1,894 matches
-
roșie ("Bombina bombina"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca verde ("Rana esculenta"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); Pești: zvârlugă ("Cobitis taenia"), țigănuș ("Umbra krameri"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), caracudă ("Carassius carassius"). Nevertebrate (gândaci, fluturi): cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), rădașcă ("Lucanus cervus"), gândaci )din speciile "Eurydema fieberi
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
și un decor bogat parchetat și central: scenă cu personaj masculin antic în cvadrigă trasă de doi cai. O Garnitură de salon în stil Biedermeier, formată din canapea și o pereche de scaune, cca. 1920, este realizată într-un atelier transilvănean. Din lemn de nuc strunjit, furniruit, marchetat, cu picioare galbate și tapițerie textilă cu buchete de flori, este propusă la 800 - 1.200 de euro. Nu putem ignora o impunătoare comodă secretaire, în stil Baroc regional, de sfârșitul sec. XVIII
Licitația Colecției familiei Halfon-Elias by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104296_a_105588]
-
fost primul prefect român al județului Mureș-Turda (cu începere de la 10 ianuarie 1919) precum și datorită contribuției sale la activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia. S-a născut în data de 22 august 1877 în satul transilvănean Viișoara într-o familie de țărani ortodocși, numele mamei sale fiind Ana și al tatălui său, Ioan. Părinții săi au mai avut încă 4 copii. După școala urmată în satul natal, deși a dorit să studieze la liceul din Aiud
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor transilvăneni, considerați de statul român drept o problemă internă a Austro-Ungariei. Inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
premers intrarea României în război, apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar de distrugere a Imperiului Dualist. Cu predilecție, această inițiativă s-a datorat intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat, cu susținerea grupărilor proantantiste din țară. În condițiile neutralității României această acțiune nu a avut sorți de reușită, dar a constituit un mesaj politic cu impact semnificativ pentru susținătorii participării Armatei Române la efortul de război. Conform celor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-au implicat personal în această inițiativă, care, în prima fază a depins de eforturile lor individuale. La data de 3/16 martie 1917 a fost anunțată constituirea oficială a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unități de voluntari care să lupte alături de comuniștii ruși. Alți voluntari au fost - cu complicitatea unor ofițeri patrioți din armata austro-ungară - ascunși și ajutați să ajungă în țară. În drum spre Franța, Misiunea Militară Franceză a atras și ea prizonieri transilvăneni, bănățeni și bucovineni aflați încă pe teritoriul rus (printre care și un grup de ofițeri aflați la Samara), pentru a lupta pe Frontul de Vest. A existat un organ de presă al Corpului de Voluntari Români din Rusia, sub forma
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit finanțare prin intermediul cehilor și Misiunii Franceze. Două centre de adunare a voluntarilor români s-au format: unul pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit Nicolae Nedelcu, Simion Gocan a devenit responsabil pentru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Transbaikalia. Un timp ariergarda în Irkutsk și vecinătăți a fost asigurată de către cehoslovaci, garda căii ferate de lângă lacul Baikal și paza tunelelor fiind preluate de români până în Transbaikalia, unde se găsea contactul cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de prizonieri transilvăneni și bucovineni proveniți din armata austro-ungară aflați pe teritoriul rus sub raportul juridic al aflării lor în respectivul spațiu geografic, diferea în funcție de statutul lor: fie înrolați în Legiune alături de Corpul expediționar aliat, fie - cei mai mulți aflați în continuare ca prizonieri, suportând
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să sporească efectivul lupătorilor transilvăneni. Organizarea noilor unități de voluntari a fost încredințată tot lui Victor Deleu, în calitatea sa de secretar al Resortului Internelor din Consiliul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să sporească efectivul lupătorilor transilvăneni. Organizarea noilor unități de voluntari a fost încredințată tot lui Victor Deleu, în calitatea sa de secretar al Resortului Internelor din Consiliul Dirigent, soldații unităților dându-și singuri denumirea de "„Voluntarii lui Deleu”". Militar și el provenit de la Darnița, compozitorul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a-i pune să jure pe steagul ungar și a-i încadra și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiunea de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
și nici nu i s-a cerut părerea în ceea ce privește prevederile ei. Românii nu s-au împăcat însă niciodată cu unele prevederi ale acestui act, mai ales cu cele care au avut ca subiect trasarea liniei de demarcație și menținerea administrației transilvănene sub control ungar. Considerată totuși mai târziu aliate, trupele române au trecut Carpații Orientali și fără incidente majore, au ocupat până la 15 decembrie aliniamentul desemnat, în pofida demersurilor politice, diplomatice și militare făcute de guvernul ungar, cu speranța împiedicării instituirii controlului
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
un context în care interesele nu le fuseseră bine reflectate în actul încheiat, românii nu s-au împăcat niciodată cu unele prevederi ale acestuia, în special cu cele care au avut ca subiect trasarea liniei de demarcație și menținerea administrației transilvănene sub control ungar. De cealaltă parte însă, guvernul Károlyi a încercat să prezinte actul drept o recunoaștere a integrității teritoriale a Ungariei. Începând cu 26 noiembrie 1918, la Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ungar atât ale generalilor francezi, care s-au comportat ca niște regi la Belgrad și București, cât și ale Misiunii Antantei de la Budapesta, au crescut gradul de confuzie în rândul factorilor de decizie maghiari. În cursul lunii decembrie, în regiunile transilvănene vestice au început să-și facă apariția îngrijorarea și teama precum că linia de demarcație se va permanentiza și că Armata Română se va opri în estul Munților Apuseni. Mai puternică militar în acel moment și mai agresivă, România și-
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a 7-a a înaintat în direcția Cluj, pe 18 decembrie generalul Constantin Neculcea solicitând părăsirea acestuia de către trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
26 februarie, atât ca urmare a presiunilor românești cât și din dorința de a sprijini planurile comandanților militari francezi în ceea ce privește intervenția împotriva Rusiei Sovietice, Conferința a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata Roșie, aflate în dificultate în Ucraina. Generalul Franchet d'Esperey, a fost conștient de scopul final al românilor de a ocupa întreg terenul atribuit
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Jan Smuts a determinat în rândul românilor îngrijorare și nemulțumiri și a grăbit decizia statului român de a continua înaintarea trupelor, oprită la sfârșitul lunii ianuarie, spre vest. România, într-un context în care nu se împăcase cu separația teritoriilor transilvănene locuite de români și că politica Marilor Puteri se dovedise lipsită de fermitate față de Republica Sovietică Ungară, s-a convins de necesitatea unui nou efort militar pentru a pune capăt stării de fapt existente. Dorind să asigure atât succesul solicitărilor
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de Voluntari din Rusia a fost postulate ca fiind unirea poporului și teritoriului românesc din Imperiu, cu România. O incursiune în istoria luptei de emancipare națională a românilor transilvăneni, a fost inclusă dat fiind că documentul a fost adresat unor factori de decizie și popoare străine. Împrejurările au făcut ca să fie exprimată în text și încrederea în sprijinul tinerei democrații rusești precum și în viitorul acesteia de a conduce la
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind limba franceză, a fost numit, în 25 noiembrie 1918, la Irkutsk, în funcția de comandant al Legiunii de voluntari transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din Transsiberian. Sub conducerea sa, legionarii au dus lupte de asanare a teritoriului
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Patriarhală. Ctitoria a fost așezată sub protecția Sfinților Împărați Constantin și Elena. În anul 1658 Constantin Șerban Basarab este alungat de pe scaunul Țării Românești de către turci, în urma unui complot al boierilor. Se refugiază în Ardeal, la bunul său prieten, principele transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea, care îi vinde domenii în zona Aleșdului. A locuit în Castelul de la Piatra Șoimului, din apropiere de Peștiș, împreună cu soția lui, domnița Bălașa și cu o parte din sfetnicii lui credincioși. Așa a găsit domnitorul
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
mierla gulerata ("Turdus torquatus"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"). Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), broască râioasa bruna ("Bufo bufo"), broască râioasa verde ("Bufo viridis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); Pești: zglăvoaca ("Cottus gobio"), porcușor de văd ("Gobio uranoscopus"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
(n. 4 aprilie 1901, Mihalț - d. 11 mai 1958, Cluj) a fost un istoric și critic literar român. S-a născut în satul transilvănean Mihalț, în familia agricultorilor Victor și Floarea Breazu (n. Cernău). A urmat școala primară în satul natal, apoi studiile secundare la Blaj (1913-1919), finalizate la Orăștie, unde își dă și bacalaureatul (1920), și ulterior Facultatea de Litere și Filosofie a
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul "Michelet și românii" (1935) este premiat de Academia Română în 1937, în urma raportului lui Nicolae Iorga. Este cooptat în învățământul universitar, fiind numit în 1943 conferențiar de istoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]