2,061 matches
-
spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit o cantitate considerabilă de apă mâloasă. Când și-a scos capul din apă, arăta ca un pește cu ochii bulbucați, care ieșea la suprafață ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o hartă despre care nici azi nu știu mai mult. Arată, probabil, bălțile din mlaștină și cărările dintre ele. Alături, tronează un cap de lup împăiat, cu colții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
marginea ființei, la marginea sufletului și devine propriul său spectator. De poate să se privească, o face ca la teatru, de nu, rămâne la marginea sinelui și numără: rolul copacilor de pe marginea drumului, rolul bornelor de kilometraj, al stâlpilor de telegraf, al zilelor și al nopților fiecăruia în parte îi atribuie confortul unei cifre. Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil că aici nu ajung ziarele, curent electric nici atât, chiliile sunt luminate de candele. Nu văd nici un cablu, nici un stâlp de telegraf. Adevărul este undeva în spatele meu, la 500 de metri, coboară sau urcă pe roți, Dorna 64 km, Bistrița 52. În gara Iași, pe fereastra sălii de așteptare, ziarul "Evenimentul zilei", prima pagină, fotografie color: el și nenea Matei într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și un avânt mai mare, zburase spre cerul imens, căutând Scaunul sfânt să predea în ordine toate rugăciunile, aspirațiile pământenilor, până când aceștia dorm și visează. Oul de struț Un struț cu pene albe și picioare lungi cât un stâlp de telegraf, se așezase pe nisip și dăduse naștere la patru ouă. Văzându-și fapta măreață, satisfăcut se duse pe alte meleaguri. -Vai, dar ce somn adânc am avut, zise primul ou și se întinse cu o poftă de primăvară. -Dar aici
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o ascensiune vertiginoasă. Cel mai important dintre ei, un oarecare domn Naus, a reușit, printre altele, să se cocoațe până În cele mai Înalte sfere ale puterii. În ajunul Revoluției, era membru al consiliului suprem al regatului, ministru al Poștelor și Telegrafului, trezorier general al Persiei, șef al departamentului pașapoartelor, director general al Vămilor. Se ocupa, În plus, de reorganizarea ansamblului sistemului fiscal, și lui i se atribuia impunerea unei noi taxe asupra Încărcăturilor de pe catâri. Inutil de spus că, În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă Rusia, calea ferată, telegraful, banca Înseamnă Anglia, poșta Înseamnă Austro-Ungaria... — ...iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și lase fiii la școala tradițională, unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul să poată fi zdrobit fără ca faptul să provoace prea multă neliniște În restul lumii. Va fi o lovitură grea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sentiment e Împărtășit de Președintele Taft și de Mr. Knox, Secretarul nostru de Stat. Trebuie să adaug că acesta din urmă este la curent cu Întrunirea noastră de astăzi și că așteaptă din parte-mi să-l informez, pe calea telegrafului, În legătură cu concluziile la care vom fi ajuns. Lăsă În seama lui Fazel sarcina de a-mi da explicații: — Îți amintești de ziua În care ai vrut să mă convingi să nu mă Împotrivesc trupelor țarului? De acea corvoadă! — Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oamenii o priveau ciudat, ca pe un crocodil dus în lesă de Mama. Și zmeiele copiilor fugeau cu sfoară cu tot spre înalturi, mingile se rostogoleau printre Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment de la canalul colector scoase din uz, un carusel dezafectat care învârtise destine în Parcul Monument, elefanți de tablă cu trompa cândva țâșnitoare în piscina din părculețul de pe Calea Galați (pe unde, tu o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sat, pe spaliere, strugurii nu sunt copți bine, încă, dar mai e timp în toamna frumoasă de aici, frumoasă și deloc crudă. Realitatea României, a Olteniei, e pătrunzătoare, mirosurile pe care el le detectează ca nimeni altul, gardurile, stâlpii de telegraf care, în satul lui, rămăseseră de lemn, cuvintele, tonurile, miturile, culorile, cântecele, pe toate le simte acut și toate îl înviorează. Eliade e acolo, lângă el, așezat pe scaunul din dreapta... Departe, între nori, Muntele Kogaion crește greu, întunecat de cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unde, astfeliu că epidemia nu înfățoșa decât un caracter sporadic. Cea mai mare parte din acele cazuri s-au declarat între armiea turcească, pe lângă care apoi, mai toate au fost urmate de însănătoșire"421. În sfârșit, o scurtă notiță din "Telegraful romîn" de la Sibiu, din 17/29 noiembrie 1854, menționează că "în București iarăși grasase [bîntuise] holera, așijderea și în Craiova"422. Epidemia de holeră, de intensitate mică, adusă de trupele turcești în Capitală, a stârnit totuși unele îngrijorări legitime la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Focșani - Galați 438. Știrea a fost preluată și de "Gazeta de Transilvania"439, dar a fost dezmințită de "Steaua Dunării"440. Epidemia a lovit sporadic, în 1855, și Transilvania, provenind, probabil atât din Țara Românească, cât și dinspre Apus. În "Telegraful romîn" din Sibiu se publica, la 30 iulie/11 august, o corespondență, deplângând carențele înregistrate la tratarea bolii, mai ales în mediul rural. În ziar se atesta că "boala holerei s-a ivit ici-colea și în țeara noastră. Decursul ei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
holeră"; bolnavii trebuiau să stea la pat și să bea ceaiuri din mușețel și flori de soc, evitîndu-se consumarea de castraveți, salată, pește, ouă tari, pepeni și prune; la ivirea afecțiunii trebuia chemat în grabă medicul 442. La 17-29 august, "Telegraful romîn" arăta că starea sănătății locuitorilor din Transilvania era relativ bună, deoarece "holera s-a întins foarte moderat și nu se poate zice [că este] nici extensivă, nici intensivă; în multe locuri a și încetat a erăși [bîntui]. Mai domnesc
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de necaz bea, iar de bucurie nu se dă în lături din fața balercii cu țuică. Ca drept urmare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]