2,085 matches
-
o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să riști să-l faci pe jos, greu, cu bocancii plini de noroi și cu un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la Viena din cauza unei avalanșe-furtuni de zăpadă. Oare trebuie să existe doar greutăți în viață, iar acesta le este doar începutul? Tocmai când voiam să reiau scrisoarea, mi-a telefonat Gaby; am stat multișor de vorbă cu ea; eram așa de tristă, încât am să îndepărtez pe toată lumea de mine; ea a fost bună, drăguță, cordială; a arătat interes afectiv pentru biata mea viață. Am discutat chestiunea corespondenței (d-na
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din prudență, eu, care aș vrea să trec de partea cealaltă a baricadei, eu, care înțeleg că s-a sfârșit totul pentru noi, nu mai am decât un singur mijloc de salvare: scrisorile tale. Și nervii îmi sunt tociți; am telefonat aseară, fiindcă muream de disperare, celor două mame ale celor doi corifei ai tăi: una a făcut gafa pe care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a mers foarte bine, foarte ordonat, cu programe distractive: cântece, dansuri și lozinci cântate - „Soarele noi vom vota, Trăiască Republica“, „Profesori și profesoare, să votăm pe mândrul Soare!“, „Din inimă să muncim, Republica s’o întărim“. II Sabine mi-a telefonat o dată, în cursul săptămânii, ca să mă întrebe dacă ți-am trimis scrisoarea ei. Mi-a propus, ca să-mi pot începe actele, să-mi dea suma necesară (20 000), pe care am să i-o restitui tatălui ei - incapabil să-și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
merit o scrisoare de la tine, sau o carte poștală? Sunt foarte îndurerată de tăcerea ta, care cade atât de prost în luna asta aproape imposibil de suportat. III 15 noiembrie 1948 [...] Cred că exagerezi problema telefonului. [...] Deci am să-ți telefonez totuși, dar certându-te un pic. Plăcerea de a-ți auzi vocea de care chiar am nevoie, merită riscul, ad mițând că există un risc. Și apoi, scumpa mea Mouette, cred că destinul mi-a și trasat drumul, că n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
risc. Și apoi, scumpa mea Mouette, cred că destinul mi-a și trasat drumul, că n-am să pot nicio dată împiedica sau abate „ceea ce e scris și hotărât“. Cum ar spune Rein[er] și Mimi: Poisson. Deci am să telefonez, fiindcă de fiecare dată când îți aud vocea recunosc țipătul tău, care s-a schimbat puțin din momentul când l am întrebat pe doctor: „Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu teamă: „Nu e băiețel, e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea la pagina de scris ca un copil. Trebuia să ajungă la repetiție la ora două, dar la două jumătate încă mai era cu mine, făcând planuri. A plecat înaintea mea, căci au telefonat ca s-o cheme; după un minut am plecat și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres a lui Philippe, pe raf tul bibliotecii de deasupra micului tău birou, arată acum 13° lângă ușa balconului și 15° pe birou. [...] I-am telefonat lui Lucy și mi-a amintit că săptămâna asta am de citit, ca toți profesorii, un capitol lung din ma rele pedagog Cairov și o broșură de Roller, marele nostru academician. Trebuie să mă opresc, draga mea, ca să nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poți trăi acolo. Sunt ploșnițe? Chiar aștept cu mare îngrijorare detalii despre mutare și mai ales despre instalarea ta. E imposibil să mă gândesc măcar, serios, că ți-aș putea trimite scrisoarea asta; scriu în orb; nimeni, nimic. Degeaba aș telefona, degeaba aș încerca orice și mă simt umilită, ca și când aș suferi de vreo boală rușinoasă. Draga mea, tare mi-aș dori să se sfârșească odată toate astea! Dar mai bine să ne gândim la florile mele, care respiră grație sacrificiului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sep tembrie. Lecțiile astea mi-au venit aproape nesperat. Cum părinții elevilor mei ar fi vrut ca ele să înceapă încă de anul trecut, când refuzasem, fiindcă nu aveam dreptul legal de a le preda, în culmea disperării le-am telefonat într-o după-amiază tuturor, spunându-le că pot să încep de îndată, și toți m-au rugat s-o fac imediat. Le-am impus anumite clauze: 1) plata la începutul lunii, între 1 și 8; 2) anul de nouă luni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cred, forme de a deconta benzina). Cu mine vor mai fi soția și conducătorul mașinii, - deci cazarea pentru o noapte comportă o grijă în plus. Tema pentru simpozion: Despre clasicismul lui Hogaș . în locul corespondenței, mai practic ar fi să-mi telefonați acasă (41386). Salutări cordiale și urări de succes. Const. Ciopraga </citation> (7) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”12 ian[uarie] 1974 ”> Dragă domnule Călin, Dînd urmare amabilei invitații de a scrie ceva pentru Ateneu - în cadrul retrospectivei XXX de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o hîrtie mai bună pentru Nisipul. Ultimele tipărituri apărute sub egida „Cartea Românească”- la tipografiile bucureștene - sînt dezolant de urîte sub raport grafic. Mi s-a sugerat, aici, să iau legătură cu inginerul Baran și, în acest scop, îți voi telefona matale cu o zi înainte; asta ca să am certitudinea că-l voi găsi. Iluzii mari nu-mi fac, dar încercarea greș nu are! Nu am telefonul matale de acasă. Voi suna deci la redacție. Sper că mă vei putea însoți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tezei - nici o reticență, de nici un fel! Tipărirea lucrării poate constitui un impediment, dar sper ca totul să se termine cu bine. M-am mirat de ce nu dai nici un semn în privința datei de susținere; trebuia să vii la Iași sau să telefonezi, informândumă dacă toți membrii comisiei , inclusiv decanul, acceptă data propusă. Această formalitate trebuie îndeplinită de acum înainte, începând cu o cerere adresată decanului; urmează să se stabilească ziua, ora și sala. Cum toate celelalte formalități au fost îndeplinite, e timpul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și plină de bucuriile unei vieți calme și simple. Cu aceleași gînduri bune de totdeauna, Ion Maxim </citation> (18) (19) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”21 decembrie 1978”> Dragă domnule Călin, în adevăr cînd ați voit să-mi telefonați eram în București, venind de la așa-zisul „Colocviu de poezie” de la Iași, un fel de bîlci (nici măcar Drăgaică) <footnote id="1">Colocviul Național de Poezie a durat trei zile: 18-20 octombrie 1978. Anunțîndu-l, România literară a spus că vor fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ei la un pahar de vin. Toată chestiunea este dacă avem siguranța că trimițîndu-i cele cuvenite acestea ajung, nu numai la destinație, dar și la finalizare. Vă cer oare prea mult rugîndu-vă să-mi scrieți în legătură cu aceasta sau să-mi telefonați? Eventual vă dau eu un telefon în seara primei duminici după primirea scrisorii, ca să putem discuta în liniște. Îtiu că asemenea referințe se dau destul de greu. V-am mai rugat să-mi scrieți și-n legătură cu O.V. căruia
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ateneu. și uite așa nu mai ai nici un răgaz de parcă ești înhămat la un plug ce nu mai iese din brazdă. Săptămîni în șir am lucrat comod iar acum trebuie făcut saltul fără de care termenele nu pot fi onorate. Am telefonat săptămîna trecută la redacție, vorbind cu Sergiu Adam. înțelesesem că voi primi, în curînd, corecturile la Cartea ființei. Sper ca acest „în curînd” să nu aibă un aspect răsăritean. Voi mai da un telefon zilele viitoare, cînd autorul va trece
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
zi ploioasă... S-au rostit discursuri din partea Uniunii etc. Dar, ce folos? încă o dată, tot respectul meu. N.Stețcu P.S. Vă mai rog să-mi spuneți cînd va apărea corespondența Vaian-Moșoiu? Numărul meu de telefon este 13 903. Dacă-mi telefonați vreodată, telefonați-mi după ora 9 seara. </citation> (27) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”28 decembrie 1978”> Mult stimate domnule Călin, Rog Anul Nou 1979, care, peste puțin timp, va ciocăni în ușa apartamentului dumneavoastră, să vă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
S-au rostit discursuri din partea Uniunii etc. Dar, ce folos? încă o dată, tot respectul meu. N.Stețcu P.S. Vă mai rog să-mi spuneți cînd va apărea corespondența Vaian-Moșoiu? Numărul meu de telefon este 13 903. Dacă-mi telefonați vreodată, telefonați-mi după ora 9 seara. </citation> (27) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”28 decembrie 1978”> Mult stimate domnule Călin, Rog Anul Nou 1979, care, peste puțin timp, va ciocăni în ușa apartamentului dumneavoastră, să vă aducă multă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și-mi spune clar: „Nu e caz de operație! Pietrele dumitale de la rinichi se macină ușor cu apele de la Olănești”. Cu această indicație merg la prima agenție de turism, cumpăr un bilet pentru stațiunea Olănești, din care, peste două zile, telefonez acasă foarte vesel că scăpasem de bisturiu și suferință! După trei săptămâni de ape la Olănești revin acasă foarte bucuros, cu indicația expresă de a face același tratament din șase în șase luni. Apoi, cu toate forțele muncesc în școală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Râmnic la o cunoștință, care m-a scutit de a mai merge la fața locului, deoarece a dat un telefon la o persoană cunoscută, de la care am aflat de dispariția colegului Goleanu Gh., la Cotul Donului. Altă tragedie! De aici telefonez la Focșani după alt coleg, despre care aflu că lipsește momentan din localitate și merg cu trenul prin Mărășești în căutarea altui coleg. Îl căutasem pe la băile Călimănești - după o informație - și el se afla în satul Călimănești de lângă Mărășești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în curte, cu impresia că încă pământul se mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului era la pământ ca după un bombardament, în timp ce construcțiile noi rezistaseră cu brio. Știam că blocul în care locuiau ai noștri era unul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să dirijeze pregătirile în vederea ultimei adunări a promoției. Cu puțin timp înaintea datei fixate pentru adunare, mă anunță că are de rezolvat unele probleme de familie pe la Ploiești, că nu poate nici participa la eveniment. Puteam da înapoi? Nici gând! Telefonez fiicei mele la București, îi spun despre impasul în care mă aflu și-mi răspunde că, dacă are totul la dispoziție, e cât se poate de ușor. Se cunoștea că era fiica mamei sale! A venit cu două zile înainte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a bucuriei și de atunci au trecut destui ani... La București fiică-mea trăia de câteva zile sub tensiune, urmărită, nevoită să înnopteze pe la prietene spre a nu fi ridicată. Chiar în noaptea 21/22 decembrie, cu spaimă în suflet telefonează colegelor din Bârlad. Una singură răspunde buimacă de somn și nu înțelege ce vrea Mariana. Atunci a explodat și ea spunând cu voce ridicată: „Sculați și manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al țării". Dorea un ogar și "colegii" români, puși în slujba delegației, nu știau cum ar putea satisface solicitarea turcului. Mi s-au adresat mie cu formula clasica "voi ăștia de la externe le știți pe toate". Le-am sugerat să telefoneze la "Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi", știind că acolo au o evidență la zi a vânătorilor și câinilor. Și așa a fost ! Ni s-a dat o adresă de pe lângă Podul Colentina a unui vânător ce deținea o cățea care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora respectivă nu era "așteptat" nicăieri. Am avut o discuție cu "tovarășul atașat comercial, secretar de partid și frate cu Scânteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]