9,583 matches
-
care mă tot bâzâi pe față, îîîîî! - Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ți gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ți! Miță tremura tot și se îngălbenise la față. Se sperie foarte tare, era îngrijorat pentru vecinul său. I se vedea în ochi ca într-o oglindă, tot ce simțea și gândea în acel moment, dar văzându-l, căpitanul se mai liniști puțin
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul s-a destins, privirea i s-a limpezit, gândurile s-au
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
smuls dintre noi oameni buni, fără ... II. LA REVEDERE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017. Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerul Ceară peste gând - petale, Tainele din tot misterul. Tremurând, către plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să-ngân cu el refrenul -Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
punți:Pe una trece, în fanfare,Secunda orei ce ... XXXII. DRUM FĂRĂ DRUM, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Când mergi în negru, braț la braț, Privește moartea cu nesaț, Atinge-i poala, tremurând, Apoi transformă-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din rău, Așază totul în păduri, Să crească-n
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
toți Se mai jucau, bătând la porți Prin care tu redeschideai O altă poartă către Rai. Știu că îți pare-a fi nedrept, ... Citește mai mult Când mergi în negru, braț la braț,Privește moartea cu nesaț,Atinge-i poala, tremurând,Apoi transformă-te în vânt.Când mergi pe drumuri, răzvrătitDe-atâta suflet ghemuit,Coboară-ți vocea în balast,Fii pentru moarte un contrast,Oprește lumea-n gândul tău,Oprește binele din rău,Așază totul în păduri,Să crească-n ochi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
prinseră în palma lor mâna gazdei, gestul era unul de încurajare. Olga a tresărit, simțurile au intrat în alertă. -Soțul m-a bătut și am hotărât să divorțez. Am nevoie de un serviciu, să pot trăi eu și copiii. Îi tremura vocea, în colțul ochilor lacrimile și-au făcut apariția instantaneu, ca boabele de rouă seara. -Am să te ajut, Emilia continua să o mângâie pe mână. Stai lângă mine, apoi blând o aduse pe tânără lângă ea. Pune capul pe
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
le mută, dar dacă o fac ? Îmi pierd serviciul, pentru ce, pentru că sunt superficială? Facem curațenie temeinică, nu lăsăm nici cel mai ascuns ungher, fără să-l curățăm. Da, verișoară? -Da, am înțeles. Te rog să mă ierți!Glasul femeii tremura, lacrimile se înodau în barbă. Olga și-a îmbrățișat verișoara, apoi i-a zis: -Fii liniștită, nu te acuz, hai să terminăm, că se întorc boierii de la muncă. Lucrau de trei luni,femeile erau mulțumite de ”stăpânii ” lor, banii au
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
de ea. -Nu-i nimic, eram cu gândurile aiurea, Olga răspunse, fără să privească bărbatul masiv din fața ei. -Ne cunoaștem? Eugen o privea pe femeie, dar în ochii lui se vedea neîncrederea, nu își amintea de unde o cunoaște. -Nu, spuse Olga tremurând de emoție, nu ne cunoaștem, inima bătea să-i spargă pieptul, picioarele îi tremurau, îl recunoscuse pe bărbatul căruia, i se dăruise. El nu o mai recunoscuse. Ar fi vrut să-i strige : sunt eu. Care eu? Aceea care am
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
masiv din fața ei. -Ne cunoaștem? Eugen o privea pe femeie, dar în ochii lui se vedea neîncrederea, nu își amintea de unde o cunoaște. -Nu, spuse Olga tremurând de emoție, nu ne cunoaștem, inima bătea să-i spargă pieptul, picioarele îi tremurau, îl recunoscuse pe bărbatul căruia, i se dăruise. El nu o mai recunoscuse. Ar fi vrut să-i strige : sunt eu. Care eu? Aceea care am tăbărât pe tine și am venit aproape nechemată în patul tău? Nu, nu putea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
Am de discutat cu domnu* inginer. Azi te descurci cu Florica, da? -Cum spui tu. Maria a părăsit camera, Olga s-a uitat cu coada ochiului la inginer,de la un timp a observat că ritmul respirație era crescut, mâinile îi tremurau evident, transpira abundent. Fără să spună vreun cuvânt a mers în baie și a sunat ”salvarea”. După 15 minute, tremurul mâinilor se accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
sfidând vremea de afară...N-au nicio grijă, în timp ce eu privesc pe geam în gol, printre picăturile de ploaie... Cobor și îmi târăsc picioarele spre intrare...Simt ploaia rece pe picioarele dezgolite...Nu știu dacă e o impresie, dar, parcă, tremur...Mă așez la coadă obișnuită...Acum aș vrea să treacă mai greu secundele, dar tocmai acum ceberii de la intrare și-au găsit să se miște mai repede!<<< Îmi vine rândul, mi-asez geantă de umăr, ca la aeroport, pe banda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea ațintită asupra guarzilor naționali care trăgeau” și cântă cuplete sfidând armata și moartea. M-am întrebat ce curaj trebuie să fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea era înfiorătoare și plină de farmec. Gavroche, ținta, îi necăjea pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
se ridica, se ascundea în dosul unei porți, țâșnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, răspundea mitraliei cu tifla și fără încetare, prăda cartușe, golea cartușiere și-și umplea coșul. Răsculații, gâfâind de frică, îl urmăreau cu ochii. Baricada tremura; el cânta”. M-am gândit atunci la noi, copiii de astăzi, cu vârste apropiate de vârsta lui, provenind din familii care ne asigură tot ce ne trebuie, care nu mai încetăm să ne văietăm cât de mult avem de învățat
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la respingerea acestei mașinării prea bine puse la punct, în care nimic nu scârțâie, nu tremură și nu-ți zgârie urechea. Geniul de versificator al George Coșbuc - cel mai tehnic poet, la modul superior, din toată literatura noastră -, virtuozitatea unor Ștefan-Augustin Doinaș, Mircea Ciobanu și Nicolae-Paul Mihail (care a resuscitat pantumul, glosa, balada, vilanela, lapalissada, versul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Câteva atingeri ale clapelor cu degetele tremurând sunt suficiente pentru ca publicul să rămână uimit. Preț de câteva minute, Theodor, un băiețel de doar 11 ani din Timișoara, reușește să creeze o atmosferă divină la fiecare spectacol, prin sunetele produse de clapele atinse cu multă măiestrie. “Ave Maria
O lecţie de viaţă pentru noi toţi: Povestea micuţului pianist orb [Corola-blog/BlogPost/92783_a_94075]
-
venit acasă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și eram foarte mirat de această senzație. Știam că te-am cunoscut, știam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezența ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău și că în ultima vreme tot ce era aici, marea, vaurile și răsăritul de soare, și apusul, și portița vilei, și apele minerale, și nopție cu stele erai tu și aceasta din prima
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
am venit pe la Maria Rosetti. Nici pe aici nu am putut pentru că și aici era căzut blocul Scala. Și abia am ajuns la Inter și, de emoții ce aveam, nu am văzut că și Dunărea era căzută. Am ajuns acasă tremurând. Clădirea mea cu 10 etaje de la Polivalentă nu avea nimic, dar toată lumea din blocuri fugise în Parcul Tineretului. Când am intrat în casă, în sufragerie televizorul era dus, s-au spart niște vitrine și în bucătărie oala cu mâncare se
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
concetățeni, și-a dăruit talentul și cea mai mare parte din viață orașului de pe malul râului Vedea, fiind, dacă nu greșesc, singurul poet care dedică un volum de versuri localității natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate aceste orori nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a terminat. Intervine Alecu Reniță, cu glasul tremurat de emoție: „Noi - întotdeauna - am fost coonvinși că țara o să se reîntregească... Casa noastră... azi se cheamă Basarabia, mâine o să se cheme România!” Text: conf. univ. dr. Maria Camelia MANEA Foto: UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
intelectual și va fi urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală. Au dormit în papucii instituțiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporții, vînzările de soft și echipamente de la Ministerul Educației și Cercetării fiind semnate de niște miniștri catastrofali, plasați în mod special în funcții
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
ninsoare, Mi-e dor de cerul unei nopți de vară, De zorii care cântă la vioară, De răsăritul dezmierdat de mare. Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară, De toamna care freamătă cu-ardoare, De valuri care tremură sub soare, Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară. Și focul care arde mă frământă, Am ostenit în haina de mister, Doar stelele și luna mai cuvântă Iar eu privesc aievea către cer. În noaptea asta o lumină sfântă
SONET DE DOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383155_a_384484]