5,450 matches
-
se manifestă idealul poetic al scriitorului. Corespunzător, autorii antologiei „Simfonia poeziei” redau ideea poetica prin cele mai originale și interesante aspecte. În așa mod, Dan Bodea își exprimă și cântă fenomenul dragostei prin forme și metafore nespus de frumoase: „Izvorul tainic / Pururea s-ascunde / În luminiș dorit, / În poieni de crini / Sau chiar pe piscuri, / Sub cetina de nori, / Unde vulturul stăpânește / Răsună canturi / Și-n dragoste curată, / În iubire neprihănita / Totul se zidește, / Totul se prefira, / Cu toate că e o lacrima
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
mâine ești bătrân Rătăcind ca orbul fără de noroc... Cumpărați, cumpărați loc de primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie Florile câmpiei înflorind pe iie, Mugetul de cerbi, șopotul de ape, Freamătul luminii-n boabele de rouă, Ce le strâng fecioare-n răsărit de lună, Fapta vitejească, pilda cea strabună Seminție veche pentr-o lume nouă! Cumpărați
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
femeii de alături, lângă care și cu care se teme, dar și vrea să ardă de iubire, torță eternă-n oglindă. Mai mult și mai frumos nu e posibil; deși, dincolo de trecut, mereu, mereu mai departe, înapoi în viitor, pentru că tainica oglindă face lumi paralele, iar dincolo de drum, e... dorul (patent branduit, Valer) ...oriunde există un drum, dar drumul acestei cărți este pavat cu dor, fiecare pas, o altă nuanță, de la roșu aprins la albul-nonculoare. Cinste poetului care a făurit o
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PRIVIGHETOAREA Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Confecta res forte septem annos autumni frigore vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
înveșmântă în amurg” și „vremea e puțină / Cărarea se îngustează tot mai mult”, rugăciunea are putere de trecere universală (passe-partout), iar răspunsul lui Dumnezeu se manifestă „în surdină”, într-o „cerească simfonie” sufletească. „O șoaptă divină întrecând atotcuprinderea / Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur” și „Clopotele acolo dau glas îngeresc / În liniștea singurătății mântuitoare, / Gândul curat iradiind dumnezeiesc / Dinspre înalt, către noi, fiecare”. Rugăciunea omenească are totdeauna „replică” dumnezeiască. „La orizont, îmi pare uneori / Că se întâlnește cerul cu pământul / Iar
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat, dar liniștit, Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, Ca soarele, spre-o altă zi de vară, Își trece carul dincolo de-amurg. Cu Dumnezeu, mereu, în gând și-n car, Cinstit, sărac, dar plin de biruință, El duce mai departe-al vieții dar Și-a neamului
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
ies în față . E soarele stăpân pe aceste plaiuri Sub mângâierea vântului fierbinte , Ce ziua te-mpresoară cu căldură Iar noaptea frigu-n oase te pătrunde . Autostrăzi se unduie-ntre dealuri Si taie-n lung și-n lat ținutul , Aici ,în locu-acesta tainic Unde a fost mai întâi cuvântul ! Legendele se află la tot pasul Iar vântul bate ,duce-n lume dor , Cuvinte nerostite ,sentimente , Din țara nimănui și a tuturor . Referință Bibliografică: Tara tuturor / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TARA TUTUROR de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369588_a_370917]
-
ți-era drag anume, De mersul meu, de dinții mei De mâna ta în părul meu de vară Desperecheat anume înspre seară De plansul cald al florilor de tei Când mă iubeai și mă topeai pe ape Că pe o tainică , smerită rugăciune Știam că pe pământ sunt lucruri bune Menite să ne-aducă mai aproape De viața-n doi, de viața-n trei De dansu’-amețitor noapte de noapte De încleștarea celor două șoapte Sau de parfumul florilor de tei Când
TOT MAI DEPARTE AZI DE FLORILE DE TEI … de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369587_a_370916]
-
1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În neant de-albastru siniliu de cer cu adâncimi de peruzea din totul meu în totul am să fiu și-n totul meu va fi și-o parte-a ta; cu gânduri tainice și-aduceri aminte, atingeri suave de-aripi de heruvimi, enigme frânte din șarmul de cuvinte, spirale îmbibate în miros de pini; pe veci topită adâncă neclintire, ori un perpetuum mobile-angrenat, furtuni haine pier din amintire; rămâne duhul dragostei intact. Referință
VISÂND (LA REZOLUȚIA NOULUI AN) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369647_a_370976]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MIRESME DE CETINI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
și înțelegere ale atâtor ani de studii aprofundate în domeniu de-a lungul bogatei, prodigioasei sale cariere didactice în învățământul preuniversitar. Nimic mai firesc, deci ca un mare pasionat, iubitor și avizat cunoscător de literatură să se lase sedus, de tainicul, fascinantul ritual al creației lirice. Substanțiala selecție din poeziile sale, ce se constituie în sumarul volumului “Nori în soare”, poate fi citită ca o succesiune de secvențe semnificative și reprezentative ale unui jurnal liric, scris în ritm susținut, poate cotidian
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]
-
inteligentă în care ne manifestăm fără voia noastră și unde avem marele noroc de a-l trăi, de a-l revela în sunetul de aur al necuprinsului cosmic. Orizontul în care ne așezăm de-a lungul ideii inițiale de plăsmuire tainică se coagulează într-o linie de demarcație intangibilă, lungă și definitorie pentru ego-ul minții încercate de tentații, făcând un salt uriaș înapoi, din teamă ori poate din neștiință. Pentru unii, poate fi un scurt circuit cauzator de moarte, pentru alții
ENIGMATICUL NECUPRINS de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368124_a_369453]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TAINICĂ AMINTIRE Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului NU IZGONI COPILĂRIA Din jungla viselor înmiresmate nu izgoni taina copilăriei și n-o lăsa să-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urâtul, iubirea și ura nu sînt decât podoabele unui viitor ce-atârnă de-o-ntâmplare. De-aceea-ți spun: Sădește-acum sămânța-copilăriei! ochi și toiag să-ți fie pentru acel mai târziu. TAINICĂ AMINTIRE O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului când se mai nasc umbre de lacrimi pe pânzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu flori-de-colț încrustate pe sufletul meu ce plânge după nostalgia fulgilor și a zăpezii
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urâtul, iubirea și ura nu sînt decât podoabele unui viitor ce-atârnă de-o-ntâmplare. De-aceea-ți spun: Sădește-acum sămânța-copilăriei! ochi și toiag să-ți fie pentru acel mai târziu. TAINICĂ AMINTIRE O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului când se mai nasc umbre de lacrimi pe pânzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu flori-de-colț încrustate pe sufletul meu ce plânge după nostalgia fulgilor și a zăpezii dintâi. ALTAR DE
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
Ocrotește flacăra albă și așază-mă, candelă-vie, în templul inimii tale! Pulberea sufletului meu așterne-o pe stele! de veghe să-ți stea atunci cînd ți-e teamă, și călăuză să-ți fie în drumul întoarcerii! copyro/ autorul Referință Bibliografică: TAINICĂ AMINTIRE / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
a frânt în două. Arsă e clipita florilor din glasră Și din învierea din cenușă iar S-a-mbrăcat privirea plină de mireasmă În albastrul cerului de mai. Dusă e tăcerea ce înlăcrimează În pășirea-I sacră a venit Lumina Să trezeacă tainic cugete la viață Să aprindă focul aducând iubirea. Deși-n noaptea în clocot și în spume Fără dor și țintă mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Seară înrourată Se sărută blând pe pleoape, Două picături de rouă Se privesc îndeaproape Ochi în ochi de parcă plouă. Seara vine udă-n palme Și le mângâie ușor Parcă ar vrea să ne șoptească Cu iubire: Somn ușor! Stropii serii tainic vin Printre gene se opresc Parcă - ngână cu suspin, Cu tandrețe: te iubesc! Mână-n mână, cuvios Zorii zilei - n univers Stau și așteaptă luminos Soarele - mbrăcat în vers. Baia Mare 11 septembrie 2015 Surâs de toamnă Surâde iar frunza cu
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându-l, Mai greu se face sufletul, și gândul, Chiar luna, tristă, nu se mai zărește. La șipot vocea apei se aude, Lângă aleea cea cu tei, știută, Dar toți copacii-au ramurile
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
doar peste cuvinte să te-apleci, Să mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute, Din ale toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele trecute, Cu stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze moarte, ruginite Ne pune-n față toamna înc-o dată Și iarba este arsă și uscată, Iar zilele sunt triste și cernite. Și soarele mai palid se arată, Iar luna, raza nu și-o mai trimite
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță, tarabele pline cu pește proaspăt
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
nepământeană? Nu știu și nici nu voi cunoaște rugina, nu mă voi plictisi de buzele tale dulci, de ochii tăi adânci ca marea, de privirea ta de cristal, de mersul tău suav, ori de părul tău ca aurul. Ascult visul tainic al primăverii, îți mângâi sânii cu privirea și mă întreb cum poate cineva să fie atât de perfect? Te voi cuprinde cu brațele amândouă și-ți voi asculta bătăile inimii, îți voi săruta liniștea goală și-ți voi spune tăcut
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
din viață... Și totul e-n pace, har și lumină Dragostea, credința, speranța La mine-n suflet împletesc o cunună. CLuj Napoca 3 august 2015 Am rupt tăcerea Am rupt tăcerea grea ca o perdea Și vreau să-arăt tezaurul meu tainic. Ce-l poartă sufletul și inima... Iubirea ce înveșmânată e în lacrimi. Ascunsu-mi-am în mine suferința Și ea mi-a fost un bun sfătuitor În Dumnezeu mi-am pus mereu nădejdea Doar El mi-a fost Domn și
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
deșertăciuni La poienile înțelepciunii Tale m-ai dus Lipsuri, umilințe, nemiloase furtuni, Mi le-ai depărtat cu porunca Ta de sus! Aplecat cu smerenie seara peste psaltire Inima-ți cântă prin șoapte vii, davidian Nimeni nu știe Părinte cu câtă tainică iubire Îmi sporești seninul când mai trece un an! Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda numelui Tău! Când simt din nou rodind smochinul În primăvara neamului meu creștinesc Mă prosternez și-ți cer : -Fă Doamne plinul, Adâncului nostru
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
înalte distincții și prețuirea celor care o cunosc, numind-o cu mândrie, „savanta noastră”. Cu toate astea, a simțit că nu și-a împlinit menirea pănă nu-și va vedea gândurile și trăirile în emoții adunate într-o carte. Chemării tainice de a scrie, Virginia Vini Popescu i-a răspuns cu poezii și proză care făceau parte din însăși ființa sa împreună cu pasiunea pentru fizică. Deși disponibilitățile sale lirice au fost remarcate și apreciate din tinerețe, nu s-a grăbit în
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]