5,159 matches
-
ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Stătea în mașină uitându-se sever drept în față. Când l-am privit mai bine, am observat că avea pe reverul redingotei ceva ce părea a fi o pată de sos. Am mai observat că între jobenul de mătase și tavanul mașinii rămânea un spațiu de patru-cinci centimetri. ĂDar, în primele minute petrecute în mașină, eram preocupat în mod special de starea sănătății mele. Pe lângă pleurezie și un cap pocnit, mă pălise ipohondrica idee că fac o infecție în gât. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam și vine după tine, te ridici tacticos, după toate probabilitățile, și te duci cu ea, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
molto agitato, cu o clar indicată și necesară perioadă de tăcere, din partea amândurora, la sfârșit. Vreau să spun că Seymour se abținea de la orice comentariu când terminam de citit. Obișnuia să se uite, preț de cinci sau zece minute, în tavan - în timpul lecturii se întindea, invariabil, pe jos - apoi se ridica, bătea ușor în podea (uneori) cu un picior care-i amorțise și ieșea din încăpere. Mai târziu -după câteva ore, sau, în vreo două cazuri, după câteva zile -mâzgălea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou. Ușa grajdului se rotunjise, luând forma unor doage. Grinzile de deasupra, ca și scândurile ce alcătuiau tavanul se curbaseră și ele spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se auzeau din pâlnie se transformară În sunete armonioase. Trepidațiile Încetară, iar dinăuntrul Evlampiei răzbătu un vals. Cele patru cizme de cauciuc Începură să se legene Într-un ritm destul de alert, dansând În jurul celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul deveni mai dens, transformând valsul Într-o bătută care, la rându-i, se Încheie c-un cazacioc. În interiorul Mașei-ou stătea Mașa-Mașa, așezată pe un trepied cu ochii ațintiți la ugerul Evlampiei, și cele două capete umane, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al cărui cap ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori am halucinații și nu mai știu ce atitudine să adopt. Iar Înainte de plecare, după unele coli de hârtie volante și scrise În tipar, Întreaga asistență a Început să miorlăie În timp ce unele femei ridicau mâinile deasupra capului și privind la tavanul Încăperii, urlau besmetic În timp ce copii plângeau, țipau, se agitau Într-o totală isterie, nevrozându-ma și simțindu-mă stingher și, dacă nu-i promiteam acelui lucrător o vizită la familia lui, o rupeam la fugă...!!” Chiar așa...? Niciodată nu mi-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră, flămânzind populația...! Nu era adevărat. O mărturisește Generalul Pacepa Întru-na din cărțile lui. Efectuând o vizită la New York și, văzând produsele alimentare Înșirate până la Înălțimea tavanului, zise unui securist: până ce ajungem la o altă piață, rămâi să vezi și să mă informezi, dacă toată această abudență a produselor alimentare rămâne pe loc ori, e transfertă la piața care urmează s-o vizităm...! Însfârșit, după o așteptare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat, atâta piept și braț, inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din salonul vizitatorilor, deja vorbea cu el. — Tata doarme, spune Angela. Presupun că nu ai avut ocazia să vorbești cu el despre pod? — N-am apucat. Wallace nu era singur. Eisen intră În spatele lui. Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eu casa, spuse Shula. Merg cu dumneavoastră. În sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi displăcuse casa asta, Întotdeauna. Găsise că-i e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era ceva rău în mine care voia să joc jocul până la capăt. Ah, am zis. — Ghicești cine? a întrebat el. Și a zâmbit cochet. Dacă ar fi avut un evantai, acum l-ar fi deschis. — Hmmm, m-am uitat la tavan, clipind. Prefăcându-mă că mă gândesc. Eu? Fața i-a înghețat de surpriză. — Încearcă să nu pari așa de scârbit, Brian, am zis. A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
socoteală pentru asta. Richard și-a încrucișat brațele. — De fapt, am încercat din răsputeri să nu ajung la o concluzie până când nu ascult și varianta ta. Sheba s-a lăsat pe spate pe canapea și a rămas cu ochii în tavan. — Cât de înțelept din partea ta! * Richard și Sheba nu s-au dus la nici o petrecre de Anul Nou. Se gândiseră să cheme oameni la ei acasă, la o mică cină. Dar acum au fost amândoi de acord că nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
feminin ca să-l facă din nou om. Zach dormea cu abdomenul lipit de spatele ei, lipit de căldura trupului ei, astfel încât Pearl nu era sigură dacă el rămăsese cu ea din dragoste sau din nevoie. Pearl a început să fixeze tavanul. În pustietate, bărbații devin ciudați, dar femeile devin puternice. Ea și Helena nu numai că-și spărgeau singure lemnele de foc, dar supraviețuiau fără probleme atunci când bărbații plecau de lângă ele. Într-o zi din decembrie, când afară era zăpadă, Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am păstrat locul liber pe umărul stâng. să-i spui, felinar bătrân, să nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
foarte bine, așa că nu trebuia să stric totul de dragul unui capriciu. Poate că ar fi trebuit să merg în sala radio, să-i dedic și eu o melodie, dar nu aveam atâta curaj. Am preferat să rămân cu ochii în tavan și să ascult muzica sfârâită în difuzor până ce somnul m-a condus iar spre visele mele. Pricepi urâtule? Când nu sunt griji timpul trece în goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată, și jumătate din tavan era Înclinat. Doar porțiunea În care Își primea oaspeții, despărțită de restul printr-o foaie de placaj, era Înzestrată cu mobilă: mese și scaune din plăci de inox. Se vedea de la o poștă că-l costaseră ceva bani. Trei pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat pînă În tavan. De el era prins cu pioneze un orar de autobuz, tipărit În două culori. Am privit spre stînga, de-a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]