15,306 matches
-
Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății e cvasi-nulă. Efortul lui e ca o cruciadă individuală dusă în numele zădărniciei sigure. Pe acest fundal de letargie culturală, soarta filozofiei e de două ori mai tristă. Judecată după efectul pe care îl are asupra comunității, această disciplină este o garanție a eșecului aprioric. Nicio altă facultate nu scoate pe bandă rulantă, an de an și promoție de promoție, un număr mai mare de ratați comunitari. De
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
romantic prin însuși sufletul său poetic monstruos". Nu o dată intervine în polemici vechi. N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși primul comentator avizat al
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
contemporane și astfel de lucrări nu fac nici un fel de serviciu dansului contemporan românesc, căci un festival internațional este și o platformă de lansare a valorilor proprii, așa cum s-a întâmplat la prima ediție a acestui festival. Dar, ca o tristă consolare, au fost prezente în festival și câteva lucrări ale unor coregrafi străini situate cam la același nivel valoric. Astfel, în Mister K, coregraful și interpretul francez Osman Kassen Khelili, care declară că în creațiile lui "canibalizează gesturile și fluxul
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
acutizat paradoxal simțurile, în balansul dintre realitate și ludic. Atunci, a ridica un sumar al temelor cuprinse în Fișier, începând cu moartea și continuând cu viața, dragostea, credința, speranța, istorie, religie - am cădea în convențional. O parte din constatări sunt triste, fără ca autorul să fie dezabuzat: "Azi, la noi, somnul rațiunii nu mai naște monștri terifianți, ci banale compromisuri". Cu toatele sunt explicite: Nu ne putem preface că nu există Dumnezeu, după cum nu ne putem preface că nu existăm noi înșine." Dar
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
o a doua natură, numele lui Adorno este cel mai nimerit. Dintre vlăstarele tîrzii ce au descins din pulpana speculativă a umbrei lui Hegel, cel mai consecvent, mai neîmpăcat și mai statornic urmaș al șvabului școlit la Tübingen rămîne acest trist și neconsolat meloman, fiul prosperului negustor de vinuri din Frankfurt pe Main, pe nume Oscar Wiesengrund. Dar fidelitatea pe care îndrăgostitul de muzică clasică a arăta-t-o monstrului speculației filozofice nu numai că nu s-a mărginit la însușirea
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
vorbi, cu lejeritate, despre un precedent fructuos și fertil pe care Valeriu Cristea l-a oferit acestei gustate specii de ultimă oră. Despre - cu un deloc hazardat cuvânt-valiză - o preistorie personală. Lipsită de resentimente, ca și corespondentele ei mai tinere, trista poveste din paginile Bagajelor pentru paradis, alipește, cumva, notele personale - mai intense și mai umane decât acelea cu finalitate dinainte pregătită - pe întregul fundal politic ieșind explicit la lumină sau doar molcomindu-se freatic. Întâlnim dragostea calmă, decentă, matrimonială izbucnind
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile tendinței de o factură sau alta, productele lor s-au îndepărtat de la darul inițial, mai mult ori mai puțin consistent, degenerînd în simulacre, deseori de-o factură industrioasă. Despre Maria Banuș: "Cu o tristă destoinicie, scriitoarea a traversat toată întinderea proletcultismului și a realismului socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat, cu forță, în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
mai era frică iarna când cădeau viscolele" (fragment tot din capitolul introductiv). Grigore are filosofia sadoveniană a trecerii timpului, materializat în anotimpuri, dar ceea ce vede el nu e o natură somptuoasă, cu fenomene ritualice, ci o lume pestriță, decăzută și tristă: "Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunți și petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, își aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de niște întâmplări de care mai râdea și acum, că așa e viața
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Banii (2001) al lui Cristi Puiu reprezintă începutul unui nou val, mizerabilist sau minimalist, inovează în ce privește modul de a filma. În mod cert, ceva îi separă pe tinerii cineaști de felul de a face film al maturilor, majoritatea acestora eșuînd trist după Revoluție, și, poate cel mai bun exemplu de ratare completă, susținută cu bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaescu. Alții au mai încercat să miște ceva, precum Radu Mihăileanu cu Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) sau Nicolae
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
oameni atît de rasați ca medicul Zeletin să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
făceau. Era chiar așa de bine atunci? Iar astăzi, să fie situația atât de neagră? Starea de rejet a primăriilor când e vorba să folosească fondurile pentru reparațiile școlilor, faptul că multe din acestea se află într-o situație mai tristă decât pe vremea lui Spiru Haret, cam într-acolo ar trage. Valul de reforme e pe punctul de a da gata pacientul. Muribundului i se pune pe limbă o aspirină. Vom vedea ce e de făcut, șoptesc vracii, după ce vom
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
pe larg, explicația dată de Octavian Paler: "Mărturisesc, îmi pare rău că un scriitor de talia lui Eugen Barbu, care a dat cărți precum Groapa sau Princepele, s-a lăsat târât de resentimente și de frustrări, asumându-și un rol trist, chiar odios uneori, de vârf de lance împotriva scriitorilor socotiți de ŤSăptămînať Ťagenți ai Europei libereť. Poate și datorită lui s-au format în cultură în acei ani două tabere. Una a celor care încercau să se apere de presiunile
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
mozartian, al desenelor Danei), toate acestea, în echilibru cu lumea gravurilor și ilustrațiilor de carte - care au o tentă mai degrabă orientală - alcătuiesc o sferă dialogală desăvârșită. Un zâmbet ironic plutește pe chipul personajelor care s-ar cuveni să fie triste: până și peștele cel mic, înghițit de peștele cel mare din ilustrația proverbului respective are un aer pus pe șotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele, dar o să vadă el pe dracu' , o să mă roage el să-l
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
reali, și anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce naratoarea articulează într-o engleză educată trista și devoranta istorie a unei iubiri fatale. Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui computer game, genul cel mai cunoscut
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei sale melancolic-reflexive (dacă nu și
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate și triste... Fratele tatei păzea o suprafață infinită, plină de dovleci imenși. Acolo, pe niște caiete pătrate, rusești (tetradi), vreo patru, am început să scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
rânduri. Oricum versurile " Candoarea mi-a-nflorit-o în ochi definitiv/ Întâiul plâns în curtea școlii sub castani/ Când clasa mea primea cravata roșie festiv/ Și sufeream respinsă grav de colectiv/ Că nu-mplinisem încă nouă ani", ca și întâmplarea pe care cu tristă ironie o narează, au rămas pentru mine simbolul manipulărilor repetate din care se însăilează destinul. În acest caz, cel puțin trei: cea din copilărie, cea de la debut și cea a lecturilor acuzatoare de azi. În ceea ce privește cuvântul rus, cred că l-
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
Sanielevici Aflând toate acestea, mi-am spus - cu mâhnire în glas - că pentru a le comenta cum se cuvine ar fi nevoie de un nou Caragiale. Și-mi părea, firește, rău că nu-l avem. Dar tot meditând la acest trist adevăr, mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici care, în volumul Alte orizonturi - și anume în studiul "Sărmanul Dionis" - a avut această genială revelație: "Cunosc destui profesori universitari cari față de mine din punctul de vedere al creației sunt ce-i
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este ca o trezire la viața cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru cei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc numai rămășița tristă și vulgară a unei civilizații pe care noi până astăzi n-am știut-o învia." Autorii monografiei evocă mai multe momente ale prezenței la Mangalia a lui Nicolae Iorga, ca și a altor personalități ale culturii noastre. La rândul ei
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
ca și cum s-ar plimba în interiorul unui telescop. Frunzele se umflă în geamuri. Totul e aproape uman. De aici, de sus, nimeni nu poate dormi. Clădirile se unesc într-o singură umbră și vine așa o răcoare sterilă în partea asta tristă din Boston. Mișcările umede ale oamenilor strălucesc puțin și-apoi tresar din monitor. Deocamdată nimic nu va lua liniștea lucidă de metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
odihnească după ziua de muncă: bunica torcea, bunicul fuma din pipă, iar Mihaela se juca cu pisica. Era atâta liniște și căldură încât fetița nu ar fi vrut să mai plece niciodată de acolo. Veni și ziua plecării. Mihaela era tristă că pleacă de la bunici, dar bucuroasă că urma ziua ei. Bunicii i-au pregătit un cadou neașteptat. Într-un coșuleț frumos împletit era un iepuraș alb și pufos ca un bulgăre de zăpadă. Cu mare bucurie și cu drag primi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
nerăbdare, bunule Moș Crăciun, vreun semn de la tine. Te iubim și te așteptăm ! Cu mult drag, Ana și Marinel Așa se încheia scrisoarea celor doi copii. Mama își șterse pe furiș o lacrimă. Se uita la ei și văzându-i triști îi luă să împodobească bradul. Spre seară se auziră bocănituri în ușă. Deschide tu, Ana ! Cred că au venit colindători. Copiii s-au grăbit la ușă. Au deschis ușa și au rămas nemișcați. Lacrimi fierbinți curgeau pe obrajii rumeni. E
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și frumos era cu ele! Acum totul este trist și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut vremea noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]