6,687 matches
-
a dat un meniu și, chiar drăguță, mi-a spus că pot să stau la bar dacă vreau. Barul era în camera cealaltă, unde se ajungea trecând printr-o boltă micuță și, conducându-mă acolo, și-a trecut mâna în jurul taliei și s-a scărpinat alene pe bucata de piele de culoarea mierii care se vedea între tricou și pantaloni. Bărbatul din spatele barului era un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a tras-o, mai degrabă cu ostilitate, de talie. — Cureaua e nouă? a întrebat ea. — Da, am cumpărat-o de la magazinul din colțul străzii. E drăguță, nu? — Hm, a zis doamna Taylor. Iar nu porți furou. Trebuie să împrumuți unul de la mine dacă ieșim. Nu vreau să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poată fi auzită peste muzică. Să mă ia dracu’ dacă-mi vine să cred ! O femeie s-a întors către soțul ei și-a spus: Știam eu că ea era. M-a sunat, a răspuns Mary, încrucișându-și brațele în jurul taliei. Îi era teamă că n-o să venim nici una dintre noi. Ba fir-ar al dracului că venim ! Mary s-a tras un pas înapoi roșind. De fiecare dată când mergeau la Zutto’s, ea le cerea scuze celorlalți clienți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui avea să ducă mașina lui Zach la Riggins. Reed avea să-i ia de la Vinegar Creek, după șapte zile. Jina a luat vestele de salvare. Zach a ajutat-o să și-o pună pe ea, asigurându-i legătură din jurul taliei. Nu-i prea autentică, nu ? a spus ea. Zach și-a pus și el vesta. Era adevărat: majoritatea primilor navigatori se feriseră de vestele de salvare. Consideraseră că-i încorsetau prea tare. Își spuseseră că aveau mai multe șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
picioare în chestia asta ? Zach i-a luat mâna micuță și rece ca gheața și-a ajutat-o să se ridice. I-a arătat cum să stea în picioare, aproape paralele cu râul, și cum să țină vâsla la nivelul taliei. I-a explicat cum să-și țină picioarele rășchirate și cum să-și flexeze genunchii, cum să se ridice și cum să se lase în jos în ritmul curentului. Trebuie să înveți repede, a avertizat-o el. Peste trei kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de nădragi cu elastic în talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se sensibilizase, așa că și cel mai delicat vânticel pârea s-o înțepe cu mii de ace. Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew, acolo unde pielea era netedă, iar mușchii jucau dedesubt, de parc-ar fi fost chiar o bucată de râu. Femeia a deschis gura, iar cuvintele s-au rostogolit fără nici un efort. Și eu am sperat, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uluită a bărbaților care-au mers prea departe. Bătăile au încetat, la fel și starea de rebeliune a lui Ahmad. Când tatăl lui a fost externat, el și Ahmad au ieșit din spital cu brațele înlănțuite atât de strâns în jurul taliilor încât arătau ca și când ar fi compus un singur om. Tatăl lui a fost acolo atunci când Ahmad și-a închinat viața jihad-ului, războiului împotriva necredincioșilor. Tatăl lui a fost cel care l-a trimis după Naji și care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea. Ar trebui să te întreb același lucru. Eu am auzit ceva. Ahmad a ridicat din sprâncene. Te-am văzut când ai plecat din tabără. M-am îngrijorat. N-ar trebui să umbli singură pe-aici. Alice și-a cuprins talia cu brațele. În toate excursia, Ahmad nu-i adresase nici două cuvinte, dar nu asta era ceea ce-o deranja pe femeie. Ci faptul că omul din fața ei mirosea nu numai a fum, ci și a lichid de aprindere. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a mângâiat pistruii care-i bordau vena cea lată și albastră. Irene nu și-a desprins mâna nici atunci când Mary a atras aer în piept, iar Jina și Alice au revenit în tabără cu ochii roșii și brațele înlănțuite în jurul taliilor. Și nici când Naji s-a ridicat și s-a îndepărtat de grup. Ești un prost, i-a zis Ahmad, răsturnându-și conținutul pipei în vatra de foc. Apoi bărbatul s-a ridicat și el: O spun la modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
perfect al trupului acestui bărbat. Mary a râs, iar IRene a observat că prietena ei slăbise în timpul excursiei. Pierduse destule kilograme cât să-și sculpteze câte-un gol sub fiecare dintre pomeți și-o curbă în formă de S în dreptul taliei. Tot nu-mi vine să cred, a declarat Mary. Toată excursia asta a fost suprarealistă. Vă zic, râul ăsta pune laba pe tine și te duce unde vrea el.V-ați uitat la el ? Drew mă vrea pe mine. Vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei. Normal, a răspuns Zach. Asta pot să te-nvăț. Și bărbatul a întins o mână, care a tremurat puțin deasupra creștetului lui Danny, apoi a atins părul puștiului. Jina a simțit cum Mary o cuprinde cu un braț pe după talie. Irene a venit și ea din partea cealaltă. Într-un final, Zach s-a tras de lângă apă, și-a băgat mâinile în buzunare și s-a dus către Mike. E îngropat în poiană, a spus el. Pe Andy și pe Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dată aveam impresia că-și concentrează privirile asupra unui lucru. Cu degetele arătătoare de la ambele mîini pipăi Încet muchia mesei, se ridică tăcută și trecu prin spatele scaunului, făcînd valuri În perdeaua lămîiatică. Îi stătea bine În negru... Avea o talie subțire care părea că sfidează legea gravitației... Ridică receptorul și formă un număr de telefon, fără să-l caute În vreo agendă și cu același deget făcu o cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apăsa tare pe piept. De unde știam eu atît de bine că ea făcuse ceva Înainte de a aprinde lumina? Acum, privirea ei măsura peretele de lîngă patul În care dormisem pînă la fereastra de dincolo de toaletă, care-i ajungea pînă la talie... perdeaua castanie cu dungi albe, cristaline... — La ce te uitai? — O fereastră... Nu, vreau să știu la ce te uitai prin fereastră? — Ferestre... o mulțime de ferestre... Luminile se sting una cîte una... Doar așa poți să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încheietură: - Vă rog să-mi aduceți carnetul. Nu am de ce să vă examinez, m-am lămurit de mult. Trecea pe culoare în anii III-IV. Mă intersectam cu ea, îi priveam fustele lungi de stambă sau de stofă subțire, prinse în talie pe elastic. Era foarte modestă și foarte simplu-elegantă fiindcă eleganța îi venea din chip. O salutam fără să mă uit în ochii ei. Abia la sfârșitul anului IV am îndrăznit să o întreb câte ceva. Atunci mi-a zis: - Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nivel internațional, România nu avea o atmosferă tocmai favorabilă, chiar dacă în politica sa externă dădea dovadă de mare îndrăzneală și demnitate, de spirit de cooperare, cu inițiative de prestigiu pentru care era, într-adevăr, respectată și admirată (aprecierile personalităților de talie internațională ale vremii o confirmă). Mass-media și diferite asociații, acțiunea prietenilor noștri din bloc, acțiunea iredentistă a ungurilor și alți factori antiromânești i-au creat o imagine de nesuportat. Riguros vorbind, România trebuia să explice, atunci, la Geneva, în ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un proiect de la o generație la alta, fiecare a tăiat firul" (Martha Bibescu). Sunt cuvinte care ne vin frecvent în minte, atunci când încercăm să readucem în atenție pagini "uitate" din istoria națională. În cazul de față, un for internațional de talia Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.) care a însemnat mult pentru Europa, atunci când aceasta nu putea încă întrezări viitorul și care, în ce ne privește, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, readucea România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
României în diverse capitale sau teritorii l-au susținut și l-au secondat îndeaproape. Conlucrarea tuturor acestor factori a asigurat pretutindeni credibilitatea prezenței românești. A existat, de asemenea, o cooperare excelentă și sprijin din partea mediului internațional. Un diplomat britanic, de talie europeană, a făcut parte efectivă din echipa prezidențială, am avut parteneri plini de disponibilitate, practic în toate ministerele de externe ale statelor membre. Secretariatul O.S.C.E., personal secretarul general Jan Kubiș s-a aflat, din primul moment, împreună cu noi în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
era cea de-a doua superputere a lumii, să transmită această calitate la noua entitate Federația Rusă, iar această atribuire a intrat în termenii înțelegerii la care ele au căzut, cu ocazia dezagregării statale. Înțelegem că o putere militară de talia U.R.S.S., adversară de temut pentru S.U.A. și N.A.T.O., nu putea fi tratată, pur și simplu, pe temeiuri juridice și expediată din aceste poziții; ca atare, o izgonire din Consiliul de Securitate era nepotrivită și incomodă pentru comunitatea internațională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să asigure o guvernare echitabilă a raporturilor dintre țările Europei. Din lipsă de spațiu, nu voi aminti numele tuturor acelor devotați diplomați, ci doar pe cel al ambasadorului Valentin Lipatti (mai apropiat sufletului meu), om de cultură și diplomat de talie europeană, care nu era cu nimic mai prejos decât celebrul său frate, pianistul Dinu Lipatti. Pe pământ arab, în Egipt și Siria, am înregistrat, cu plăcere, aprecierile de care se bucura România pentru contribuția constantă adusă la eforturile colective de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și nu-i văzusem, de fapt, decât fața și pieptul, care era solid, dar nu supărător de gras. Acum însă era atât de mare, era... de-a dreptul pătrățos. Umerii săi aveau dimensiuni normale, dar, sincer, aproape că exploda în jurul taliei. Avea ditamai burta - și, deși îmi pare rău s-o spun pentru că urăsc când bărbații spun asta despre femei - avea un fund cât o baniță. Un fund care putea fi folosit ca poartă la handbal. În chip ciudat, picioarele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un abdomen subțire, arcuit. Are părul șuvițat în nuanțe de bej, argintiu și galben ca mierea și o tunsoare trăsnită, cu țepi, pe care și-o face la Frederic Fekkai. Nu lucrează, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o zi pe rând. Eh, bun... Sper că ești bine, mă gândesc mereu la tine, te iubesc. Fata ta dragă, Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O rochie galbenă de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat de presă viabil. Mi-am dat seama că sperasem ca șocul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit să înveți dansul din buric? Abia atunci am observat că și celelalte femei din încăpere purtau fuste lungi încărcate de clopoței, bluzițe cu buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]