1,952 matches
-
după 20 de ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-a lovit În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului de primăvară; ah, iar n-am văzut când s-a topit zăpada, iar am fost furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
șopti Melania. — Nu-i nimic, spuse el, moale. E un joc în care jucăriile nu se pierd și nu se strică niciodată. Și nici nu poate să ți le fure nimeni... — Cel mai mult îmi plăceau teii și castanii. Și tufa de iasomie, din fundul curții. — Mai ții minte ce frumos mirosea, mai ales spre Rusalii... Mirosea frumos și-ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar fi trebuit să plece repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire era de a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin sertare, în locul fotografiilor vechi de familie ? Într-o bună zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi pui întrebări. M-aș opri dacă... — Îmi pare rău. Se răsucește pe călcâie și dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Toamna târziu, plantele îmi ajung până la umăr, și nu mă plictisesc niciodată să le privesc. Când nu pot dormi noaptea, îmi vizitez grădina, unde merg să ascult sunetele copilăriei mele. Aud cum vorbesc peștii în apă. Ador să hoinăresc printre tufe, mângâind cu mâinile frunzele și florile. Îmi place la nebunie să simt roua pe vârful degetelor. Mulți ani mai târziu, se va spune o poveste despre un eunuc care a văzut cândva o zână la miezul nopții în grădina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Anotimpul furtunilor începe devreme anul acesta și florile sunt scuturate. Petale albe acoperă pământul, și parfumul lor e atât de puternic, încât îmi umple camera. Rădăcinile bujorilor mei sunt înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în camera mea. Ultimele lui vorbe îmi răsună în minte cât e noaptea de lungă: — Încă un cuvânt și vei fi răsplătită cu o funie ca să te spânzuri! Nuharoo m-a invitat la o plimbare prin grădina ei. Spune că tufele, pălite de o brumă înghețată, au atras o specie rară de fluturi. Îi spun că nu am chef de fluturi. S-ar putea să fie molii. Oricum, sunt frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară din cort. Suntem aproape de Jehol și peisajul e de o frumusețe extraordinară. Pământul e acoperit de trifoi și flori sălbatice, iar dealurile domoale sunt împânzite cu tufe dese. Căldura toamnei e suportabilă în comparație cu Pekingul. Parfumul păpădiilor de munte e dulce. După masa de dimineață pornim din nou la drum și traversăm câmpuri unde iarba e înaltă până la brâu. De câte ori Tung Chih e cu mine, încerc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
său. Cu toate că Hsien Feng fusese un împărat, el fusese privat de înțelegerea elementară a propriei sale vieți. Nu fusese crescut în adevăr și murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de război și care, după aceasta, a rămas fără cultură ca și cum după cum spun valahii ar fi trebuit să fie mai curînd cîmp de luptă. Copacii care-1 acopereau au fost doborîți și arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
seama că se implică într-un furt și a făcut legătura cu ceea ce spusese mai devreme tânărul din grup despre utilitatea ei în ceea ce urmau să facă. În mintea Florentinei încolțește un plan. La adăpostul nopții dosește lucrurile furate întro tufă de liliac și face cale întoarsă alergând cât o țineau puterile. A ajuns la Marius. Și-a tras sufletul, a sunat și s-a scuzat că deranjează atât de târziu dar ... Când se pregătea să inventeze o scuză pentru ceva
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
Florentina îl vede pe Vali însoțit de ceilalți că se uitau neliniștiți în toate părțile. Orbiți de farurile mașinilor, grupul de tineri n-a opus prea mare rezistență. Un ofițer i-a însoțit pe copii și pe părinții lor la tufa de liliac. Au recuperat casetofonul și geanta. Proprietarul a fost invitat a doua zi la poliție ca să-și recupereze bunurile. Florentina a ințeles că Marius este un adevărat prieten și că sfatul părinților este întotdeauna cea mai bună cale.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară și pe dinăuntru de tufe de capere și urzici. Când a împlinit optsprezece ani, Ponzio i-a făcut cadou un Demostene cu miniaturi. Manuscrisul dovedea un scris clar și fără intervenții , era lucrarea unui copist tânăr ce nu avusese pretenția de a-și intercala propriul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o apucă drept peste câmpuri. A fost o călătorie lungă. Au fost momente când abia de se mai ținea pe picioare, dar îi era de-ajuns o clipă ca să-și revină și să-și continue drumul. La Napoli, Mario del Tufo, căruia reușise să-i strecoare un mesaj, i-a deschis larg ușile casei. Maică Precistă, Tommaso, ce s-a-ntâmplat?. Te-ai luat la harță cu bandiții, sau ai devenit tu însuși bandit și ucigaș. Mario îl îmbrățișă cu căldură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sale sufletești: el era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși orice opreliști sau pentru a se concentra în timpul discuțiilor sau invectivelor. A doua zi, la masă i-a întâlnit pe prietenii lui Tufo. Tommaso, între îmbucături, între un pahar și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui mă piteam în el, fără însă a-i cere voie stăpânului sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să vândă pe oricine. În sala Casei Tufo se făcu auzit au murmur agitat; putea să existe printre cei de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul casei și soția dădeau asigurări că oaspeții fuseseră aleși cu grijă, drept care Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel mai de preț este o mână de grâu? Am răspuns că am văzut la mânăstirea din Altomonte călugări aprinzând focul cu așa ceva, în loc de conuri de pin uscate și de surcele. Copilul râdea fericit, și nu numai el. Mario del Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am spus copilului. Nu știu de ce, dar în acel fel mi s-a părut că m-am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vremurile primitive, când omul își disputa cu caprele firul de iarbă. Tu ai stat de vorbă cu ei, fra' Tommaso, poți să ne spui ce gânduri au oamenii ăștia? I Mai izbutesc ei să deosebească binele de rău? Mario del Tufo fusese cel care pusese întrebarea, iar Tommaso a fost bucuros căci îi îngăduia să revină asupra unor idei răsărite în cugetul lui atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu siguranță știa acest lucru și totuși se străduia să găsească un mod de a sensibiliza acele conștiințe ațipite. Zvonul talentului fără perche de a vorbi al lui Tommaso se răspândi în tot orașul. Oameni pe care cei din familia Tufo nu-i mai văzuse, și cu care nu mai vorbise de luni de zile, dădură semne de viață și cerură să fie poftiți la palatul lor. Informat, de fiecare dată, despre felul de a fi al oaspeților, Tommaso se pregătea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spaniole. Și-a dat seama că era cazul că să le întrerupă. În timpul zilei Tommaso se dedica lecturii și scrisului: trebuia să termine De investigatione rerum și De sensu rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
raționamente construite pe supoziții și opinii. De ce te obosești atâta luând în seamă un literat neînsemnat și care se ține de provocări? O face dinadins, colecționează astfel de ecouri și crede că va să devină nemuritor îi spunea Mario del Tufo lui Tommaso. Știu asta, n-ar trebui să dau atenție unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se găsește în prezența unui grup de prieteni și se lăsa dus totuna cu rolurile în care juca ca într-un vis sau delir, astfel că narațiunea se fărâmița, arătându-și limitele și irealitatea. Mâine dădu de veste Mario del Tufo, făcând cu ochiul srengărește o să mergem într-o localitate în care bărbații și femeile trăiesc cotropiți de tarantule. Aparțin unei secte ce se întrunește într-o grotă în fiecare duminică și-și ucide regele. Un rege de cârpe și de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața ochilor lui Tommaso, a lui Mario del Tufo și a prietenilor, se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a nu fi luat drept nebun. Ucigându-l pe Rege, care trăiește în umbră și provoacă rău după rău, noi le purificăm pe aceste femei. Întors la Napoli, Tommaso încercă să povestească în felul său, doamnelor invitate la Palatul familiei Tufo, scena respectivă, dar se simți îngrețoșat și nedumerit, confuz și înfricoșat. Poate că nu pricepuse bine simbologia și nici ceea ce urmăreau cu adevărat. Sau poate că era vorba de niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]