentru sfintele taine și Întrebările asupra sensului existenței. CÎnd Julius ajunse aici, tocmai se formase banda lui Pepa. Pepa era pe jumătate metis, taică-su era metis de-a binelea, dar era putred de bogat, fiindcă era proprietarul unor mine de argint și cum băiatul avea mai multe mașini la dispoziție și o casă foarte mare nu i-a fost greu să devină șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care din ei e prietenul tău? — Amîndoi, mămico... Atunci invită-i pe amândoi... Nu, mămico, Arzubiaga e Într-a treia; o să-l invit numai pe cel gras... Martinto nu-și făcea prea multe probleme cu ai lui. Trăia fericit și taică-su avea o moșie Întinsă, foarte aproape de Lima, un loc ideal pentru ca grasul să se zbenguie În voie. Voia să-și invite prietenii la moșie, dar maică-sa nu era de acord să-l cheme și pe Arzubiaga, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]