8,384 matches
-
spectacolul, o montare bazată pe ideea unui regizor care fuge după aplauzele celor mulți. Auziți la ea! Că lipsește ludicul, și ne trimite la Bosch și Velázquez!!!... Femeia face o pauză lungă, se uită numai în hârtie, în cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele i se adună într-o linie-laser, ochii ei pătrunzători trec prin text, parcă hipnotizează cuvintele, le prinde și le ia cu ea, expresia de vultur e izbitoare. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vezi?, costumele, într-adevăr, particularizează și probează funcționalitatea personajelor, dar ele ilustrează doar epoca elisabetană, au o notă de ostentativ și sunt clișee. Cum pot fi costumele clișee? Habar n-are de spectacol femela! Asta, crede ea, înseamnă o cronică teatrală. Norocul meu că nu e într-o revistă de mare tiraj, dar sunt sigură că au citit-o toți, au smuls-o unul de la altul, au râs de mine!!! Fără să vrea, Loredana ia tonul unei mari actrițe care, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care se uită la telenovelele de la bloc, râdem?, nu e rău, dar noi nu râdem, noi facem bășcălie, și bășcălia desacralizează, umor?, da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e magistrul tău, politica de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor rezista mult timp. Lângă tânăra actriță, pe jos, e aruncată aceeași revistă în care era cronica teatrală despre Regele Lear. Privirea femeii cu ochii de aur evită mereu hârtia. Nevestele lui, femeile lui, toate într-o conspirație împotriva ei. — Am văzut. Dacă nu ați fi dumneavoastră, nu știu ce ne-am face, eu singură, pur și simplu, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor În aluzii Încă și mai inteligente, Îndreptate Împotriva episcopalienilor. Era un om complet dominat de ritualuri, surprinzător de teatral, care-l iubea suficient de mult pe Dumnezeu pentru a fi rămas celibatar, și Își simpatiza vecinii. Descrierile sunt neputincioase. Calitățile lui pot fi Înșirate cu ghiotura, fiindcă avea toate calitățile tuturor oamenilor. Bătrânele doamne Îl considerau demn de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory se ducea uneori la New York, cu speranța de a găsi un autobuz nou, de un verde strălucitor, care, cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie teatrală a unei piese al cărei titlu Îi era vag familiar. Cortina s-a ridicat și el a privit detașat cum În scenă intră o fată. Câteva replici, intrându-i În urechi, i-au ciupit o cordă discretă a memoriei. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY ar fi destul de Încurcat, neștiind dacă s-o numească un personaj sau o personalitate. Este, probabil, amestecul delicios, inexprimabil, al celor două, Întâlnit o dată În veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club. De când cu prohibiția, marile reuniuni fuseseră rănite mortal. Nu mai puteai să intri În barul de la Biltmore la douăsprezece sau la cinci și să dai peste spirite Înrudite. Atât lui Tom, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le, oameni ca ăștia ar trebui închiși, auzi dumneata, să strâmbe liniile omului, păi nu mai ai încredere în nimeni. În Chirița era monumental. Vodă, tot un fel de Cuza, venea îmbrăcat în fireturi, scotea pieptul înainte și râdea frumos, teatral, chiar arăta bine și-l credeai. Îmi făcea plăcere să-l salut și să-i spun maestre, știam că se bucură, se vedea asta și te gratula apoi cu tot felul de sfaturi și gânduri bune pentru tine și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a se ajunge mai repede pe scenă, pură treabă de profesioniști calculați și reci, care vorbesc, fără să creadă ceea ce spun, despre transă, adevăr scenic și alte asemenea prostii. La mine, la Masca, am încercat să introduc stilul de cercetare teatrală, dar nu a mers decât o bucată de vreme. La scurt timp i-a luat caracterul pe dinainte pe unii dintre actori; nu am avut puterea să renunț la ei și am târâit-o așa, din spectacol în spectacol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
munca actorului cu sine și implicarea lui socială sunt deziderate reale ale teatrului acestui început de veac. Ei - sau mai exact unii dintre ei, cei mai mulți - sunt doar funcționari, interesați de programul teatrului pentru a-și face micile învârteli. Despre cercetare teatrală nu are sens să mai vorbim; nici nu știu de ce mă apuc să scriu despre așa ceva, că mă enervez instantaneu. Mai bine mă întorc la Paris unde, repet, foșgăiala aceea de tineri ascunși prin toate cotloanele era extraordinar de tonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cultural poartă amprenta luptei împotriva războiului și a ororilor pe care le aduce. Neobosit, deși vârsta l-ar fi obligat la odihnă, aș zice, gata oricând să facă o glumă, să povestească ceva și, mai ales, să gândească în termeni teatrali. Era un fel de bunic al teatrului, o enciclopedie de precepte legate de viața în și pentru teatru. A vorbit enorm și a spus lucruri fantastice, pe care le-am și cules în cartea despre vizita sa la București. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Schumann și mi-am dus actorii acolo. Am intrat în hala destul de mare care era pavilionul cu pricina, tot felul de chestii erau împrăștiate aiurea, măști, acele măști urâte și fără de viață pe care le cunoșteam. Era liniște, o liniște teatrală, ne-am oprit, ne-am uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ieșit de acolo, intrasem deja în lumea teatrului fără putință de întoarcere, mergeam tăcuți - eu, Florin, Victor și Mișu -, mergeam spre cămin fiecare cu gândurile lui, știind că am văzut nu un spectacol de teatru, ci un model de gândire teatrală, o demonstrație de joacă, de bucurie de a fi, de nebunie celestă, spuneți-i cum doriți, dar știam că avuseserăm șansa să fim contemporanii unui discurs absolut senzațional. La toate astea mă gândeam cu ziarele în brațe, hotărât să repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
banchetă, îi facem vânt, pare că își revine, îl cheamă pe Florin Mircea, ca mai serios și mai în vârstă dintre noi, îi dă niște bani și-l trimite după salam și pâine, leșină din nou cât se poate de teatral, apoi își amintește și strigă lui Florin: ― Nu uita să iei și două sticle de votcă; dacă tot nu aveți febră musculară din cauză de dulceață, măcar să vă îmbătați, că nu știu cum o scoatem la capăt cu examenul. ― He, he, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mea, lucrurile pe care izbutesc să le termin. Or, de câțiva ani, de când am devenit și parlamentar, cele șaisprezece, optsprezece ore cât muncesc zilnic nu par a fi suficiente. Trebuie să fac teatru și să mă lupt cu o lume teatrală românească stupidă și ticăloasă (ah, ce bine mi-ar fi prins în acești ani Valentin Silvestru), să fac politică, adică să încerc să dau o mână de ajutor necăjiților din Botoșani, să scriu ceva legi, să însemn ceva pentru partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
drogurilor. Ah! Veneția! Ajunge doar să-i murmur numele, Veneția, că și simt că Încep să mă umezesc pe loc. Ah! Ce mă fac? Spunând acestea, Keiko Kataoka arăta ca o actriță de scenă, ridicându-și brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul unei turme de oi Barbary. Potrivit ghidului, era unul dintre punctele de interes din Zoo, dar mi-am spus că arăta mult prea teatral ca să fie o bună imitație a locului în care acele animăluțe care se agitau în trap mărunt ar fi trăit în sălbăticie. Era mai degrabă ceva ce ai fi găsit în decorul trivial de încărcat al unei producții Parsifal, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în jos la picioarele mele: — Mata nu vezi ce-au făcut cizmele matale la pardoseala mea curată? zise ea arătând cu degetul la cele câteva urme negre pe care le lăsaseră tocurile mele. Mi-am exprimat îngrijorarea pe un ton teatral: — Poate vei reuși s-o convingi să cumpere una nouă, i-am zis. Am fost sigur că a înjurat în șoaptă înainte de a-mi spune să o urmez. Am mers de-a lungul aceluiași hol întunecat până la ușile duble ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Amândouă aceste trăsături îl făceau să pară slab și labil, într-un fel care aducea cu Nero. Poate că nu era nici unul dintre aceste două lucruri, deși mirosul de colonie care îl înconjura, aerul mulțumit de sine și felul ușor teatral de a vorbi nu făcură nimic pentru a corecta prima mea impresie. Meseria a făcut din mine un judecător de caractere rapid și destul de exact, iar cinci minute de conversație cu Lange au fost de ajuns pentru a mă convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
AL PATRULEA PLĂCEREA DORINȚEI îMPLINITE: CONSTELAȚIA CINICĂ VII DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt de-a valma gratificați cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția între cele două școli pare adesea arbitrară, schematică, mai aptă să faciliteze plasarea unei gândiri vii într-o căsuță dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a fost nevoită să muncească treizeci și doi de ani ca șefă contabilă la căile ferate, ca să se poată întrețină împreună cu mama ei. Eu curioasă am întrebat-o de ce nu s-a căsătorit niciodată, iar ea pe un ton de teatral mi-a spus că a avut o mare dragoste, dar mama ei de pe patul pe care stătea, a spus încet printre dinți: -E na, parcă numai una! Cine să stea cu o nebună ca tine! Cocuța s-a înroșit la
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă. S-a reașezat, buimac și stângaci, la semnul liniștitor, degajat și oarecum teatral făcut de acesta cu mâna. Din acel moment, ochii lui au fixat doar podeaua. Încerca să se ascundă privirilor, după cele două persoane așezate pe banca din fața lui. Auzind vocea Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]