2,155 matches
-
l-am rugat: - Acum, Învață-mă cum să-mi treacă durerea de cap. Dar el: - Mai bine Învață-mă tu cum de-ai putut s-o bucuri pe Bodolona. Se vede că ești trimis! Om adevărat, ce mai! Numai un trimis era În stare s-o bucure pe una ca Bodolona! Ai mei o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu altceva dar, zău că te Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și pufni din nou În râs. Apoi, mi-a arătat palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns, pecetluind facerea noului cuvânt și asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona. Eh, dar dacă Siloa ar fi putut să mă vadă? Dacă ar fi știut ea pe unde umblă Krog? Dacă avea să afle vreodată ce lucruri face Krog și că el era trimisul? Asta mi-am spus ca să merg mai departe. Am aflat că așa fac oamenii când dau de greu - se gândesc la tot soiul de femei ca să-și dea curaj și ca să-și spună că așa trebuie și că n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-am văzut Încă de azi noapte. Am auzit tot ce gândeai. Ești un mare prost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea mare a Început. Și dacă ce e acum, nu mai e peste o clipă, cum de crezi tu că nu e doar o singură clipă potrivită ca să Începi ceva? Tu trebuie să le dai lor, Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care mirosea proaspăt, dar Moru cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-ai de ce să-i spui că oamenii lui trebuie să Învețe să vorbească. Urmăritorii tăi, Însă, nu știu asta, așa că am să-i las să-și bată capul să mă convingă să nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi Întâmplat așa? În vremurile alea În care vei trăi tu și vei auzi de povestea călătoriei lui Krog, așa vor sta lucrurile? Of, of, știu că vrei să-mi răspunzi, dar cum să ajungă vorbele tale Înapoi la Krog, trimisul lui Moru și toiag al Tatălui? - Cine te-a Învățat să vorbești așa, de parcă ai fi Tatăl? - mă Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu intre În vorbă cu mine. Singurul lucru pe care mi-l mai spuneau era că așteptau luna plină ca să mă ucidă cu bolovani. Așadar, trimisul se pregătea să fie dat Umbrei, și asta fără ca măcar să-și fi Încheiat călătoria. Dacă avea să fie așa, nici vorbele n-aveau să mai iasă la iveală. Era mai bine - În lipsa cuvintelor, nici povestea despre Krog, neputinciosul, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca nu știu care Împuțiți. Atunci, văzând ce se Întâmplă, ăia care țineau cu Tatăl au Început să se caute unii pe alții și s-au vorbit Între ei. Cei pe la care ajunsese Krog, mai ales, spuneau că primiseră vestea de la Însuși trimisul lui Moru, care Moru era fiul Psarei și scoborâtor din Tatăl cel adevărat, care Tatăl scosese oamenii din Ceața Adâncă cu vorbele lui. Așadar, cei ce țineau de vorba Tatălui au Început să se vadă unii cu alții, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
României. Doamne, și aberația aceasta se produce tocmai în inima trebii pe care, se fac ăștia că o fac. In mintea noastră creștinească, extrem de ortodoxă, zicem că avem niște oameni (ai Puterii bineînțeles, că ai Opoziției, nu mai importă demult) trimiși de noi, cu voturile noastre pline de speranțe, pe banii noștri, câștigați numai Dumnezeu știe cu câtă trudă, să lucreze pentru noi în Casa Poporului. Mai precis, să citească, să dezbată, să modifice și, în final, să aprobe legi. Legi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de grupuri de presiune, strada, și de culoarele parlamentului. Nu am auzit în parlament nici o expunere amplă și convingătoare a propriului program în favoarea poporului, ci numai atacuri și minciuni în fața evidenței. Nici o combativitate pozitivă și în cadrul legii, condiție vitală în calitate de trimis al votantului. Furtul și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și morală a României. Vrem legalitate! Respectați Legea și trăiți după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca ostași fideli ai neamului pentru zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ca repere și evenimente locale ("Murise tata" ori "Băiatul cel mare încă nu se născuse"), dar cu istoria bărbații veneau în contact doar când erau luați în război. Erau "rechiziționați" de la coasă, de la plug, de la tăiatul lemnelor în pădure, și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
După ce s-o terminat, numai că după aceea o fost mai rău decât pe front. Am fost anchetat pentru că am luptat împotriva rușilor, că nu sunt de acord cu regimul și în cele din urmă că l-am bătut pe trimisul cu înscrierea în întovărășire. Adevărul e că acela era un terchea-berchea, care la refuzul meu de a mă înscrie m-o amenințat că mă bagă în pușcărie... De bătut nu l-am bătut. L-am luat numai de mână și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cherchez, fiu al Bârladului. Ulterior, alte victorii românești la Smârdan și Vidin pecetluiesc în bine pentru noi soarta războiului. Numai că pacea de la San Stefano o fac rușii și t urcii, ca și pacea de la Congresul internațional de la Berlin, unde trimișii României - Brătianu și Kogălniceanu sunt „doar auziți nu și ascultațiʺ... Așa se ajunge la prietena noastră Rusia, cu stat major cantonat la Ploiești, ocupat cu petreceri și desfătări, nu pe câmpul de luptă, după ce i se recunoaște României independența și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
La Bârlad, unde G.Nedelea „redacta ziarul Mol dova ”, la 17 ianuarie 1931, menționa că Academia Bârlădean ă de sfășura cea de-a optzeci și doua șezătoare literară cu public, la ea conferențiind Ion Scurtu de la ziarul „Curentul” din București, trimis al lui Pamfil Șeicaru, alt mentor cult ural al Bârladului. Prieten al unor scriitori bârlădeni, până și „lui Perpessicius îi plăcea să se declare, în taină, părtaș la viața Academiei Bârlădene și păstra legătura cu fondatorul ei prin corespondență și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sale lirice, cu catrene, iar domnul genial atît de genial Încît ar trebui pe loc pus alături de Cioran, Ionescu și Eliade, cum ne sfătuia Păunescu, fără să se Înțeleagă de ce i-a omis pe Brâncuși și Păunescu , un fel de trimis sau megafon divin, deși locuiește la New York. Așa c-am simțit că Înnebunesc și-mi pare rău, film pe care l-am văzut puțin, păcat de titlul lui Iaru, Începuse interesant, Într-o fabrică cu un argou nefiresc de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
hîrtiei igienice. Pe care o ignoră cu regularitate obositorul Neacșu și, de nervi, aruncă-n Est-Vest o bombă lacrimogenă: „Adrian Păunescu evreu”. După care pune un straniu semn de Întrebare. Spun „straniu”, deoarece, cu excepția lui Neacșu personal, a bardului Vadim, trimisul special al lui Dumnezeu direct pe pămîntul nostru, a diafanei doamne Băcescu și a Încă vreo trei, patru oameni adevărați, de la o vreme am impresia că toți sîntem evrei. Alt dr., Viorel Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a potolit, devenind calm și ascultător. Preluând calomnia, regentul englez Bedford a și declarat, public: - Toată atitudinea ei e o minciună nerușinată. O sfidare! Ea nu este o sfântă, ci o vrăjitoare. Francezii mint atunci când o socot ca fiind trimisul lui Dumnezeu. - Trebuie judecată ca o eretică și vrăjitoare - a continuat să cânte același refren Cauchon. Pentru a o supune, au trimis-o din nou în fața unor medici și clerici. spre examinare. Surpriză, însă! Și de data aceasta, verdictul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și au zis: "Iată că David este în Naiot, lîngă Rama." 20. Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci care prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul, și au început și ei să proorocească. 21. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni, și au proorocit și ei. A mai trimis alții a treia oară, și au proorocit și ei. 22. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Parisul.” în vara lui 1956, la Teatrul Națiunilor din Paris sosește Teatrul Național din București cu cea mai strălucită distribuție în O noapte furtunoasă . Peste 70 de artiști de primă mărime se manifestă într-un festival, dar fiecare din cei trimiși urmau să convingă disidenții să nu mai atace regimul comunist de la București. Exilații din Paris hotărăsc să nu facă scandal pentru a nu pune în încurcătură alte victime obligate la colaborare cu puterea de la București. Autoarea mărturisește că „nu poate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]