21,512 matches
-
aservită nemților. Adică tot ce producem suntem obligați să le vindem nemților la prețuri dictate de ei... Cu alte cuvinte, suntem robi în propria țară. Dacă ar fi numai asta încă ne-am putea socoti norocoși. Dar tare mi-i teamă că vom fi târâți în război... neutralitatea noastră s-a spulberat de cum a fost proclamată, din moment ce în țară avem trupe nemțești. Concluzia este evidentă: unde sunt armate germane, acolo-i sămânță de război. Și împotriva cui ne-ar târî în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Doamne! Iar? Oare suntem blestemați să nu avem liniște?” s-au întrebat cu mare îngrijorare bătrânii. Au alergat repede acasă, să-și liniștească femeile și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rămâi, flăcăule. N am ce-ți face - a întors-o pe șagă Costăchel, deși i se citea pe față încordarea. Asta înseamnă că o început războiul nemților împotriva rușilor, despre care tot vorbea agronomul? Cam așa ar fi, dar mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și cu rușii nu-i de glumit - a precizat Costăchel. La auzul acestui cuvânt nelămurit pentru ea, Măriuca a rămas cu ochii larg deschiși, ca niște hăuri... În ei nu mai puteai deosebi întrebările de starea de groază. Nu te teme, Costăchele - a intervenit Petrache. Chiar dacă te vedea cineva, tot nu te putea recunoaște.Abia am reușit eu, după ce m-am uitat lung la tine. Și încă nu eram sigur. Am zis și eu așa... într-o doară. Didinei nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
comanda la masa asta, că aici se trage chiulul nu șagă. Nu se bea nu se mănâncă. Se vorbește doar ca la clacă. De ce îmi era frică de aceea n-am scăpat - a punctat Costăchel întorsătura situației. De ce te-ai temut, Costăchele? - a întrebat Măriuca amuzată. De comandanți - a precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mă lupt cu gândurile și cu teama, Măriucă. De când ești tu fricos, mă rog? Ce știi tu, fata tatii? Ce știi? Daca-i ști cum te pot face netrebnicii să-ți pierzi orice tărie a sufletului... Cum ajungi să te temi și de umbra ta... Ba și mai rău - să-ți dorești moartea... Ai trecut prin atâtea primejdii, Costăchele, și nu ți-a fost teamă... Acum ți-i frică de neisprăviții iștia? Mai ai răbdare un ceasdouă și afli de la agronom
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
garnizoane... Acum am fost trimis aici, să instruiesc rezerviștii. Și cine știe?... S-ar putea să intrăm și noi în luptă... Frontul se apropie cu repeziciune... După doi ani de retrageri, încă nu au reușit să stabilizeze frontul. Tare mă tem că rușii vor veni peste noi... Se desprimăvărează și rușii sunt la porțile țării. Când le va veni la îndemână, nu vor sta mult pe gânduri și vor trece Prutul... Angloamericanii bombardează zona petrolieră la metru pătrat... Lucrurile se complică
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fost eliberat fără acte?” Lui Costăchel nu-i venea să creadă că ditai căpitanul nu țipă la el, ci este gata să-i asculte povestea... A spus-o pe îndelete... A sfârșit cu vorbele de care ajunsese să-i fie teamă: „Domnule căpitan!... Eu... eu... nu am fost eliberat din lagăr... Eu... am... eu am evadat!” „Aaa! Așa spune, băiete! Apoi pentru ăștia nu ești un erou, să știi! Pentru stârpiturile astea ești un dușman periculos! Pentru mine, însă... ” Căpitanul nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit. În întreaga școală se simțea febra pregătirii marelui eveniment: serbarea de sfârșit de an, încoronarea muncii elevilor celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simpozion la care nu intenționase să participe, dar în situația de față, acesta pică la timpul potrivit. Când veni pe lume băiatul Simonei, pentru că numai băiat trebuia să fie, o asistentă se entuziasmă: Aveți un copil foarte frumos! Nu vă temeți, nu deochi. O să fie mândru de el tatăl său. Ajunsă în oficiu, aceeași asistentă îi mărturisi colegei sale: Tu nu ai impresia că băiatul profesoarei seamănă cu cineva? Fugi tu de-aici! Are câteva trăsături care îmi amintește de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, însă; este doar un diagnostic pus de mine, atât; prin urmare, poate că mă înșel în privința corectitudinii lui (deși tare mă tem că nu!). N-am fost niciodată la un medic în privința asta. I-am spus, mai demult și în mai multe rânduri, numai mamei ce anume mă supără, dar îmi amintesc prea bine că ea a râs de mine mai întâi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să nu devină cumva bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea Încurcatelor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pună capăt „post-gândirii” printr-o atitudine combativă, categorică, de genul celei la care vă referiți, sau printr-o „Înmuiere diplomatică”. Pe de altă parte, fiindcă, după părerea mea, „războiul civilizațiilor” este doar o latură a crizei de azi; și mă tem că nu e cea mai importantă. Pe de altă parte, fiindcă regresul spiritual al lumii de azi e ascuns de progres ( cel tehnic, științific). Ceea ce ar trebui regăsit este „ceva” care să umple golul din omul actual, epuizat de grija
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să mă duc la soția fratelui mamei ( o femeie aprigă, care nu se Întimida cu una cu două) și să-i povestesc totul. Așa am și făcut! Am rugat-o cu lacrimi În ochi să nu mă spună părinților. Mă temeam Îngrozitor de reacția lor. Pedeapsa dumnezeiască mă Înspăimânta mai puțin În acel moment. Realitatea imediată... era o durere cu mult mai mare. După cele povestite ( În următoarea după amiază) am mers Împreună cu mătușa mea la parohie, pentru a sta de vorbă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate În oglinda viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima Întunericului? Întuneric a fost la Început și “mii de ani i-au trebuit / Luminii să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și uneltele Îi vor fi puse la dispoziție. Grădina e plină de mărăcini, de prăpăstii, de fiare sălbatice ce nu cunosc mila. Aici, va trebui ridicat un imperiu al frumosului, „văd nașterea-i și moartea-i cum mă crește”. Se teme poetul? Se pare că da! Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și atunci de ce să nu fie sub semnul cuvântului, pătat cu sângele Încrederii În reușită. Lucrul este anevoios, plin de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era În stare de ebrietate, În marea majoritate a timpului. Ca urmare, se Întâmpla frecvent să rămân cu mâncarea neterminată , dar și pe Întuneric până a doua zi. Visam coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]