1,998 matches
-
Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce-i, A-2? Îl Întrebă domnul Rennit. — Nu se poate, sir, răspunse Jones. — Cum așa? — E contrar uzanțelor, sir. — SÎnt de acord cu Jones, spuse domnul Rennit. Totuși, În ciuda părerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O rază de speranță se aprinse În ochii congestionați ai bătrînei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
motiv ca să Întârzie la cină, că era cât pe ce să mă apuce plânsul. Ne-am sărutat Îndelung În grădină, În fața casei. A doua zi dimineața, am plecat la Paris.” La capătul acestei scurte povestiri, Bruno făcea o pauză. Terapeutul tușea cu discreție, apoi, În general, spunea: „Bine.” În funcție de timpul scurs, spunea ceva pentru a relansa discuția sau se mulțumea să adauge: „Ne oprim aici pentru astăzi?”, accentuând ușor finalul, pentru a marca o nuanță interogativă. Își Însoțea cuvintele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clipit din semnalizatoare. Îndrăzneala lui a mers atunci mai departe: a claxonat scurt, coborându-și ușor geamul din stânga față. Alfina s-a făcut din nou că plouă, fluturându-și absentă ștergătoarele peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de ambreiaj. Sigur pe izbândă, Fauvé s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă? Spune Hans și scuipă printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență îngrozitoare, așa se întâmplă întotdeauna, nu poate să scape de obiceiul ăsta prost, iubirea vine, indiferent dacă vrei sau nu. Anna nu vrea, dar din păcate n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unul la altul, abia Încruntați, așteptând măcar o vorbă. - Nani pui, nani pui... Începu Runa, dar Unu nu dădu decât un gungurit stins. Ne acoperirăm fețele cu pieile fine date de Aban, doar-doar am reuși să răsuflăm. Unu Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de praf mă Înăbuși cât ai clipi și am Început să tușesc. - Nu vă descoperiți, am spus. Și-așa nu se vede nimic. Am rămas așa până ce s-a ridicat soarele, dar tot nu eram În stare să vedem nimic. Pulberea de nisip Încă plutea, iar lumina fierbinte părea cernută din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata imediat, lăsîndu-se din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care nu ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd am văzut o trăsură pe deal, În fața noastră, a strigat: „Ia priviți cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce se bucurase de o mare autoritate. Mama îmi povestea că n-avea nevoie să ridice glasul ca să domine. Când intra în biserică ("biserica mică", greco-catolică), era suficient să tușească ușor, ca lumea să se dea la o parte, făcîndu-i loc să se ducă în strană. Ca orice bărbat din Lisa, va fi intrat și în cârciumi, dar nu mi-l pot imagina printre cheflii. Locul care i se potrivea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de una singură. Simți un ghem în stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar... — Nu-i nimic. Am... am ieșit să mă plimb și am văzut... m-am gândit să cercetez... Doamne, oare ce-o să crezi despre mine? Era să mor de frică... să mor în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnișoara Winshaw a stabilit o înțelegere profitabilă financiar în ce te privește. — Așa s-ar zice. — Și nu fac rău nimănui dacă te anunț că a făcut cam același lucru și pentru cei asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși. Deci adevărul este că nu are nici un rost să te grăbești să termini cartea. Nu e absolut nici o grabă. Cu cât durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși. Deci adevărul este că nu are nici un rost să te grăbești să termini cartea. Nu e absolut nici o grabă. Cu cât durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper că nu se pune problema să renunți la un moment dat, numai pentru că ar interveni anumite presiuni din partea celor interesați... O sonerie sună pe biroul lui. — Da? spuse el, apăsând pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să fi fost informat... că veți fi însoțit... (tuși sec și își umezi buzele) de cineva. Roddy se ridică în capul oaselor. — Pyles, ți-o prezint pe domnișoara Barton, o tânără artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]