3,258 matches
-
cele din lumea exterioară, se leagă o serie de intuiții familiare. Una dintre ele este că introspecția ar fi corolarul observației asupra lumii exterioare, cu specificarea că ceea ce știm prin introspecție despre ceea ce simțim și gândim este cert, indubitabil. Suntem tentați să credem că acea cunoaștere pe care ne-o oferă introspecția ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 283 constituie idealul cunoașterii în genere. Iar dacă obiectul cercetării psihologului îl constituie „lumea interioară“, psihologul este într-un anumit sens, ținând seama
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
MAI BINE“ 293 conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu privirea întregul“, accentuată și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de discuție al autorului Tractatus-ului. El a contribuit în mod hotărâtor la publicarea cărții și la stimularea interesului pentru studiul ei în lumea de limbă engleză. Chiar și după ce au încetat să mai întrețină raporturi personale, cei doi au fost tentați adesea să-și prezinte pozițiile prin raportare la modul de a gândi și de a trăi al celuilalt. Lucru ușor de înțeles dacă ne gândim că personalitatea excepțional de puternică a fiecăruia s-a exprimat, în egală măsură, în orientarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe între gândirea autorului Tractatus-ului și pozițiile Cercului de la Viena.74 Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încă din antichitate și au devenit foarte numeroase în perioada formării limbilor literare la popoarele europene apusene (îndeosebi la cele romanice). Pe de altă parte, fiind fondatorul concepției privitoare la manifestarea teoretică și practică a rațiunii, Kant nu putea fi tentat să excludă lingvistica normativă (practică) din sfera științei, așa cum va proceda mai tîrziu Ferdinand de Saussure, care considera că de o știință propriu-zisă a limbii se poate vorbi numai începînd cu secolul al XIX-lea12. Începutul secolului al XX-lea a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deși baza proprie de materii prime este insuficientă în comparație cu capacitățile de producție care au fost create. Ca urmare a faptului că produsele lemnoase și derivatele lor reprezentau peste trei sferturi din totalul exporturilor acestei grupe, factorii de decizie au fost tentați să ducă o politică de exploatare nerațională a pădurilor. Balanțele excedentare înregistrate de mărfurile alimentare, în special în perioada deceniului nouă, pe fondul nerealizării rezultatelor așteptate în urma implementării programelor de dezvoltare a agriculturii, s-au soldat cu rezultate dezastruoase în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de asemenea evident că, cu cât se fac mai multe măsurători, cu atât evaluările mediei și dispersiei vor fi mai precise, și cu atât costurile de realizare a Încercărilor și a măsurătorilor vor fi mai ridicate. Nu trebuie să fim tentați să definim matematic mărimea optimă a eșantionului. Aici trebuie să fii o dată În plus pragmatic, să ții cont de cunoștințele inginerilor și tehnicienilor interesați, și de bugetul alocat pentru a realiza experimentul. Practica ne Învață că un fenomen instabil se
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
are și efecte negative. Astfel, În grupurile competitive, numărul comportamentelor agresive, al conflictelor, al atitudinilor de opoziție și suspiciune este mai mare. Competiția generează frustrare, amplifică anxietatea, egoismul, sentimentele de nesiguranță și neputință la copiii mai puțin dotați care sunt tentați sa abandoneze lucrul. În procesul competitiv, interactiunile dintre colegi sunt slabe, comunicarea lipsește, Încrederea reciprocă se diminuează, ceea ce duce la scăderea coeziunii grupului. Dacă În clasele structurate competitiv elevii obțin note bune numai dacă unii din colegii lor obțin note
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
poezia e "algebra metaforelor"). După Joc secund, se știe, Barbu abandona ca și definitiv poezia, pentru a se consacra în totul matematicii. E ceea ce făcuse, la douăzeci și unu de ani, Valéry însuși, distanțându-se de poezie mai mult de două decenii; tentat de matematici, le va frecventa, de altfel, toată viața, în postură de nespecialist; pe scurt, în ochii săi arta poetului se întâlnește cu geometria, în aceeași căutare de forme simbolice sugerând esența. O spune în Eupalinos, prin intermediul umbrei lui Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ape s-aștern curcubeie / și se fac viaducte și poduri, curând, / peste căi ferate lucind, / peste trenuri trecând..." Titani, Beethoven, Bach și alții inițiază și propun conexiuni sonore într-un timp cosmic, timp în ale cărui halouri se întruchipează miracole. Tentat de reprezentări prin linii, prin volume și puncte, autorul Elegiilor desenează: ilustrațiile la Respirări îi aparțin; eseistul scrie comprehensiv despre I. Țuculescu (găsindu-i un timbru hiperboreu), amical despre Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, ori despre graficianul Vasile Kazar. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
La Ioan Alexandru din Cum să vă spun frapează un milenarism patetic; duhul satului, sedimentat într-o gestică repetitivă, exorcizează și confiscă, unificând ca la Blaga subteranul (chtonicul), pământul și bolta celestă. Publicat concomitent cu Ana Blandiana (în colecția "Luceafărul", tentat de "zări necunoscute", "atras de ritmuri" și pregătit de jertfă, el era gata, în același timp, să citească la cenacluri "o mie de poeme". Încrezător în propria-i stea, iată-l (într-un Autoportret) afirmând cu emfază juvenilă că "fiece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de această lume la douăzeci și nouă iar delirantul, oniricul Lautréamont la douăzeci și patru. Printr-o secretă rețea de afinități ipotetice, Nicolae Labiș, romanticul de la Poiana-Mărului (lângă Mălini Suceava) își găsea o "frățească" înclinare spre răzvrătitul Rimbaud "încâlcitul ștrengar Arthur"; îl tentase François Villon, aventurierul impenitent dispărut la vreo treizeci de ani, căruia îi consacra, "în febră", un "poem balcanic". Tot ce e remarcabil la autorul Primelor iubiri (1956), căzut ca o stea la numai douăzeci și unu de ani, stă sub semnul focului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un complex al singurătății mândre" (Eugen Simion) câștigase prinsoarea cu Metafora. EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" Cu originalul Emil Brumaru intra în literatură (în 1970) un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apăr; / În săli de așteptare / Cu miros de harbuz / Beau iar dulci decilitri / De-amurg și fac abuz / Cu timbre dăruite / de factorul postal"... Spațiile închise (În dormitor, În bucătărie, Interior), nespectaculosul exercită o fascinație sui generis. Până și afară, tentează un "univers dens și mic". Într-o altă Elegie, spațiul casnic pare centru de rezonanțe odorifere, tărâm aproape magic: Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi prelinse (...) Miresmele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Formele fructelor, dulcețile lor. Odihnitoare peisaje cu munți Văile toamnei sterilizate de alcoolul brândușei. Pădureanca, o silvană, o garçonne, o băiețoasă respiră concomitent o feminitate plină de gingășie; se invocă flori de tot felul (trandafir, ghiocei), fluturi, libelule, gâze; e tentată de petale și polen, de "colb de frunze". Fascinează germinația, triumfă timpul încolțirii, cel care "dă drumul tuturor sevelor". Acvaticul, ploile, umiditatea înseamnă fertilitate. Neadormit, gândul se trădează prin gest, prin Vorbă, prin Vis; spațiul memoriei devine "un Muzeu-de-Amintiri; o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
coexistă firesc, iată un concis program ontologic intitulat Eutanasie: Să nu-mi aduc aminte de nimic. De fluturi galbeni, nu de somn atinsă (...) Să nu mă zbat, să exersez să mor Fără dureri, ca-n vise de ușor... Nu pastelul tentează; în câteva texte remarcabile (Roza, Merii, Sânzâiene și altele, congenere) prioritatea revine Eului interior, pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a adăugat în timp o substanțială informație în materie de fenomenologie poetică, revelatoare în acest sens fiind confesiunile despre Lucrarea în cuvânt, unele cu totul remarcabile. Ni se spune aici că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. "Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului". Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului". Îl tentează necontenit orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea: "De ce nu sunt vânt?! De ce nu pasăre oare?! De ce sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adaugă însă pagini inedite, acestea demonstrând contacte cu Nichita Stănescu, cu Ioan Alexandru, cu alți colegi de generație. S-a vorbit de poezie "pură" în sensul sublimării expresiei prin decantare (Mihail Dolgan)*. Neoromantic, mesianic și polemic, partizan al prozodiei consacrate, tentat de marile teme ale timpului său și umblând Pe urmele lui Orfeu (cum indică eseurile sale din 1983), volumele lui Nicolae Dabija includ și versuri de agora, circumstanțiale (unele puse pe muzică). Desenele la Apă neîncepută îi aparțin. Relevant este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e o concentrare de energie cu ajutorul căreia știu mai multe despre mine însumi, despre lume". Frapantă, la întâia-i apariție editorială, era insistența cu care debutantul își gândea instrumentația verbală; mefient, incisiv, obstinat, îl absorbea asediul îndelungat al cuvântului; îl tenta o poetică personală tranșantă, dinamică, franc opusă locurilor comune. Frontiera dintre cuvinte (titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rea pentru că în felul acesta te apuci de treabă" (clasa a XI-a). Un fenomen curios la prima vedere îl constituie creșterea, pe măsura înaintării în vârstă, a procentajului elevilor care dezarmează, se descurajează atunci când iau note slabe. Am fi tentați să credem că e mai normală situația inversă, să se descurajeze elevii mici mai mult decât cei mari. Explicația acestui fenomen se află în particularitățile psihice ale elevilor la această vârstă. La vârsta adolescenței, la hotarul dintre copilărie și tinerețe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
despre persoana sau activitatea sa. Și totuși, în relațiile de muncă suntem nevoiți să facem asemenea aprecieri. Pentru a nu jigni și a nu irita oamenii, aceste lucruri trebuie spuse cu sinceritate, cu tact, trădând pregnant bunele intenții. Uneori suntem tentați, cu prilejul analizei lecțiilor sau cu prilejul analizei activității, să scoatem în evidență îndeosebi lipsurile. Considerăm că este o orientare greșită. Este bine să vedem în activitatea oamenilor nu numai ceea ce este rău, nu numai lipsurile, dar și ceea ce este
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de vedere social. Deosebit de actuale ni se par cuvintele lui Plutarh: "Sufletul copilului nu e un vas pentru umplut cu cunoștințe, ci un cămin ce trebuie încălzit". PĂRINȚI ȘI COPII Când m-am decis să scriu acest text, am fost tentat să-l intitulez Dragostea parentală și dragostea filială, pentru că, de fapt, despre aceste două aspecte ale relațiilor dintre părinți și copii doresc să-mi exprim opiniile, să le analizez și să le dezvolt. Am renunțat la el pentru că mi s-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]