5,413 matches
-
școlar major: este respins de Școala de Arte din Viena. Lui Hitler nu îi vor plăcea intelectualii, cei care stau înconjurați de cărți. Educarea fizică a tineretului german servea mult mai bine scopurilor celui de -al 3-lea Reich. O teribilă forță persuasivă, o oratorie seducătoare au dat consistență, dar și prin frică, frustrării școlare refugiată, mai târziu, în „curățarea” lumii. Unii oameni ai Școlii i-au stat aproape, din păcate. La fel, la noi, cu celebrul caz al Elenei Ceaușescu
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
vrea să închei cu obișnuita formulă „Cu speranța că....” dar nu vreau să mă amăgesc. Nu, speranțe nu am, mi-a rămas doar tristețea celui pus mereu să-și strângă visele spulberate în batistă. Și mai am ceva: o spaimă teribilă de a mai călca în afara țării, căci mă voi întoarce iar cu lacrimi în ochi.
Am ieșit din țară și m-am întors plângând. Domnule Cioloș, dacă mai rămâneți, vă cer un singur lucru () [Corola-blog/BlogPost/338633_a_339962]
-
nu făcusem nici măcar o oprire. Mi se uscase gâtul de la atâta vorbit, simțeam nevoia să fac o pauză, dar nu avusesem ocazia deoarece colegul meu insista să îi povestesc despre cărțile pe care le citisem. Era o aviditate de cunoaștere teribilă și un interes extrem sincer în întrebările lui. Țin minte că atunci când a parcat mașina în fața hotelului, m-a întrebat: Bine, dar tot nu înțeleg ceva. Până la urmă de ce și-a omorât Alejandra tatăl? Pe drumul de întoarcere nu a
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
părinților noștri și a celor din jurul nostru. Este timpul cînd reînvie amintirile copilăriei chiar pentru acei oameni care și-au pierdut aproape cu totul căldura inimii lor, din pricină că în inima lor a pătruns frigul acestei lumi, a pătruns marea și teribila lipsă de iubire a vremii de față. Inimi reci și blazate, care nu mai au de ce să privească spre cer, fiindcă pentru ele cerul a încetat demult să mai existe! Dar chiar și pentru inimile acestea învie amintirea! Chiar și
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
vedere și-n auz ceea ce unii știți și alții nu știți, încă!”...Și domnul jandarm readuce în actualitate împrejurările în care a fost omorât Vasile al lui Cutare, Iancu al lui Cutare, Maria lui Cutare!...și cum, într-o iarnă teribilă, doi hoți de lemne au mers în pădure, unul a rămas la căruță, celălalt s-a dus că caute copaci potriviți pentru intențiile lor...și, când s-a întors, cel rămas să aibă grijă de car l-a confundat cu
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
Perioada postbelică românească a fost una în care poporul românesc a suferit o teribilă depotențare sufletească, măsurată prin cele 8000 de titluri și de autori scoși din circulația vie a culturii de părinții celor care azi ne învață cum să facem reforme și cum să ne raportăm la comunism. Creația lui Eminescu n-a
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
s-au trezit din beția băncilor, a marelui bancher mondial și deopotrivă a minciunilor cu care ne amăgesc plutocrațiile oligarhice ale acestei lumi. Aceste „movements of rage”, cum le numea un sociolog american, sunt tocmai proba de foc a acestei teribile treziri. Fie ca trezirile acestea să se preschimbe în trezia elitelor înnoite ale Europei creștine de mâine, fără de care nimic nu se va alege din vânturătoarea veacului! Autor: Ilie Badescu Surse: www.foaienationala.ro și Revista Clipa - Magazinul actualității culturale
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
fi fălit cu o asemenea realizare. Temistocle Diaconu are, însă, un bun simț și o modestie care te lasă perplex. E doar mulțumit, asemeni unui gospodar care a mai terminat vreo treabă prin curte. „N-am făcut-o cu eforturi teribile, să știți. Pentru că aici, trei săptămâni, șapte oameni, proprietari de tractoare cu remorci, au cărat pământul. Am plătit doar societatea care ne-a săpat cu un utilaj special. Restul, tot pământul a fost cărat voluntar de oamenii din sat. Doar
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
doar societatea care ne-a săpat cu un utilaj special. Restul, tot pământul a fost cărat voluntar de oamenii din sat. Doar am discutat cu ei, le-am spus și m-au ajutat. Ei, asta te ține într-o priză teribilă. Le aparții la un moment dat“, crede primarul Diaconu. „Grădina amintirilor“ Intrăm, alături de primar, în „Grădina amintirilor“, un loc pe care l-a gândit, intitulat și amenajat, grație sensibilității sale, ca, de altfel, toate locurile frumoase din comună. Un petec
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
fără speranță. Învățătorii tăi îți vorbesc despre ateism și merg în taină la biserică! Iată o fisură prin care lumina de aur a spațiului spiritual ajunge până la tine. Conducătorii tăi ideologici tună și fulgeră împotriva religiei, proferând imprecațiile cele mai teribile, dar la vreme de nenorocire își fac și ei cruci repezi, cerând ajutor de la Dumnezeu! Ca în vremea cutremurului din 4 martie. Iată încă o fisură prin care sufletul tău evadează din carcera sufocantă pe care ideologia oficială ți-a
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
de la Facebook) Într-o sută de ani mass-media s-a diversificat și amplificat în fel și chip, iar pentru cei puternici și avuți purtându-se chiar ca prostituatele de stradă: pentru bani satisface orice pretenții. Este o forță de dominare teribilă. E adevărat că acestei forțe a privilegiaților i se opune o contra forță: libertatea presei și accesul egal la ea ce s-a încununat cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin celebrul ei articol 19. Imediat, cei puternici și avuți
Roşia Montana împinsă pe marginea prăpastiei de Gabrieleni () [Corola-blog/BlogPost/340031_a_341360]
-
determine explozie și fuziune în cugetul celui care citește. M-am născut în orașul de la poalele Tâmpei, mai precis, în Brașov într-o frumoasă duminică de Florii pe data de 14 aprilie 1968 la ora 5 dimineața după o noapte teribilă pentru cea care mi-a dat viață. De aceea, poate, am iubit la început primăvara ca anotimp și dimineața ca moment al zilei. Însă am descoperit mai târziu farmecul tuturor anotimpurilor, incluzând toamna, cea opusă primăverii, și toate momentele zilei
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
pentru taxele universitare. Doctorul Bruno era vizibil răvășit, în urma discuțiilor și interviurilor îndelungi la care asistase. Era palid și avea în jurul ochilor, cearcăne adânci. În ultimele ore se gârbovise și părea că îmbătrânise deodată cu mai mulți ani, sub povară teribilelor vești cei parveniseră, lovindu-l în adâncul inimii sale de părinte. Tocmai aflase despre violul suferit de fiica sa. Pericolul era departe de a fi trecut însă. Plana încă deasupra capului fetei sale, asemenea sabiei lui Damocles. În ciuda faptului că
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
Sfătuindu-se cu prietena să Maria Carla, Deșire alesese, să plece degrabă spre un loc necunoscut, departe de răufăcătorii care o urmăreau. Refuzase alternativă de a cere ajutor și protecție, ceea ce ar fi implicat perspectiva, că părinții săi să afle teribilul adevăr despre felul cum fusese ea umilită și degradata. Acest fapt, ea preferă să-l ascundă cu orice preț de ei și de toată lumea. Nu se simțea capabilă să suporte privirile celorlalți și judecățile de nici un fel. Își atribuia vină
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
ireală din zilele nunții și mi-am reconfirmat că dragostea ta e de-a dreptul înspăimântătoare. Văzându-te că iubești atât de mult, mi-e de-a dreptul teamă de tine: o teamă magică: știindu-te posedat de un demon teribil, care consumă și reaprinde fără încetare. Tu ești în marele foc al vieții tale...inima ta e crucificată.“ Erați așteptată cu ardoare la Sibiu ca femeie a unicei iubiri adevărate a lui Radu și nu mai puțin ca actriță, sosită
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
vreo scurgere a timpului.” [...] În nesiguranța în care trăim, sînt convins că, în adîncul inimii lor, oamenii vor să fie buni și să fie iubiți. Într-adevăr, majoritatea viciilor lor sînt încercări de a obține mai repede dragostea.” [...] “Cea mai teribilă groază pe care o poate simți un copil este să nu fie iubit, și se teme ca de dracu să nu fie izgonit.” Pentru cine nu a citit cartea Genezei trimiterea din titlu poate scăpa, poate trece ca fiind o
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
în care - avem revedere. Eu sunt un cititor incomplet al acestei cărți. Atât am colindat cu întorsul paginilor, și situațiilor, transpuse în situații de viață, întâlnite în toate profesiile - conducerii - sau ascultării - încât am ajuns până la pagina 45, cu un teribil sentiment de insatisfacție. Că nu am - pur și simplu - bani. Să cumpăr cartea - și să o ofer copiilor tuturor amicilor, și colegilor - care vor să se facă - nu numai medici. Să se facă ceva. Bine făcut - în viață. Căci - dacă
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
pe India, fiindcă „educația” ei, dată de tată și de unchi, it’s a mess. Toată treaba cu hunter-hunted (clișeul cu tv-ul deschis pe Animal Planet, hm...): Miller (scenaristul filmului) a încercat să evite banalul și a ieșit confuzie. Poveste teribilă, senzorială, în care toate simțurile sunt la pândă - auzul, prin vântul care suflă, gâzele bâzâind sau metronomul care toacă timpul ca un satâr, ca și muzica la pian care se ridică răsucindu-se erotic în aer, mai bună decât o
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
Matt, care o conduce acasă. Cucerita de primirea caldă pe care i-o face familia lui Will și de tradițiile lor de Crăciun, Alice este cum nu se poate mai încântată, până când totul se dovedește a fi rezultatul unei încurcături teribile... Joi, 25 decembrie de la ora 9.10 (în simulcast și la TVR HD) - film de familie: Spiritul Crăciunului (MISTLETOE OVER MANHATTAN - SUA, 2011).Regia: John Bradshaw. Cu: Tricia Helfer, Greg Bryk Moș Crăciun și-a cam pierdut entuziasmul pentru sărbătorile
Mariana Rusen: Programe speciale de Craciun la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339446_a_340775]
-
transportării versului muzical din Joc secund (Ion Barbu, n. n.) în limbajul, periculos prin precizie, al poeziei franceze” (Eugen Simion); ,,două excelente versiuni (Urmuz, n. n.), în franceză (Constantin Frosin, n. n.) și în engleză, impecabil realizate” (Bogdan Ghiu); ,,Constantin Frosin este un teribil traducător în franceză, constant interesat de promovarea, interpretarea și apărarea marilor autori ai culturii române. Un lucru e cert: umanistul autor gălățean este un intelectual superior. (...) scrie cu rigoarea unui logician metamorfozat în gramatician și cu dezinvoltura unui scientist convertit
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
monștri sacri ai interpretarii lui Caragiale, nu simpli actori. Ilie pronunță „Mâța”, nu Mița. Partitura caragialană este îmbogățită cu noi cuvinte, și sensuri noi. Sorin Leoveanu se joacă cu publicul de-a șoarecele cu pisica: ruperi de ritm, grimase, “magnetizări” teribile; scena din frizerie are o gradație colosală: în final, ca într-o casă de actori nebuni, fiecare personaj, cu damblaua lui, năvălește, aleargă, publicul este un bulgăre de râs, care se rostogolește ca o avalanșă. Scena carnavalului este temperat carnavalescă
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
este următoarea: „Să admitem, prin urmare, că Rebecca Levin este o evreică de alt soi, cu extravaganțe care fac parte dintr-o mulțime cu alte afinități: o cinică îndelung versată și școlită la principala agenție de spionaj moscovită - pepiniera aceea teribilă a intelectului dur și necruțător inclusiv cu sine”. Linia existențială a Rebeccăi este una de altitudine: colaborează cu Miliția românească, se angajează în Miliție (aici rezolvă în echipă câteva cazuri de rezonanță), trece la Securitate, apoi la Pașapoarte, la Penitenciare
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
Alexandru Bajdechi, Horia Oniță, Constantin Alexandru Manda - sunt doar câteva nume care m-au făcut mândră că trăiesc pe lângă ei și au stârnit o urmă de speranță că ceva se poate schimba în bine. O altă problemă majoră este lipsa teribilă a transparenței în multe situații. În cazul de față, comisia de statut. Aceasta este o comisie care niciodată nu-și anunță ședințele, niciodată ședințele nu sunt publice, nu vin nici măcar comunicate de presă de la comisia de statut. De la membrii comisiei
Depresia post-parlamentară se tratează cu o pensie specială () [Corola-blog/BlogPost/339056_a_340385]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CEARCĂN DE CULORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adorabilă iluzie! Ce mirabile comori! Ce teribilă confuzie Acest cearcăn de culori. Azvârlit din zare-n zare, Din nadiruri spre zenit, Peste râuri, peste mare'n Răsărit sau asfințit Îl privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
proaste despre demnitatea umană și relațiile dintre oameni, orice firicel de remușcare din el era repede înăbușit de duritatea acelei vieți de pușcăriaș. Îi admira și copia pe cei mai tari, mai șmecheri, dintre deținuții ce conduceau totul, în acea teribilă viață din pușcărie. De asemenea îi ura, dar pe de altă parte era uimit de milițienii și securiștii ce călcau pe cine voiau ei în picioare, era convins că aceștea puteau distruge viața oricui fără a da socoteală cuiva. Sosi
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]