4,311 matches
-
Dana Dumitriu, Un roman de analiză, RL, 1983, 14; Florica Dimoftache, „Umbra”, ATN, 1983, 11; Liviu Papadima, „Jocul”, TBR, 1984, 281; Constantin Crișan, Între magie și real, RL, 1985, 5; Grigore Scarlat, „Vameșul ploilor” , ST, 1988, 2; Adrian Dinu Rachieru, Tentația onirosimilului, „Pagini bucovinene”, 1988, 7; Cosma, Romanul, I, 251-252; Nicolae Bârna, Naratorul ca protagonist, RL, 1989, 29; Claudiu Constantinescu, Romanul unei metafore, RL, 1991, 5; Daniel Cristea-Enache, O viață ca-n romane, ALA, 1998, 440; Niadi Cernica, Orgoliul lucidității integrale
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o atitudine de Înțelegere a propriei sale existențe, chiar o „atitudine de retragere” (L.A. Senecaă din fața acestor situații care mă Închid. Trebuie păstrat un echilibru valoric Între Îndemnurile Conștiinței morale și tentațiile evenimentelor vieții trăite. Acest tip de atitudine psiho-morală vine dintr-o Înțelepciune care, construind un echilibru Între viața interioară sufletească și viața exterioară din lume, mă ajută ca să văd și să judec propria mea existență, fără a Înclina Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către normele de viață morală. Profeții sunt, În felul acesta, simbolul glasului conștiinței morale, a unei conștiințe supreme, care condamnă păcatele, abaterile de la ordinea divină și morală și cheamă lumea la refacerea ordinii firești, la Îndreptare. Lumea temporală, perisabilă, supusă tentațiilor pasiunilor umane, este un registru al existenței În care proliferează păcatul. Lumea eternă este lumea virtuților, În care sufletul Își găsește liniștea prin contemplarea Ființei Supreme care l-a creat și cu care reintră În comuniune. Profeții sunt vocea conștiinței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al relației dintre două persoane. Cel care oferă este Îndreptățit de a cere sau de a obliga pe celălalt, impunându-și, În felul acesta, voința și dominația sa asupra celui care l-a primit. Întotdeauna În aceste situații, surpriza și tentația vor face ca atitudinea de circumspecție să scadă. Acestea sunt valabile pentru darul făcut În virtutea unei acțiuni perverse, a unei rele intenții, dictate de o conștiință perversă. Darul captativ, al unei rele intenții, este o punte prin care cel ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tot ceea ce este cinstit și dorit În sine” (Ciceroă. Binele este cel care conferă stabilitate, echilibru și constanță persoanei umane. Dar acest „echilibru”, care este deopotrivă sufletesc și moral, trebuie cultivat și Întreținut permanent, Întrucât el este mereu amenințat de tentațiile vieții, ale experienței, care sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor tulburărilor psiho-morale, așa cum vom arăta mai departe, dar, spre deosebire de bolile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al eliberării de sub autoritatea paternală. Părăsindu-și tatăl, fiul pleacă În lume. Dar, ieșirea din spațiul originar, din casă și din familie, Îl obligă la alte experiențe. Și În acest caz, aventura va avea caracterul unei succesiuni de scenarii. Supus tentațiilor, singur, lipsit de experiență, neprotejat, fiul va cădea În suferință sufletească și degradare morală. Își va pierde statutul său din familia originară, acela de fiu protejat, și va deveni slugă la străini. Când Își va epuiza resursele, va reveni acasă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
povară sau chiar un pericol, Întrucât ea ne oferă iluzia că „orice este posibil”, iar În această situație, uităm să prevedem riscurile și pericolele. Efectele libertății nelimitate, abuzul de libertate, determină Înlocuirea dorințelor cu regrete, deoarece libertatea poate deveni o „tentație amăgitoare”, care ignoră faptul că omul are limite, se confruntă cu situații Închise, dincolo de care nu mai poate Înainta. Orice formă a libertății stă sub semnul complexului lui Icar, al tentației necunoscutului, al dorinței de a risca din care transpare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înlocuirea dorințelor cu regrete, deoarece libertatea poate deveni o „tentație amăgitoare”, care ignoră faptul că omul are limite, se confruntă cu situații Închise, dincolo de care nu mai poate Înainta. Orice formă a libertății stă sub semnul complexului lui Icar, al tentației necunoscutului, al dorinței de a risca din care transpare o formă de autodepășire. Din acest motiv, modalitatea de utilizare a libertății se impune În funcție de circumstanțe. „Cât pot fi de liber?” și mai ales, „Cum trebuie să mă port când sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apasă, Încarcă, condamnă și tulbură conștiința morală. Cine generează atât păcatul, cât și vinovăția? Ambele au la origine motive comune, deși, aparent sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încarcă, condamnă și tulbură conștiința morală. Cine generează atât păcatul, cât și vinovăția? Ambele au la origine motive comune, deși, aparent sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința actelor mele. Consecința tentației este persistarea În Rău. A ceda ispitei semnifică, de fapt, acceptarea răului, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința actelor mele. Consecința tentației este persistarea În Rău. A ceda ispitei semnifică, de fapt, acceptarea răului, a faptului, gândului, intențiilor nepermise care sunt imorale, periculoase, rele. Dacă voi persista, mă voi „obișnui” cu Răul care, În final, prin repetiție va Înlocui Binele. Se va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și-i transformă În persoane aflate În conflict pe cei doi. Deși aparent neutră, dorința de posesiune sau de dominare a elementului de referință face ca cei doi să devină adversari. În aceste circumstanțe, elementul de referință va exercita aceleași tentații pentru ambii parteneri de dispută. Ei vor proiecta propriile lor dorințe asupra acestuia, luptându-se pentru a-l obține. Sunt Însă situații În care agresorul dorește să ia prin forță ceva care aparține victimei (ca În cazul furtuluiă. Astfel, agresorul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care este resimțit În planul conștiinței - oscilația Între bine și rău, Între sus și jos, pe care atât Sf. Pavel, cât și Faust le trăiesc ca pe o dramă a neliniștii sufletești interioare În raport cu valorile morale. Este lupta permanentă Între tentația răului și menținerea binelui. 5Ă O altă categorie de factori, care pot genera tulburări psihomorale, este de ordin psihotraumatizant. Efectul lor nociv se va constitui Într-un tip special de manifestări pe care l-am putea numi „Înrăirea individului”, căderea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pune ei Însăși și care reprezintă pentru ea, Încă din timpul vieții, perspectiva unui bilanț al destinului personal. Persoana umană, ființă psihomorală ambiguă (C. Enăchescu, Da și Nuă, va oscila pe tot parcursul existenței sale Între bine și rău, Între tentație și abținere sau renunțare, Între a face și nu face. Existența este un lung șir de Întâlniri cu evenimente care mă Încarcă, Întrucât nu pot trece indiferent pe lângă ele. Memoria mea le va conserva, iar uitarea, poate chiar mai importantă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unui demers scriitoricesc. Debutul semnificativ al lui S. se produce mai târziu, odată cu volumul de proză scurtă Prin foc și pară, apărut în 1971. Cele șaisprezece narațiuni sunt ilustrative în ce privește momentul de oarecare destindere politică și deschidere spre experimentul literar. Tentația „scrisului printre rânduri”, curent în epocă, va caracteriza și literatura lui S. Autorul se vrea a fi un kafkian care vede monstruos lumea înconjurătoare și o restituie, ca percepție, în game de la cinism la fantasmagorie. Emblematică este Întâmplarea prozatorului Chițu
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
I. Schinteie-Seuca. A condus, la înființare, Filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor, când editează și un „Caiet literar”. S. este autorul a două volume de versuri: Ibis (1942) și Ion ăl Mare (1946). Poemul Ibis evidențiază o formație livrescă și tentația pentru structuri prozodice de factură clasicistă, sonetul fiind cultivat predilect. Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
1987, 44; Holban, Profiluri, 330-336; Ioan Holban, Arta cronicarului, CRC, 1989, 19, 2003, 2, 3; Valeriu Cristea, Cei treisprezece, RL, 1989, 20; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 130-135; Ioan Lascu, Biografii apocrife, R, 1990, 6; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 107-110; Viorel Gheorghiță, Un intermezzo literar, F, 1993, 7-8; Ulici, Lit. rom., I, 344-347; Victor Neumann, Dreyfus și dreyfusismul, O, 1996, 8; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 126-132; Micu, Ist. lit., 505; Gheorghe Mocuța, Viziunea
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor pripite”. Călătorie în noapte și Mâine va fi prea târziu (ambele din 1971) sunt schițe dramatice cu vagi aspirații poematice, având ca subiect lupta comuniștilor din ilegalitate; mai interesant decât rezolvarea schematică a conflictului este
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
de stimulare și recompensă a „creatorilor” prin Hotărârea Comitetului Central al PMR din ianuarie 1949, apărută, nu întâmplător, simultan cu Legea privind introducerea pedepsei cu moartea pentru trădători și sabotori, și alternează, după regulile războiului psihologic, „reeducarea și prigoana”, cu tentația enormelor remunerări în premii ale Academiei și Uniunii Scriitorilor. Urmează relatarea agitației în jurul Congresului Intelectualilor din martie 1949, descinderi în poezia și proza momentului, cu „bătăliile” pentru nuvelă, roman, „tipic” și „spiritul de partid” în critica literară, prezentări ale scriitorilor
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
RMB, 1970, 7 922; Radu Naumescu [N. Barbu], Interviu cu Virginia Șerbănescu, „Flacara Iașului”, 1970, 7 324; Radu Șt. Mihail, „Dacia Felix”, CRC, 1970, 16; Mircea Constantinescu, „La curțile Hârlăului”, RL, 1978, 22; Dicț. scriit. rom., IV, 446-448; Marian Barbu, Tentația completitudinii, LCF, 2003, 28. C. B.
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația respectă un fel de traseu inițiatic, trece însă prin registre și modalități foarte diferite - narație simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu miză filosofică, limbaj
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste poeme sunt în realitate elegii, în care amintirea și reveria filtrează peisajul și îl încețoșează, convertindu-i datele într-o confesiune șoptită și tremurată. Departe și de retorica ostentării eului, și de tentațiile lirismului militant resuscitat de contextul istoric, textele se remarcă prin discreție și catifelări muzicale: „Pe-aici mi-am pârguit, în febră, visul / Sub freamătul și fructele de soi, / De mă tot trage dorul înapoi / Precum o apă-și trage-n
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
cea în care Eul persoanei se simte liber, dar nu are nici un scop, fiind nesigur de el și de destinul său; individul nu are aspirații, idealuri și din acest motiv nu-și poate configura nici un destin; omul cedează ușor în fața tentațiilor și a capriciilor, fiind o persoană labilă și instabilă; se manifestă o mare dorință de independență, dar ea nu este orientată către un scop precis; omul, în aceste circumstanțe, este incapabil să realizeze ceva util, în acest caz, căutarea fericirii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]