2,472 matches
-
În locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăși, apare acum un copil. El părăsește scena înveșmîntat în propria-i neputință, și le dă voie discipolilor să înceapă să existe tocmai în măsura în care îi constrânge să pună, în locul respectului și al devoțiunii, tandrețea grijulie generată în ceilalți de declinul său. Desigur, nu de o inversare a rolurilor este vorba aici. Dar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale, maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate. Tocmai asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stătea cu el zi și noapte ieșise, profitând de vizita mea, așa încît după o jumătate de oră îl luam în brațe ca pe un prunc și îl ajutam să se răsucească în altă poziție. Groaza inițială se transformase în tandrețe și țin minte că mi-am promis să revin, că m-am pus, aproape, să-mi jur că o voi face, pentru că știam, pe de altă parte, cât este de greu să-ți respecți pornirile și avânturile de o clipă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de cafea; a treia oară, intim-drăgăstos, poza este fixată într-o ramă aurie micuță, așezată pe biroul secretarei adjuncte care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întotdeauna În negru și numai cînd se ducea la școală Își punea uniforma. Susan nu mai făcea nimic ca s-o Împiedice. Îl luă iar de mînă, Îl duse pînă În camera de baie și Îl spălă pe față cu tandrețe. Apoi Îi spuse că voia să-l pieptene și că trebuia să-i ude puțin părul. Julius acceptă să-l dea cu apă de colonie și-i dădu voie să-l pieptene; Îi Îngădui să-i lege din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ștrengar cu care se Încăierase fiindcă se uitase la ei batjocoritor. În clipa aceea a fost mai bine că nu era acolo Santiaguito; apoi Îl văzură cu toții pe domnul acela care se numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe și spunîndu-i că dacă stătea mai mult avea să vină să-i facă o vizită În Statele Unite. Pe urmă Juan Lucas, Vilma și Carlos Îi duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femei, nu era treaba Lisei să îi dea lecții. Șansele ca Lisa să se împrietenească cu o persoană atât de comună ca Ashling erau minime. Dar, pentru că o prinsese plângând în baie și o tratase ca și cum ar avea nevoie de tandrețe, Lisa o displăcea profund. O displăcea și pe Mercedes, dar din motive total diferite. Mercedes, tăcută și autosuficientă, o neliniștea. Când Ashling închisese telefonul după ce își făcuse programare la epilat, Lisa făcuse întregul birou să râdă, spunând: — Acum e rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a rupt cămașa de pe el. Stai, stai, stai. Epuizat parcă, și-a lipit spatele de ușă. —Ce? mormăi ea, uimită de bustul lui gol. — Hai să o luăm de la capăt. S-a întins și a tras-o lângă el cu tandrețe. Ea și-a ascuns fața la pieptul lui. Acel miros special al lui Oliver. Uitat, dar amintit cu un impact înfiorător de puternic. Piperat, dulce-condimentat și ceva unic și de nedescris care nu venea de la săpun sau dintr-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu mai păreau atât de triste, dintr-odată Jack era disponibil și ea știa că are șanse. Lui îi plăcuse de la început cum arată ea, dar ceva se întâmplase în ziua când ea plânsese în biroul lui. Vulnerabilitatea ei și tandrețea lui îi apropiaseră. Și mai realizase ceva. Îl plăcea. Nu în același fel în care îl plăcuse când venise pentru prima dată în Dublin, în acel mod dur și agresiv de eu-obțin-ceea-ce-îmi-doresc. Pe atunci îi plăcea cum arată și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
împietrită. Nu doar că Ashling și Jack erau singuri la el în birou, nu doar că Jack o proteja pe Ashling ca și cum ar fi fost o păpușă prețioasă. Era privirea de pe fața lui Jack. Lisa nu mai văzuse niciodată atâta tandrețe. S-a dat înapoi, imposibilitatea de a crede ce a văzut transformând biroul într-un vis. Trix s-a apropiat cu o bucată de hârtie. —Ai primit un telefon... Nu acum. Peste câteva minute, Ashling ieși din birou, palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este un om de afaceri. Unul cu foarte mare succes. Un om care joacă dur. Poate că nu avea de gând să se rostogolească și să facă pe mortul doar pentru că așa voia ea. Dylan i-a acordat tot timpul tandrețe și dragoste și îi venea greu să creadă că astea se transformaseră în duritate, chiar dacă ea era responsabilă pentru asta. Voi primi custodia, repetă el. —Bine, spuse ea umilă. Dar, deși fața îi era speriată, în minte i se agitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
masculin. Feminină, cu acea facultate de a se retrage brusc În sine, cu nevoia de a admira, cu răbdarea constantă, cu acel dar al tăcerii, cu refuzul oricărei violențe. Masculin, cu nevoia de afirmare, cu hohotele de rîs răsunătoare, cu tandrețea exigentă și cu vîntul din exterior pe care Îl aduci Îmbibat În haine“. Tată, te pun să copiezi de o sută de ori: „Bărbatul aduce vîntul din exterior femeii care are răbdarea constantă de a avea darul tăcerii“. CÎnd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
regretînd că nu i-am vorbit despre ele cînd Încă trăia! În mai multe din cărțile sale, el se adresează direct copiilor lui. Ne spune, de pildă, surorilor mele și mie: „Mă Întreb dacă sînteți sensibili, cum sînt eu, la tandrețea Mariei“. (Nu e vorba de o dădacă, ci de Sfînta Fecioară.) „Nu cred. Trebuie neîndoielnic să fi cunoscut bucuriile și durerile unui bărbat pentru a cunoaște și tandrețea unei mame și ceea ce constituie valoarea ei. Eu mă simt bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mele și mie: „Mă Întreb dacă sînteți sensibili, cum sînt eu, la tandrețea Mariei“. (Nu e vorba de o dădacă, ci de Sfînta Fecioară.) „Nu cred. Trebuie neîndoielnic să fi cunoscut bucuriile și durerile unui bărbat pentru a cunoaște și tandrețea unei mame și ceea ce constituie valoarea ei. Eu mă simt bine cu Fecioara Maria. Eu Îi vorbesc, ea mă ascultă. Avea vîrsta fetelor mele mai mari cînd i-a fost dăruit fiul ei unic“. Acum, cînd am cunoscut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită el o odraslă. Se aplecă asupra ei, rosti cuvîntul Tibidabo și o sărută pe buze cu multă tandrețe. La atingerea acelor buze delicate, de caramea, Jacinta avu o viziune: urma să aibă o fetiță fără a fi nevoie să cunoască bărbatul (ceea ce, judecînd după experiența de trei ani În dormitor cu soțul care insista să-și facă nevoile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zori, la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo Aldaya, Îngrijind-o pe fiica unuia dintre șefii de lucrări, care căzuse bolnavă de tuberculoză, și, văzînd zelul și tandrețea emanate de fată, hotărîse s-o ia la el acasă, pentru a se ocupa de soția lui, Însărcinată cu cel ce urma să fie Întîiul său născut. Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sentimentelor mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi ceară În schimb nimic altceva decît compania și, poate, discreția mea. Nu auzeam de pe buzele lui nici un reproș, nici un regret. Cu timpul, am Început să simt pentru el o tandrețe infinită, dincolo de prietenia care ne unise și de compasiunea care, mai apoi, ne condamnase. Miquel deschisese, pe numele meu, un cont de economii, unde depunea aproape toate veniturile pe care le obținea scriind la ziare. Niciodată nu spunea nu cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străduțe, În miez de noapte. Julián mă găsea Întotdeauna. Eu Îi simțeam prezența tăcută, fără să-l văd, mereu de veghe. Uneori te pomenea și, cînd Îl auzeam vorbind despre tine, mi se părea că deslușesc În glasul lui o tandrețe ciudată care Îl deruta și pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că se Întorsese la vila familiei Aldaya și că acum locuia acolo, pe jumătate spectru, pe jumătate cerșetor, străbătînd ruina propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea, calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade, atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te schimbi atât de subit. Bunăoară, care mamă ce-și iubește cu tandrețe copilul nu s-ar speria și nu s-ar îmbolnăvi de frică, dacă fiul sau fiica ei ar călca un pic pe-alături? „Nu, mai bine să fie fericit și să trăiască în belșug și fără originalitate“, se gândește oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
forum, la ceremonii. Se salutau și treceau mai depar te. Ceea ce citea în ochii ei îl răscolea. E sigur că nu era doar fructul imaginației lui. Acum însă... Fără să-și dea seama, zâmbește înduioșat către Agrippina. Se îngrijește cu tandrețe de nepoata ei, fetița Vipsaniei, deși are și ea o liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acest schimb? Un fel de asigurare a complicității, un angajament, o dovadă de loialitate. Se tulbură. Loialitate? Față de ce? Suspină. Nu știe. Își întoarce istovit privirea spre altar. Lângă Augustus se află acum o micuță camilla. Împăratul îi aranjează cu tandrețe coronița cu lauri pe căpșor. Alături de ei un bărbat se roagă cu brațele înălțate. O mișcare a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
către ușă. „Oprește-te”, strigă ea, „cum Îți permiți...” Apoi izbucni În lacrimi și-i aruncă brațele după gât: „Iubitule, dar eu sunt Sophia ta și numai a ta, doar nu te-ai supărat dintr-atâta...” Belbo Îi trecu cu tandrețe brațul pe după umeri, o sărută pe tâmplă, Îi aranjă părul, după care zise către cei din sală: „Iertați-o, nu-i obișnuită să bea atât de mult...” Am auzit câteva râsete Înăbușite printre cei prezenți. Cred că le-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață pe adolescentul albăstrui, scăpat cine știe cum din Închisoarea lui, pe când Încerca să desigileze vasul perechii lui... Dar era afară din elementul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spui Întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu-i altul decât Sinele meu văzut de Tine. Vreau să descopăr toate secretele arhetipale ale trupului”. În seara aceea am inaugurat expresia „a face arhetipuri”, pentru a indica momentele noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu urăști asta. Starea i se schimbase din nou. Amărăciunea Îi dispăruse, se scufundase tot atît de repede pe cît apăruse; la urma urmei, dezamăgirea era mult prea copleșitoare pentru a o putea suporta. În schimb, se simțea plină de tandrețe. O durea inima. — Și mie Îmi pare rău, spuse ea cu delicatețe. Presupun că zilele de naștere nu sînt prea vesele pentru cei În cauză, cum sînt pentru cei care le organizează. Helen Își ridică privirea și-i zîmbi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]