1,911 matches
-
se apropie tiptil de el, pe la spate, și-l înjunghie. În momentul următor, cu o veselie isterică, toți vrăjmașii lui Richard îl inconjurau și-i aruncau leșul de la unul la altul, într-o isterică profanare a celui ce a fost "tiranul". Isteria crește, ritmul profanator ajunge la paroxism, când, deodată, Richard rămâne în picioare, drept, nemișcat, în mijlocul cercului. Încheieturile armurii se înțepeniseră. În minutul care urmează, profanatorii dispar ca șobolanii care părăsesc vasul ce se scufundă. Pe platou doar Richard rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care mă urmărește de atâția ani și mă îndeamnă la cugetare și la respect? Pentru ca mi s-a părut de o remarcabilă profunzime, de o remarcabilă înțelegere a "marelui mecanism al istoriei" de care vorbește Jan Kott. De altminteri, destinul tiranului și urmele istorice ale trecerii lui prin viața oamenilor se împletesc într-o grotească imagine. Mie mi s-a părut cu totul remarcabil că un regizor atât de tânăr să înțeleagă mecanismul și să-i dea o formă scenică, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
succes, pe lângă un ins lipsit de cuvânt și de onoare care, inventează fără jenă și restricții infinite forme de abjecție în orice situație de viață. De aici, din acest spațiu vin cinicii și indiferenții zilei de azi. Ei sunt noii tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care nu sunt aidoma lor, iar tuturor ei le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
omenirii. începând cu legendele și miturile antice (Opelt, 2007) și până la scrierile, tablourile, filmele contemporane, violența și suferința impregnează reprezentările culturale. Violența conturează două poziții precise: aceea a sursei de violență, adică a agresorului (călău, torționar, terorist, criminal, autocrat sau tiran, jefuitor, părinte abuziv, profesionist abuziv, natura dezlănțuită etc.) și aceea a victimei, care poate fi ținta violenței sau poate suporta violența chiar dacă nu îi este direct adresată. Victima poate fi oricine: un copil, o femeie, un bătrân, un bărbat, grupuri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nivel de interpretare ar fi acela c] nimeni nu poate conduce f]r] a lua în considerare legea și tradiția; ele nu trebuie numai urmate, ci și promovate. La un nivel mai profund, tradiția apare că scut al poporului împotriva tiranilor și a propriei nebunii autodistrug]toare. Tradiția și legile sunt f]cute de oameni și reprezint] întruchiparea simbolic] și organizațional] a unit]ții lor. Un echivalent potrivit este proverbul Tswana Kgosi kekgosi kabatho, „Regele e f]cut rege de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a circulat în timpul vieții sale. Textul unei incantații din acea vreme îl caracteriza drept un om care „cerceta, examina, judeca, percepea și conducea just” (Heidel, 1949). În legendă care l-a întruchipat că erou semidivin, a fost prezentat ca un tiran brutal care nu respecta drepturile omului și care, în virtutea rangului și a puterii sale, c]uta înțelesul prin puterea să neînfrânt] cu care teroriza b]rbații și posedă fecioarele înainte de c]s]torie (Pritchard, 1958, partea I, capitolul îi, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice suferinț] similar] și, pe cât ne permite comparația, cu a oric]rei alte ființe.” (1979, p. 50) Poziția utilitarist] este extrem de eficient] în situațiile care implic] luarea unei decizii ce vă cauza durere sau va produce pl]cere. Dac] un tiran te oblig] s] alegi între a-ți p]lmui mama și a-i scoate un ochi unei pisici, utilitaristul va alege prima variant] deoarece aduce o suferinț] mai mic], toate celelalte fiind egale. Trebuie menționat aici c] principiul minimaliz]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oraș; stradă mică; străduță; alvițar = fabricant sau negustor de alviță (produs alimentar zaharos, făcut din: miere, nuci sau migdale, albuș de ou) mușteriu = cumpărător, client; vlăjgan = tânăr voinic, zdravăn; tiranie = conducere bazată pe asuprirea celor mulți; aici, atitudine, comportare de tiran. CÂNTEC LUI AVRAM IANCU Urmaș a lui Horea, Avram Iancu a fost un cărturar luminat, cu dragoste adâncă față de poporul asuprit. El a condus cetele Înarmate ale moților din Transilvania În revoluția de la 1848. Pentru activitatea lui În folosul celor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ce L-a plăsmuit pe acesta este și făcătorul celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XVIII, în PSB, vol. 15, p. 112) „Au fost mulți regi și tirani pe pământ înainte de El; se istorisește despre mulți înțelepți și vrăjitori la caldei și la egipteni și hinduși. Care dintre ei, nu zic după moarte, dar încă trăind a putut să-și impună atât de mult puterea, încât să umple
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LII, în PSB, vol. 15, p. 149-150) „Dar să mai arăt o dovadă foarte minunată a dumnezeirii Mântuitorului: care dintre oamenii de odinioară - fie el om simplu, sau vrăjitor, sau tiran, sau împărat - a putut lua sarcina să lupte împotriva întregii închinări la idoli și a toată oastea drăcească și a toată vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atunci aceeași soartă o au și unii și alții; dar, mai bine spus, nu aceeași; că dacă, după cuvântul tău, toți au aceeași soartă după ce mor, totuși aici pe pământ unii trăiesc bine toată viața, iar alții se chinuie. Care tiran ar face așa, care om ar fi atât de crud și nemilos încât să nutrească astfel de gânduri față de slugile și de supușii săi? Ai văzut cât de absurdă este tăgăduirea existenței judecății viitoare?”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
așa a fost chinuit și cel de-al patrulea îndurându-și caznele și spunând că: „«bine este a muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
11; 17,21-22; 18,3-4; Testamentul lui Moise 9-10; Pseudo-Filon, Antichități iudaice 18,5). Printre cele mai importante se află tradițiile despre tortura și moartea martirilor Macabei care, în secolul al II-lea î.C., s-au împotrivit cu curaj tiranului sirian Antioh al IV-lea: Dacă pentru mustrarea și educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare pentru opera sa cu același
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
morții. Spunea Irod: „Nu vreau ca el să facă una ca asta. Îi interzic. Nu-i permit nimănui să învie morții. Să-l găsiți pe omul ăsta și să-i spuneți că i-am interzis să învie morții”. Observăm furia tiranului care își vede amenințată puterea. Simt același ton al vocii nu doar la politicienii care vor să-și împartă lumea în avantajul propriu, dar și în tradițiile intelectuale care asistă de pe margine. Următorul rând al lui Wilde, reprezintă însă, pentru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
am ajuns la refren, cuprins de îndoială: „Glorie Rusiei?” Dar unde este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se sărbătorește căderea? Încurcat, am început să recit refrenul: Salut, salut à vous Peuple et soldats de la Russie! Salut, salut à vous Car vous sauvez votre Patrie! Salut, gloire et honneur A la Douma qui, souveraine, Va, demain
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă! Dar are o coroană țarul ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care sufla pe Sena, cu răsunetul versurilor ce-și luau zborul în bătaia vântului, cu scrâșnetul mistriei de aur pe granit - cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
altfel! Era oare un avantaj? Sau un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de obicei, tocmai în momentele acelea, remarcând prezența mea, mă alungau din bucătărie... De acum înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
roman, după povestea atroce a femeilor răpite în inima Moscovei, cititorul ar fi fost lăsat să-și revină de-a lungul mai multor pagini. Ar fi putut să se pregătească pentru apariția unui erou ce avea să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a creatorilor de comic. În nicio perioadă istorică comicul nu și-a pierdut, însă, puterea de a produce seisme de insubordonare prin disprețuire și batjocură. Despre o finalitate socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate greșelile. Iată conținutul ei: Dragă Domnule Hobbes, Trebuie să-ți vorbesc despre bunicul, care este cel mai bun conte pe care l-ai văzut vreodată. Te încredințez că teai înșelat când ți-ai închipuit că orice conte este un tiran; bunicul nu este un tiran deloc. Aș vrea să-l cunoști; v-ați împrieteni numaidecât, sunt sigur. Suferă de gută la un picior și îl doare tare, dar e foarte răbdător! Pe zi ce trece îl iubesc mai mult, și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Dragă Domnule Hobbes, Trebuie să-ți vorbesc despre bunicul, care este cel mai bun conte pe care l-ai văzut vreodată. Te încredințez că teai înșelat când ți-ai închipuit că orice conte este un tiran; bunicul nu este un tiran deloc. Aș vrea să-l cunoști; v-ați împrieteni numaidecât, sunt sigur. Suferă de gută la un picior și îl doare tare, dar e foarte răbdător! Pe zi ce trece îl iubesc mai mult, și cine n-ar iubi un
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
călăresc, dar la început mă zguduia rău când galopam(...) Mi-e tare dor de dumneata. Scrie-mi, te rog! Prietenul dumitale care te iubește, Cedric Errol” Vocabular: ciornă= lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; a sfida= (aici) a nu respecta; tiran= crud, nemilos; conte= titlu de noblețe, mare senior, conducător al unei provincii; cută= boală care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; Cerințe: 1. Răspundeți la întrebări: a) Ce modalitate folosește Cedric pentru a-i comunica prietenului
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet cerșetor. EDGAR: Cum mă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]