5,887 matches
-
lui Drăgănescu. Mika-Le primise decizia de strămutare cu supunere. 285 Își făcuse totuși o socoteală că pierde astfel unele distracții și cadouri. Nu mai iubise pe Elena, dar nici nu o urâse. Exilul era plin de confort. Erau și acolo trăsuri și automobile și era mai multă libertate. Virtutea începuse a o cam plictisi și întrevedea putința de a-și revedea actorașul, pe care se simțea dispusă să-1 ierte. La cea din urmă masă de seară, Mika-Le fusese singură cu Drăgănescu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mini nu-și putea închipui pe Lina cu semnele unei astfel de răutăți. - Spune mai bine ce e cu ei! se enervă Elena. - Mă rog! Scurt de spus! A păcălit-o că o cheamă Lică, i-a Pus bagajul în trăsură și a expediat-o. "Du-o, băiete, de unde a 17 257 le desplîtile, Concert din nm.ică de Bdch. Drumul ascuns venit!" așa vorbește Lina noastră. N-am avut de plasat nici sfaturi, nici consolații. Nu mai are nimeni nevoie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură. Cu coșul ridicat, birja îi dusese pe toți trei la locuința gemenilor din strada Minervei. . . . Rimii durau amândoi înainte, cu baba la mijloc, același război surd și mut. . . Lina nu știa ce a devenit Sia, nici ce a aflat Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
In schimb, programul Linei era acum mereu același. Casa să fie a ei și Rim să plece unde știe! între ei nici un schimb nou de vorbe. Aceeași mocnire a răului. într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la Rim, Lina, cu trăsura gata la poartă, îi oprise cerând un op medical pe care știa bine că-1 au. • - Merg cu vai pe acasă, să mi-1 dați! Cei doi primise. înțelegerea lor piezișă nici nu se simțise. Citadela lor era bine organizată și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
creadă că ziua aceea se petrecuse așa de bine. Numai șaizeci de ore despărțeau de marele concert din Bach. . . . Biserica Amzei părea în sărbătoare. încă de pe la trei lumea începuse a sosi, și la patru - ora ceremoniei - strada era aglomerată de trăsuri și automobile. Slujea un arhimandrit. Aducîndu-și aminte că așa se obicinuia la Tecuci pentru fete, Lina angajase muzica militară, sosită din vreme, ce se odihnea acum, înapoia bisericei. După consultări cu Elena și Nory, care amândouă opinase pentru serviciul însoțit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar cârâitor, găsise ceva de cicălit cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul funebru. Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și ea cea din urmă. Deodată se sperie! Inima i se opri în gât. De după un stâlp îi ieșise cineva în față. Se uita cu ochii bolborosiți, fără să înțeleagă întîi, fără să vadă. Apoi, se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
destinate, picase peste el ca niște pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde liniștea casnică? Unde muzica, gravura și amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioară netrebnică!" își zise, pe când un domn îl împingea înăuntrul cupeului. Ușa cutiei negre a trăsurei se închise peste cei doi ocnași: Rim și Lina. In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce venise împreună cu nevastă-sa, se uita acum spre ea, așteptând să vadă cu cine vrea să plece, pentru a ști ce face și el. Mika-Le, cu rochie nouă neagră, mergea lângă el pentru a nu rămâne fără loc în trăsuri. Pictorul Greg se apropiase și vorbea lui Drăgănescu de prințul Maxențiu! Un adevărat studiu, în ivoriu" bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tete de martyr sans nona! De Mika-Le* pictorul nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cucurigul ciudat al locuinței să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se încărcase vreo patru colege ale Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întoarse spre Marcian, ca și cum ar fi putut avea ceva de obiectat din faptul că rămâneau singuri, apoi, prin micul telefon a cărui pîinie nichelată atârna în fața cristalului pare-brise, clete ordin să oorească. Nesimțit, fără ca șoferul să aibă o mișcare, trăsura stopa. După ce ajută lui Mini să se coboare, reamintindu-i ora fixă a concertului, Marcian rămase puțin îîngă scara autoului, apoi urcă din nou. Elena comandă: -- Pe bulevard înainte! și, toropită, se rezemă cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mașinal. Fără să-și dea seama, mina îi rămase peste pled pe genunchiul ei. Ochii Elenei luminară calzi la adăpostul pleoapelor. Lincolnul, lansat, fugea peste șosea ca purtat prin aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii Elena se lăsă strămutată nesimțit spre Marcian. Pe când un spațiu gol rămînca pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
clipa următoare, am dat înapoi. Am simțit că mi-ar lipsi un "medicament". 49. De la doctorul Luca a aflat tânărul custode că grădina, clădirea și biblioteca au aparținut, cândva, unui negustor care a trăit, mulți ani, pe picior mare, cu trăsură la scară și cu o droaie de servitori. Negustorul avea o manie, strângea pendule de toate formele și mărimile. Când și-a format o colecție, de care era mândru, a vrut ca pendulele să aibă cifre fosforescente și semnele zodiacelor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu un bilet pe care scria ce marfă trebuia să mi se dea. Alte imagini din acele săptămâni în care am locuit la "unchiul George" nu găsesc în memoria mea. Calea Victoriei unde, după-amiaza, aș fi putut să văd, cu siguranță, trăsuri elegante în care se plimbau domni cu joben și cucoane în mătăsuri, ar fi fost pentru altul, în locul meu, un punct de atracție. La fel, pozele de la cinematografe, reclamele, tramvaiele, ceasurile publice. Dar, fie că "unchiul George" mi-a interzis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că avem și tradiții proaste, de care ar trebui să ne debarasăm. Și era normal ca, într-o zi, carele trase de boi, ca în tablourile lui Grigorescu, să dispară, iar căruțele trase de cai să devină la fel de rare ca trăsurile cu care se plimbă, vara, excursioniștii în stațiunile balneare. Atunci, unde e, azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și mama și sora mea. Ceea ce n-am prevăzut a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la internat. M-am despărțit de ceilalți patru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne interzice accesul la clasa a treia.“ Roger Vailland, Beau masque Julius s-a născut Într-un palat de pe bulevardul Salaverry, peste drum de vechiul hipodrom San Felipe; un palat cu remiză pentru trăsuri, grădină, piscină, o mică livadă În care se pierdea cînd avea doi ani și Îl găseau Întotdeauna Încremenit În cîte un loc și privind, bunăoară, o floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suc de fructe. Sigur că voia. Au stat mult timp În fața sticlelor de suc. Julius răspunse sigur de el la toate Întrebările, Îi istorisi de-a fir a păr povestea familiei. Nimic nu-l impresiona mai mult pe străin ca trăsura pe care o aveau la Lima. Ar fi dat orice numai s-o poată picta, dar cu siguranță cînd Julius se va Întoarce la Lima el va fi la Cuzco sau la Puno, Încă nu cunoștea locurile astea. Lui Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap că era ora de joacă a lui Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau cel mult la capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau cel mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe sforăit, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amestecă strigînd că nu trebuia să pîrască pe nimeni, dar că făcuse foarte bine venind să le spună ce se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra trăsurii, de frică să nu-l trezească pe don Carlos, cum Îi ziceau ei. Julius Încercă să schimbe sistemul jocului: acum el se urca pe capră și salva pasagerii răniți din diligență, pîndit mereu de primejdia de a cădea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepte pînă se trezea, cam pe la cinci și jumătate și să se urce În caleașcă pentru a sta de vorbă cu el. — Ce Înseamnă pișicher? Îl Întrebă Într-o după-amiază. — Așa ca mine, bunăoară, Îi spuse Carlos, coborînd greoi din trăsură. Haide, adăugă Întinzîndu-se Într-un căscat; s-a făcut ora să mergi la baie; pesemne că Vilma te caută. O jumătate de oră mai tîrziu, o căuta el pe ea: nu venise la caleașcă să-l strige, nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt, al echipei Sporting Tabaco. Nilda intervenea strigînd să nu-l influențeze, fiindcă-l zăpăceau de cap, să-l lase să aleagă singur. După-masă, Vilma și Julius s-au așezat pe capra trăsurii, pentru lectura zilnică din Tom Sawyer. Astăzi n-o să le ceară nimeni să facă liniște, căci Carlos plecase după croitoreasă și caleașca era goală. Totuși el nu prea asculta ce-i citea Vilma, era foarte Îngrijorat la gîndul că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mi fie cu iertare, doamnă, cu tot respectul și Arminda, cînd auzi cuvîntul iertare, Înălță capul, fiindcă, cine știe, poate i se Întorsese fata. Nu se Întorsese; În schimb, sosi Juan Lucas, cu Susan alături de el, dar nu cu o trăsură oarecare trasă de cai sau cu diligenta, cum spusese neghiobul de Universo, care deschisese poarta și care nu știa nimic despre trecut. Soseau În caleașca familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]