3,521 matches
-
un parior mult prea priceput ca să-și acorde - lui și lui Audrey - prea multe șanse de reușită. Și mai avea și o mahmureală monstruoasă. Iar spatele îl chinuia din cauza somnului greu, de om beat, de pe podeaua lui Mal Considine. Stătuseră treji aproape toată noaptea și făcuseră planuri de bătaie. Buzz îl sunase pe Dave Kleckner în Ventura - Audrey era în siguranță, în apartamentul lui. Îl sunase pe Johnny Stomp, ca să afle detalii despre jumulirea lui Minear, apoi i-a dat raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-a lui Mickey și o pereche de blugi, exact ca atunci când o sărutase Buzz întâia oară. Tânăra se uită la plasa lui de haine și întrebă: — Ai de gând să stai aici o vreme? — Poate. Arăți obosită. — Am stat trează toată noaptea și m-am gândit. Buzz îi puse mâinile pe față și îi îndreptă o șuviță de păr rebel. — Dave e acasă? — Dave e de serviciu până târziu și cred că e îndrăgostit de mine. — Toată lumea e îndrăgostită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt greșelile pentru care ai cea mai mare toleranță? „Acelea pe care le pot înțelege.“ 19. Citatul preferat - „Mi-e teamă ca ceea ce spun să nu se întoarcă împotriva mea.“ jur, să-i contrazic până în pânzele albe. Asta mă dis trează grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mereu, indiferent unde s-ar afla, și o luase mai mult ca pe un obiect dăruit de ea decât ca pe o protecție. Iată că, până acum, cămașa aceea Îi salvase viața. Erina... Își imaginase, În clipele În care era treaz, suferința ei. Ar fi vrut să o curme Într-un fel. Dar nimic nu mai era În puterea lui. Nu se putea mișca, nu putea respira decât foarte greu, nu se putea concentra la nimic din afara lui. Lumea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi bătea regulat, spiritul Îi era treaz, scăpase de starea de greață și de somnolență și se bucura de aerul proaspăt al primăverii. Revenea, parcă, În ținuturile Moldovei după o nesfârșită derivă Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre munți, În căutarea voievodului. Nimeni, nicăieri, nu mai opunea rezistență. Războiul se sfârșise. Sultanul se Îndrepta spre Suceava, unde optzeci de tunuri băteau zidurile zi și noapte, iar ienicerii Își lansau scările de asalt, urcând pe metereze. Oană rămase treaz Întreaga noapte, ascultând poveștile de arme ale războinicilor otomani. La fel rămase Erina, parcă abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat. Moldova nu mai exista. Exista un nou teritoriu al Imperiului Otoman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acea noapte totul Începea. 7 august 1476, miezul nopții, tabăra turcească din jurul Sucevei Erina adormise, cu mâinile legate la spate. Nu spusese aproape nimic de o săptămână. Parcă nimic din tot ceea ce vedea nu i se Întâmpla ei. Oană rămăsese treaz. Cei doi fuseseră mutați Într-un cort din apropierea sultanului. Erau tratați ca niște prizonieri de vază. Primeau mâncare și aveau voie să se spele. Dar, În restul timpului, erau ținuți legați și În jurul lor se aflau gărzi care se schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor. 4. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba. 6. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. 7. M-am luptat lupta cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți. 13. Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji, aducîndu-vă aminte de lucrurile acestea, 14. căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. 15. Îmi voi da osteneala dar, ca și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
aceea să vă prindă ca un hoț. 5. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. 6. De aceea, să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji. 7. Căci cei ce dorm, dorm noaptea și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
6. De aceea, să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji. 7. Căci cei ce dorm, dorm noaptea și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif nădejdea mîntuirii. 9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 10. care a murit pentru noi, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească. 13. De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji, și puneți-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. 14. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați tîrîți în poftele, pe care le aveați altădată, cînd erați în neștiință. 15. Ci, după cum Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
la vremea Lui, El să vă înalțe. 7. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. 8. Fiți treji, și vegheați! 9. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. 10. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
preface. în orice om e un contrabalans al firei întregi. Natura singură a pus în el atâtea elemente minunate, încît îi poate face cumpănă și împotrivire. 33 Pe Mini apropierea orașului viu o smulsese de la basmele stelelor. Cu gândul acum treaz, zorea spre dânsul. Intr-o ultimă proiecție de lună i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează nădejdea că timpul se va îndrepta a doua zi pentru a îngădui proiectele ei bune. Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sarcina ce singur și-o asumase, a urmat o fericit pe stăpâna lui acasă, unde a fost primit cu nespusă bucurie. Încă de când era cățelandru s-a dovedit a fi un destoinic și devotat paznic al gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile în care se bucura de libertate și nu participa la petrecerile canine se așeza de veghe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și pot concentra asupra cuiva. Amar Nath, în mod sigur, a fost luat prin surprindere de zelul miresei în noaptea nunții. Anjali, care se mutase la noua familie a stăpânei sale, stătea adesea trează până seara, târziu, ascultând exclamațiile lui de uimire, mici sunete jucăușe care răzbăteau pe fereastră, până la terasa unde se afla ea. După cum avea să-i spună mai târziu vânzătorului de betel, probabil că acest mire, foarte serios, nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în umbră Doar inima-mi stă încă trează, să ardă pal în noapte.“ Un murmur de aprobare străbate mushaira. “Cât crezi, o, Mirza, că-ți mai e dat să fugi de moarte Uitat fiind de speranțe și lepădându-ți dorurile toate?“ Mirza încheie și ultima strofă, rostindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niște articole de lenjerie feminină, aruncate pe podea, care i se încurcă printre picioare. Trebuie să se apuce de un scaun, să se îndrepte. Scaunul se lovește de un altul învecinat și Pran tresare, cu inima bătându-i puternic. — Ești treaz, De Souza? strigă prințul. Ai ajuns la timp să asiști la ultima descoperire a domnului Birch. Pran încremenește. Firoz înjură în gura mare. Apoi se aude un scheunat și zgomotul făcut de un pahar spart de peretele din spate. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mare în curtea din spate, așteptând să vadă apoi efectul strigătului său, agitația și felul în care este înțeles, cum i se deschid ușile. Nimic nu este mai eficient decât o vizită prin surprindere pentru a le păstra femeilor vigilența trează. Lila Bai, soția cea mai tânără, are parte de o trezire cam dură. Nababul se află în pragul ușii. Iată-l! Ierburile sfântului au avut efect. Vedeți? Ca oțelul sabiei de la Damasc. Iar ea știe unde va intra această sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâna printre bare și mângâie un nas mare, catifelat. Tigrul se freacă de mâna lui ca o pisică. Nu le-ai dat o doză prea mare? întreabă fotograful. O să-i tragi după tine până acolo. Nu, domnule. Nu. Sunt destul de treji ca să fie împușcați. Oricum, străinii ăștia nu observă diferența. —Adevărat, mormăie fotograful, apoi se așează să aștepte. La oarecare distanță, în pădure, grupul principal ia o gustare. Coșuri cu capac. Sticle de vin puse la rece. Mese pliante pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau dărâmăturile din ultimul sat prin care au trecut, unde avioanele sahibilor au aruncat cu bombe drept pedeapsă. Sau măcar liniștea prevestitoare de rău. Toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
afecteze, dar din nefericire, așa se întâmplă. Crezuse că toată lumea îl vede pe Andrew la fel ca ea. Nu-și închipuise nici un moment c-ar putea fi considerat un tip plictisitor. Bineînțeles, nu-i spuse nimic lui Andrew și stând trează noaptea, ținând informația pentru sine, o consideră o încercare, o provocare trimisă de Dumnezeu. Tot reluând vorbele acelor memsahib, descoperi că în ființa ei începu să se contureze un gând și se uită mai atent la ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în egală măsură. Nu existase între ei decât această legătură fizică. Își folosiseră trupurile ca garanție pentru restul vieții lor în comun: când el era furios, când ea avea îndoieli. Și ea pierduse mult, deși o parte din ea rămăsese trează, răsuflând ușurată în secret că nu trebuia să i se mai ofere acum, când încrederea în soțul ei era în declin. Uneori, nu mai putea suporta și-l chema ea, dar întotdeauna se sfârșea rău, cu stângăcii, încordare, scuze. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]