3,565 matches
-
din marii filozofi în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei să nu cad în apă și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Totul lucește verde. E ceva subtil în aerul limpede. Natura învinge urâțenia de aici. Razele soarelui, curate și încă reci, pun pe toate, pe casele strâmbe și pe gardurile neegale, o poleială care le dă un prestigiu nou, surprinzător. Glasurile trecătorilor de pe stradă, sonore și clare, vin parcă din depărtări. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, în amândouă direcțiile, încărcate mai ales cu femei, îmbrăcate în culori deschise și vesele. Din ce adâncuri scânteiază în noaptea asta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pavone i se urcă sângele În creștetul capului. Îl recunoștea dar, mințea cu nerușinare. Atena Întenționă să intervină Însă Tony Pavone Îi făcu un semn să tacă. Reveni. „Mărturisesc doamnă, aproape renunțasem la rezultatul analizei solicitate...Am sperat În ceva trecător...! Însă, În urmă cu două zile, simptomele radioactive s-a repetat...! Vă rog amintiți-vă. Am adus la analiză o bucată de pește ce se pare a fi toxic...!!” Laboranta dusă pe gânduri se balansă câteva momente, apoi Îngână. „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată echilibristică pentru a se menține pe verticală, de cele mai multe ori căzăturile nu erau prea comode ele constituind, subiect de râsete a copiilor, În mod deosebit a unor „gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci care Înaintea venirii comuniștilor la putere, constituia inima financiară a țării. Căscă gura la Întâmplare, Întrebând unii trecători ce Înălțau din umeri după ce-l priveau Într-un fel anume. În cele din urmă, la bifurcația unei străzi zări un fel de agitație În care, afaceriști bine Îmbrăcați pendulau Împrejur, acostând pietonii cu vorbe meșteșugite, oferind la schimb bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răspundeau dar În schimb Îl cercetau cu privirea de parcă atunci sosise de pe altă planetă! Cu o stranie curiozitate, se lăsă În voia pașilor care-l conduse către zona fierbinte a Bursei Negre. Aici află, o sumedenie de afaceriști ce acostau trecătorii șoptindu-le oarecum discret. „Cumpăr aur și obiecte prețioase. Efectuez schimb valutar, la prețuri incredibil de avantajoase...!!” Atunci când cu ajutorul armatei sovietice au fost instalați la putere comuniștii, aceștia au desființat tranczațiile financiare particulare, acaparând totul În favoarea lor!! Apsolut nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorul țării decretă Stare de Urgență. Cei ce aveau să fie prinși furând din prăvălii ori de la locul dezastrelor, urmau să fie Împușcați pe loc, fără judecată!! În dreptul fostei clădiri Scala făcu o tentativă să se apropie. Tentativă eșuată, circulația trecătorilor fiind dirijată la mare distanță de către soldați echipați ca pentru campanie războinică, mulțumindu-se să observe de la relativă depărtare.În scurt timp Își făcu apariția autocamioane de mare capacitate, escavatoare, buldozere care imediat Începu să degajeze dărâmăturile, Încărcând În basculante
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea grijă să-i omoare cu câteva ore Întârziere! Această afirmație are la bază purul adevăr: la Scala cu aceași nebunească rapiditate dărâmăturile au fost Îndepărtate iar pe locul dezastrului au fost plantate flori ca după o lună de zile trecătorii să audă ciocănituri venind de la subsol!! Echipele de intervenție, au demolat placa de beton turnată, scoțând la suprafață oameni deshidratați Întro fază atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a fost ornamentat cu plante specifice de o așa manieră presupunând impresia unui loc În care doi bătrâni Își consumă ultimele zile ale vieții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de telefon...! Dacă ai nevoie, pot procura orice fel de material ce merge la export. Un simplu telefon și treaba e ca și făcută. Să auzim de bine...” Tony Pavone Îl conduse cu privirea până ce individul se pierdu În mulțimea trecătorilor, mai cercetând Încă odată valoroasa hârtie. Nu stătu prea mult pe gânduri alergând la acel minister care se afla undeva prin apropiere. Arătă secretarei hârtia, privind-o triumfător. „Lăsa-ți aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră contrariați. Fiecare prăvălie cu produse cosmetice, avea expuse În stradă, lateral În fața vitrinei, o masă În care erau așezate sute de sticluțe pline cu apă de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma. Din contră, presupusul cumpărător, făcea un sondaj alegându-și parfumul preferat ca apoi să profite din plin, fără a intra În prăvălie să cumpere. Entuziasmat, Tony Pavone profită de ocazie, la Început
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clopoțeii cântecul celor zece privighetori o să-l asculte fetele cele mari și or să aibă panglici multe și mărgele și inele și betele cerul e tot o apă la vale se rostogolesc șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn că exiști aici acolo ieri sau azi iar mâine mâine ca și azi un alt remember un alt fulg ce va face
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
recunosc după vorbele mele după cum mă placi cu teama de apropiere acel aer pufos înaintează pași de inimă dornică sunt femeia care te-a făcut să te simți bărbat femeia ta în toate felurile te recunosc după faptele mele acel trecător stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele cocea grâul se apropia cu un aer mătăsos pe piept pe frunte cerul lăfăit în ochi siiiimplu ca un om oarecare cine ar fi crezut că îi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând mult antrenament, cu un picior care știa să pășească în așa fel încât să atragă toate privirile trecătorilor, era o ispită de care niciun băiat n-ar fi fugit. În seara aceea se simțise singură și dornică de dezlănțuire. Nu prezentam niciun interes pentru ea, eram departe de a fi genul masculului cu care să se antreneze, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
al Est-ului 2. Pe un punct din raza mea vizuală, cam pe la jumătatea mașinii mele, lumina de pe stradă se stinse brusc și ciudat. Poate se produsese un scurtcircuit pe undeva sau poate chiar sosise momentul să se stînga. Numărul trecătorilor crescuse vertiginos și nu erau numai femei care veneau de la cumpărături, ci și bărbați ce se Întorceau de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deșertăciunii, o lume făcută pentru alte ființe decît fotografi, detectivi și hoți de buzunare. Faptul că stătea acolo nu mi se părea deloc normal și cu cît Îl priveai mai atent, cu atît Îți era mai greu să-l Înțelegi. Trecătorii nu se prea sinchiseau Însă de ființa aceea ciudată, poate pentru că era și el o părticică din spațiul respectiv, dispărînd printre picioare precum modelul de pe lespezi. Mi-a trecut prin minte, o clipă, că s-ar putea ca omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și eu ce mi-a mai rămas În pahar și am mai comandat un rînd. Tashiro, nervos, și-a luat inima-n dinți și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lipsit de contur, Într-o gîngăveală asemănătoare unei halucinații auditive. Propriile mele simțuri, care se dizolvau Încet În Întuneric, continuau să se risipească și ele. Mi-am grăbit pașii Înspre zona luminată de neon. Încercam să imit și eu mersul trecătorilor ce se Îndreptau spre propriile lor ținte... Și eu cît mergeam mai repede, cu atît Îmi dădeam seama că altcineva, În urma mea, nu se lăsa cu nimic mai prejos, urmărindu-și ținta. Nu se găseau mulți trecători la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și eu mersul trecătorilor ce se Îndreptau spre propriile lor ținte... Și eu cît mergeam mai repede, cu atît Îmi dădeam seama că altcineva, În urma mea, nu se lăsa cu nimic mai prejos, urmărindu-și ținta. Nu se găseau mulți trecători la ora aceea, dar pe strada principală taxiurile treceau unul după altul prin fața cinematografului... Mi-am văzut de drum, poate pentru că nu era nici unul liber, dar mai ales pentru că-mi doream ca pașii aceia ce venea În urma mea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zgîndăriți... N-am zis nimic... nici În semn de aprobare, nici de contrazicere, ci mi-am văzut mai departe de drum, cu același pas grăbit, ca o insectă de noapte atrasă de lumină. Am Început să bag În seamă și trecătorii. Tashiro nu mai scoase o vorbă cîtva timp dar, În cele din urmă, n-a mai rezistat și-a-nceput iar: — Din două motive am inventat povești ca aceea pe care ați auzit-o. Mi-a fost teamă... Înțelegeți?... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de momentul de slăbiciune pe care l-a avut cît puteam de mult. Nici nu mi-am dat seama cînd s-au umplut străzile de lumină - un fel de zi artificială inserată În noapte - ritmul lunatic al timpului stimula pașii trecătorilor, fascinîndu-i. — Ei, poftim! Tashiro era teribil de Încordat și respira greoi. V-ați dat seama? Iar am spus o minciună. Minciunile-mi vin pe limbă una după alta, fără să vreau. Cred că-i o boală. SÎnt mincinos din născare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]