52,672 matches
-
albastră care fecundează/ găurile de aer deasupra piscinei albastre în/ răceala și sclipiciul căreia se va omorî" Imagini expresive, memorabile apar și în alte câteva poeme: "un concurs de înot unde/ se fluiera se sbiera de parcă erai înăuntrul sirenei/ unui tren" "poezia - iapa asta mulsă în gurița cenaclului" "doi câini se-nvârt spate-n spate/ ca doi pistolari neopriți" în sfârșit, într-o eventuală antologie a poeziei lui Marius Ianuș, ar merita să fie inclusă și o secvență din poemul Hamei
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă", primul gramofon ambulant, "purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lîngă grilajul Cișmigiului", primul zbor aviatic, în București, al lui Blériot, "eroul "sublim", după cum scria Charles Maurras
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Abundenței... Notasem că am dat pe ea 5.500 de lire, deși costa mult mai mult. Mi-o dăruise mai de grabă ca o amintire. Mă întrebase cum se numea câmpia pe care mersese ca prizonier o zi întreagă, în trenul marfar... Slobozia?... Călărași?... Si, si, se precipită el... Bărăgan, signore, strigasem cu mândrie în ziua aceea la Siena și cred că fusesem singurul om din lume rostind la Siena numele nemuritor al Câmpiei de la nord de Dunăre... * * * Italia o voi
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
societăți de căi ferate într-o serie de societăți comerciale va fi avut vreun efect asupra cheltuielilor sau a numărului de personal angajat. Dar, din punctul de vedere al călătorului, reforma se înfățișează ca aceeași Marie cu altă pălărie: aceleași trenuri insalubre, hodorogite, cu geamuri murdare, neîncălzite iarna și neventilate vara. Vara, efluviilor pestilențiale ale vagoanelor (atît în grupurile sanitare cît și în compartimente) li se adaugă - după ani întregi de modernizări succesive și de miliarde aruncate în vînt - eternul fenomen
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
a avut, în 1989, o întrevedere cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu Panait Istrati" și "era un fel de mână dreaptă în cultură a Elenei Ceaușescu". Acesta i-a atras însă atenția că, în volumul Trenul de noapte, pregătit pentru tipar, nuvela Spovedania, cu subiect preoțesc, ocupa prea multe pagini, și i-a cerut să "echilibreze" volumul, scriind și o povestire despre țărani. ( Pentru delectarea cititorilor, reproduc relatarea a ce s-a întâmplat în continuare: "... Ce-
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
Constantin Țoiu 15 oct. 1976, Madrid. Plecare din Barcelona cu trenul special Talgo. Un polițist urmat de alți doi, cu chiverele lor pe cap ca-n operele spaniole, mă controlează atent. O fi crezînd că sînt un terorist (basc?)... Aerul meu tensionat de atîta curiozitate, de întîlnirea cu locurile noi îmi
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
la rugby. În alte țări, o vedetă suspectată că nu și-a plătit impozitele la stat a stat pe tușă mai bine de trei ani. La noi, un măscărici financiar e promovat drept expert, un parlamentar care a furat cu trenurile de marfă și are interdicție de a părăsi Capitala vrea libertate de mișcare pentru a se duce în provincie în campanie electorală. Unul implicat într-o crimă face divertisment la tv, altul urmărit pentru furt dă interviuri candide la un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul fără apă sub el și bibliotecile prinse-n rețeaua/ uitărilor/ repetitive: totul acasă se-toarce: dar povestind?/ (între timp /întîmplarea începe să se numească internet și o
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
acest caz, în loc de calul de nuntă nărăvaș dorit, călărit de feciori cu bărbăția, cu vitalitatea viitoarei căsnicii... Cel mai îngrozitor lucru, remarcă M., este să faci față, decent, succesului. În timpul războiului, G. se duce la gară, la Iași, să ia trenul spre București. Pe peronul pustiu, sub tălpi, ceva elastic, așa, ca un preș de cauciuc, umflat... Pașii, răsunători în noapte, devin deodată înfundați, înăbușiți. Crede că are ceva în urechi și că nu aude bine. Se zgîndăre cu degetul. Erau
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
vre-un proces ca martori și se duceau fie cu căruțele fie pe jos. Dar erau totuși 32 kilometri. De fapt pe vremea când eu mă duceam la Râmnic, în satul meu erau oameni bătrâni care nu fuseseră niciodată cu trenul iar la Râmnic doar când făcuseră armata. De copii de vărsta mea nici nu mai vorbesc. Deci vă închipuiți că eu eram cineva. Drumul spre Râmnic se putea efectua pe trei căi. Cea mai puțin recomandată, atât în ceeace privește
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
duc de mai multe ori la Paris, ba să mă și stabilesc definitiv în Paris, dar în cu totul alte condiții de cât v-ați îmaginat sau ați fi dorit voi. Înainte de întrarea în Râmnic mă trezeam pentru a vedea trenul ce venea de la Ocnița și Ocnele Mari, făcând cruce la Râureni, fie spre Piatra Olt-Slatina-Pitești-București-fie spre Râmnic-Sibiu. Și dacă aveam norocul să fie bariera pusă, înseamnă că trenul trebuia să vină. Prilej de a se mai odihni caii iar eu
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
fi dorit voi. Înainte de întrarea în Râmnic mă trezeam pentru a vedea trenul ce venea de la Ocnița și Ocnele Mari, făcând cruce la Râureni, fie spre Piatra Olt-Slatina-Pitești-București-fie spre Râmnic-Sibiu. Și dacă aveam norocul să fie bariera pusă, înseamnă că trenul trebuia să vină. Prilej de a se mai odihni caii iar eu să mă înfior fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
dacă aveam norocul să fie bariera pusă, înseamnă că trenul trebuia să vină. Prilej de a se mai odihni caii iar eu să mă înfior fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în basme și șuierînd când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest tren. Un biet tren de navetiști numai cu vagoane clasa treia, cu banchete din lemn și
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în basme și șuierînd când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest tren. Un biet tren de navetiști numai cu vagoane clasa treia, cu banchete din lemn și nedespărțit în compartimente. Dar de unde era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu visam fără să știu că visez. Îmi imaginam fără
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și mai ales când vedeam trenul trecând ca o vijelie cu vagoanele luminate ca în basme și șuierînd când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest tren. Un biet tren de navetiști numai cu vagoane clasa treia, cu banchete din lemn și nedespărțit în compartimente. Dar de unde era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu visam fără să știu că visez. Îmi imaginam fără să știu că
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
când trecea ca vântul Peste câțiva ani aveam să merg cu acest tren. Un biet tren de navetiști numai cu vagoane clasa treia, cu banchete din lemn și nedespărțit în compartimente. Dar de unde era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu visam fără să știu că visez. Îmi imaginam fără să știu că îmi imaginez Și ca mine visau toți cei ce aveau posibilitatea să vadă un tren trecând ca vântul printre barierele lăsate cu manivela de un
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
compartimente. Dar de unde era să ștu eu cum arată un tren pe dinăuntru? Eu visam fără să știu că visez. Îmi imaginam fără să știu că îmi imaginez Și ca mine visau toți cei ce aveau posibilitatea să vadă un tren trecând ca vântul printre barierele lăsate cu manivela de un biet acar prin anii 1932-933. Pe atunci oamenii știau, sau puteau, aveau timp să și viseze. Astăzi viața este așa de trepidantă că nu mai ai timp să visezi. Când
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
Alex. Ștefănescu De la creație la producția de texte Volumul Povestiri alese, în care figurează texte din primele două cărți ale lui Ioan Groșan (Caravana cinematografică, 1985 și Trenul de noapte, 1989), ne aduce aminte că Ioan Groșan este un mare scriitor. Uitasem că este, dar nu din cauza unei memorii precare, ci pentru că odată cu trecerea anilor autorul a făcut din scris o industrie, care i-a conferit o nouă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de scriitor. Câteva dintre povestiri - Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte, Adolescent și Spovedania - sunt de fapt scurte romane, scrise impecabil. Ele n-au nimic în plus și nimic în minus, dând acea impresie de grație artistică de care rareori ne putem bucura citind literatură română contemporană și care
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar realistă, în sensul larg al termenului, care presupune reprezentarea nu numai a faptelor, ci și a unor virtualități, indispensabile pentru înțelegerea a ceea ce se petrece cu adevărat. Un
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
și puse palmele pe umerii rotunzi ai celuilalt. - Au, făcu domnul Fotiade. - Vedeți? V-am spus eu. - Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că acel tren va trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că acel tren va trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria cu trenul poate fi considerată o proiecție a bovarismului celor doi bărbați exasperați de viața lor monotonă. Faptul că Ioan Groșan relatează, în continuare, minuțios, trecerea propriu-zisă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că acel tren va trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria cu trenul poate fi considerată o proiecție a bovarismului celor doi bărbați exasperați de viața lor monotonă. Faptul că Ioan Groșan relatează, în continuare, minuțios, trecerea propriu-zisă a trenului prin haltă și, în final, dispariția lui Simion în vagonul luat de el
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria cu trenul poate fi considerată o proiecție a bovarismului celor doi bărbați exasperați de viața lor monotonă. Faptul că Ioan Groșan relatează, în continuare, minuțios, trecerea propriu-zisă a trenului prin haltă și, în final, dispariția lui Simion în vagonul luat de el cu asalt, din curiozitate, nu confirmă deloc caracterul fantastic al nuvelei. Este vorba, de fapt, de o completare îndrăzneață - și cu efect artistic - a descrierii unei situații
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
situații ipotetice (după cum procedează unii operatori TV care, după ce filmează ce se vede deasupra mării, se scufundă cu aparatul în mână și oferă, în continuare, imagini din mediul acvatic). în orice caz, nu dispariția lui Simion în întunericul vagonului de tren (într-o ficțiune, prin care el își figurează poate propria lui moarte) conferă valoare povestirii. Frumusețea ei constă în înregistrarea de către autor a modului cum viața (și nu el) parodiază o relație conjugală, în amestecul (rusesc) de comedie și dramă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]