40,073 matches
-
Nicolae Prelipceanu În Lungul drum al zilei către noapte al lui O^Neill există o replică în măsură să ne întoarcă ochiul înăuntru: "Trecutul e aici, împreună cu noi". În Memoriile sale, gânditorul și editorialistul lui "Figaro", Raymond Aron, notează: "Je ne me sens jamais libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul liber. Ele sunt capabile să ne împingă la disperare, azi, pe noi, cei care încercăm imposibilul: să ne eliberăm de trecutul nostru și al celor din jur, care ne atârnă de suflete și minți asemenea ghiulelelor de la picioarele ocnașilor de altădată. Ocnași moderni, ai minții și sufletului însă, si noi. Mânjiți de toată spurcăciunea vremurilor în care a trebuit să trăim
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Reeducarea prin prigoana ori Literatura în totalitarism 1955-1956 (cea mai recentă) și tot ce credeam a fi uitat sau, mai ales, depășit, se așează repede în rând cu noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale, care se
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
recentă) și tot ce credeam a fi uitat sau, mai ales, depășit, se așează repede în rând cu noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale, care se crede ceea ce vede: se aruncă în imensă oală cu ciorbă
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
de mult și clasate. Ceea ce păstrăm în noi, cu voie dar mai ales fără de voie, nu vine decât într-un contact foarte mediat cu ceea ce se mai întâmplă pe afară, cu trecerea anilor. Ca-ntr-un chihlimbar gazele altor vremi, trecutul rămâne în conștiințele noastre, zeci de ani, uneori fără să ne dăm seama că el este acolo. Doar ca-n vreme ce gazele chihlimbarului nu au nici o influență asupra acestuia, cele ce-au fost reverberează în noi, în forme extrem de
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
el este acolo. Doar ca-n vreme ce gazele chihlimbarului nu au nici o influență asupra acestuia, cele ce-au fost reverberează în noi, în forme extrem de subtile, nebănuite aș zice, când suntem mai siguri pe noi, cei prezenți, cei fără trecut. Dar într-o povestire de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de fetița și aceștia o conving că fetița aceea nu e ea, nu are nici o legătură cu ea, cea de azi
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
e ceva care li se întâmplă întotdeauna altora, că i se va găsi leac până să ajungă la ei. Altul este mobilul ștergerii memoriei încercate de către "dictatură proletariatului" și anume eliberarea cugetului pentru a fi în stare să primească noul trecut, fabricat de ideologi. (Nu cântă comuniștii: "sfârșiți o dată cu trecutul negru..."?) Proces comparabil cu cel ce guvernează ideea creștină că e "fericit cel sărac cu duhul", adică acela care a izgonit din cugetul sau totul, golindu-l pentru a lăsa loc
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
i se va găsi leac până să ajungă la ei. Altul este mobilul ștergerii memoriei încercate de către "dictatură proletariatului" și anume eliberarea cugetului pentru a fi în stare să primească noul trecut, fabricat de ideologi. (Nu cântă comuniștii: "sfârșiți o dată cu trecutul negru..."?) Proces comparabil cu cel ce guvernează ideea creștină că e "fericit cel sărac cu duhul", adică acela care a izgonit din cugetul sau totul, golindu-l pentru a lăsa loc lui Dumnezeu. Dar între Dumnezeu și surogatul sau comunist
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
duhul", adică acela care a izgonit din cugetul sau totul, golindu-l pentru a lăsa loc lui Dumnezeu. Dar între Dumnezeu și surogatul sau comunist, ce diferența? Desigur, tot infantilă ar părea și ideea comunistă a ștergerii memoriei, deci a trecutului, dacă n-ar stă în spatele ei perversa idee a sădirii, transplantării, altui fel de trecut, ca-ntr-o creare de roboți. Dar dacă sădirea noului trecut n-a reușit, în general, în proporția de masă visata de comuniști, iată că
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
loc lui Dumnezeu. Dar între Dumnezeu și surogatul sau comunist, ce diferența? Desigur, tot infantilă ar părea și ideea comunistă a ștergerii memoriei, deci a trecutului, dacă n-ar stă în spatele ei perversa idee a sădirii, transplantării, altui fel de trecut, ca-ntr-o creare de roboți. Dar dacă sădirea noului trecut n-a reușit, în general, în proporția de masă visata de comuniști, iată că după comunism asistăm la această operație, efectuată discret și având urmări zgomotoase: oameni care au
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
diferența? Desigur, tot infantilă ar părea și ideea comunistă a ștergerii memoriei, deci a trecutului, dacă n-ar stă în spatele ei perversa idee a sădirii, transplantării, altui fel de trecut, ca-ntr-o creare de roboți. Dar dacă sădirea noului trecut n-a reușit, în general, în proporția de masă visata de comuniști, iată că după comunism asistăm la această operație, efectuată discret și având urmări zgomotoase: oameni care au stat cuminți, speriați sau dezgustați în tăcere, la locul lor, ani
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
au fost oprite cărțile, dacă e vorba de scriitori, desi tu îți amintești cum acestea ieșeau în ritmul permis de partid din edituri, și câte și mai câte, declarate în gura mare amicilor ori mediei. Dar tot pe ideea că trecutul e aici, împreună cu noi, e mai bine să fim văzuți în compania unuia onorabil (spune cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești), fie și inventat ("...nimeni n-a s-o știe", "căci", vorba aceea, "va fi sub pălărie
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
fie și inventat ("...nimeni n-a s-o știe", "căci", vorba aceea, "va fi sub pălărie/ Și-apoi cine treaba are..."), decat împreună cu unul șters, chiar dacă e cel real. În plus, real nu e decât prezentul în clipa când devine trecut, trecutul, pe masura ce înaintează îndepărtându-se de noi, devine tot mai asemănător viitorului, adică proiectului, proiecției. Aș numi acest fenomen "dialectica trecutului", dacă n-ar fi vorba de un simplu fapt comercial, având ca scop vopsirea cine stie cărei ciori și
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
și inventat ("...nimeni n-a s-o știe", "căci", vorba aceea, "va fi sub pălărie/ Și-apoi cine treaba are..."), decat împreună cu unul șters, chiar dacă e cel real. În plus, real nu e decât prezentul în clipa când devine trecut, trecutul, pe masura ce înaintează îndepărtându-se de noi, devine tot mai asemănător viitorului, adică proiectului, proiecției. Aș numi acest fenomen "dialectica trecutului", dacă n-ar fi vorba de un simplu fapt comercial, având ca scop vopsirea cine stie cărei ciori și vinderea
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
decat împreună cu unul șters, chiar dacă e cel real. În plus, real nu e decât prezentul în clipa când devine trecut, trecutul, pe masura ce înaintează îndepărtându-se de noi, devine tot mai asemănător viitorului, adică proiectului, proiecției. Aș numi acest fenomen "dialectica trecutului", dacă n-ar fi vorba de un simplu fapt comercial, având ca scop vopsirea cine stie cărei ciori și vinderea ei că papagal, transformarea ei în marfă, adică. Ajunși la marfă, să observăm că acest cuvânt a înlocuit, în limbajul
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
o valoare recunoscută era elegantă - un barbat elegant, acum câteva zeci de ani, când o fi apărut expresia, trebuia musai să poarte baston - iată că, totul luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
zeci de ani, când o fi apărut expresia, trebuia musai să poarte baston - iată că, totul luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu prezentul scontat, visat: câștigul, marfă, vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii, o iluzie a ei, trecutul înlocuitor, de fapt prezentul, cândva înlocuitor al
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu prezentul scontat, visat: câștigul, marfă, vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii, o iluzie a ei, trecutul înlocuitor, de fapt prezentul, cândva înlocuitor al "trecutului negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
lexical cu prezentul scontat, visat: câștigul, marfă, vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii, o iluzie a ei, trecutul înlocuitor, de fapt prezentul, cândva înlocuitor al "trecutului negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire mătăsoase, catifelate, de el. De proletcultism, de realism
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii, o iluzie a ei, trecutul înlocuitor, de fapt prezentul, cândva înlocuitor al "trecutului negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire mătăsoase, catifelate, de el. De proletcultism, de realism socialist, de evadarea în cultură, de tot
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
mai găsi nimic acolo de unde a plecat, și conștiința că acest deznodămînt deja s-a consumat, pentru că întoarcerea nu e, temporal vorbind, posibilă. Nostalgia, așadar, este amintirea, sau doar presimțirea uneori, a unui altundeva, a unui contrast între prezent și trecut, între prezent și viitor. Nu degeaba cred sociologii și psihologii că putem fi nostalgici fără a ne fi dor de ceva anume, ori că ni se întîmplă să ne proiectăm nostalgiile, percepînd prezentul într-un fel anume, pe care să
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
indiene", Rushdie/ Moraes suprapune evoluția unei Indii hinduiste și islamice peste cea creștină și mozaica ("India islamică zace că un palimpsest peste fața Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor, India prezentului independent peste cea a trecutului colonial și, în fine, India realității peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens și T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
-a fost sensul luptei lor? La Văcărești e fericit alături de socialiști: "Vrut-am și vrut-au timp de sute de ani ca vrajba și asupririle să înceteze, ca oamenii pe care soarta i-a rânduit să trăiască azi că în trecut și-n viitor împreună să aibă parte de binefacerile pacinicei viețuiri împreună, să nu se mai asuprească unii pe alții, ci să se bucure de aceleași drepturi, fiind supuși acelorași datorii, fie ei români, maghiari, fie sași, șvabi, sârbi, ruteni
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
momentului etc. etc. A! Deci e vorba despre (o simplă) modă, vor spune scepticii acri, în fine dumiriți. Este, li se poate răspunde. Ghinioanele noastre provin tocmai din faptul că nu știm să ne vedem prezentul și ne compromitem astfel trecutul și viitorul, prin locuirea lor promiscua, ca de refugiu. Desigur, unele cântece conțin versuri care frizează obscenitatea - ori chiar pactizează cu ea. Dacă simțul nostru estetic cade bolnav însă, nu același lucru se poate spune despre starea noastră de bine
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]