1,961 matches
-
de a se cufunda în paginile cărților spre mângâiere și iluminare. Se preumbla în ceasurile libere, privea în jurul său oprindu-se asupra celor mai mici amănunte: observa felurimea ierburilor, a arbuștilor, a plantelor, a micilor animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pământ spre a ajunge cine știe unde. Ar fi vrut să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmară pe cărare, primejdia era mare, de mușcături de vipere muriseră mai mulți la Stilo și în împrejurimi. Un strigăt sfâșie văzduhul: copiii, speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure și fața potopită de șerpi ce se repeziseră la el. Nu i-au sărit în ajutor, și-au luat picioarele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
microfoane, numai natura mai poate oferi iluzia unei protecții. Dar și natura se dovedește a fi un refugiu precar; așa cum se afirmă în 1984, nici ea nu scapă pe de-a-ntregul omniprezentei Puteri, care supraveghează chiar și la adăpostul unor tufișuri, chiar și dindărătul unor copaci, chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat și le-a cunoscut îndeaproape. Piesa
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
zugrăvit ca în marile romane: "Treceam Mătăsoaie, dam în vâlceaua lui Niță,/ Răzbeam în poiana Popii,/ Coboram coasta în vâlceaua cu izvoarele/ Suiam iar printre stejarii bătrâni, dând cu piciorul/ în ciuperci,/ Mânătărci otrăvite/ Pălăria șarpelui,/ Răscoleam frunzele,/ intram prin tufișuri... când ieșeam în Piscul cu Bojii,/ Ni se lumina de atâta lărgime ("Piscul cu bojii"). Poetul retrăiește cu încântare peisajele de odinioară: " Când se văd munții" ei se văd rar, pentru că pădurile sunt în nori, și pentru că stelele sunt joase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arată următorul fragment Dintr-un text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pajiște era un alai de fete; în valurile mării, o frumoasă fecioară era purtată în spinare de un taur care se îndrepta spre Creta. Pajiștea era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de apropiați unii de alții încît își atingeau coroanele, iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise, trandafiri și flori de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de apropiați unii de alții încît își atingeau coroanele, iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise, trandafiri și flori de mirt. De-a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
realizează printr-o ignorare sau manipulare a reperelor tradiționale. Acesta este rolul aserțiunilor referențiale contradictorii: (77) Sînt singur aici, acum, la adăpost. Afară plouă, afară oamenii merg prin ploaie cu capetele plecate [...] Afară este soare, nu există un copac, un tufiș care să facă puțină umbră [...]. A. Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe, p. 9 Dar acesta este și rolul mișcărilor de focalizare variabile. Astfel, în cele două fragmente de mai jos, din Dans le labyrinthe, peisajul corespunde cînd viziunii personajului, cum o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cunoștințe enciclopedice: (25) Așa cum se și aștepta, zări un leu chiar înainte de a ajunge la marginea junglei roșii. Firește, animalul nu semăna cu nici un fel de leu pămîntean. Avea o blană de culoare bordo intens ce abia se distingea de tufișurile purpurii unde stătea la pîndă. Avea opt picioare fără articulații, la fel de suple și de puternice precum trompa unui elefant și un cap acoperit de solzi cu un cioc ca de tucan. E. Brown, L'Univers en folie, Denoël Dezvoltînd chiar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vedere sau focalizări diferite (o pereche de îndrăgostiți și un savant botanist). Cunoștințe prealabile: descrierile expresive și reprezentative. Era duminică și afară era cald și frumos. O pereche de tineri căsătoriți se plimba prin parc și trecu pe lîngă un tufiș. Sophie deschise discuția și spuse: "O, Marc, privește într-acolo, cît este de minunat, dacă am merge mai aproape". Ei se apropie de tufiș. Marc șopti: "Locul este atît de deosebit, ascultă păsările care ciripesc, copacii care se ridică spre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și frumos. O pereche de tineri căsătoriți se plimba prin parc și trecu pe lîngă un tufiș. Sophie deschise discuția și spuse: "O, Marc, privește într-acolo, cît este de minunat, dacă am merge mai aproape". Ei se apropie de tufiș. Marc șopti: "Locul este atît de deosebit, ascultă păsările care ciripesc, copacii care se ridică spre cer, cît este de romantic! Privește aceste ramuri răsfirate precum șuvițele din părul tău blond care-mi împresoară brațele, privește aceste mere verzi care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din părul tău blond care-mi împresoară brațele, privește aceste mere verzi care mă duc cu gîndul la ochii tăi mari și migdalați. Să ne așezăm un pic". Rămaseră acolo preț de o oră și mai apoi plecară. Ieșind din tufiș, îl întîlniră pe Domnul Olibrius care se opri brusc. Recunoscu un vilbergraficus, un arbust dintr-o specie foarte rară. Era asemănător emphobului și avea ca și acesta spertigrame. Caleotrecratina ce creștea lîngă acesta se particulariza prin frunzele sale bicolore, roșii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
clima secetoasă. Elev de clasa a IV-a Comentariu: Scena este ușor dramatizată (duminică, două vizite). Cei doi îndrăgostiți, prin modul de exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL B.3. Descrieți un obiect prin intermediul a doi descriptori diferiți după modelul Exercițiilor de stil ale lui Queneau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
teritoriul lor de explorat. Economia prea ușor a cedat imitației ca soluție a scurtării efortului de a merge pe propria cale. Iarba - cum îi plăcea să spună lui Veblen - a fost pentru Economie mereu mai mustoasă pe cealaltă parte a tufișului. (Veblen, 2009) Sunt inspiratoare perspectivele neuropsihologiei sau ale analizei psihologice, ale filosofiei fizicii, ca și ale biochimiei (ca și a tuturor combinațiilor sciziparitare și de acuplare - deodată - (pornind de la ambiția biologiei de a înțelege ce este viața și ale psihiatriei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
motive a căror origine este clar identificată. Astfel, două dintre tradițiile Bibliei ebraice, „elohistă” și „sacerdotală” (Soggin 1987, capp. 8 și 10) sunt de acord că revelarea Numelui divin a avut loc atunci când Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu la tufișul arzând (Ex 3; 6); tradiția „jahwistă” susține însă continuitatea ideologică și teologică dintre credința patriarhilor și revelația făcută lui Moise, fără ca aceasta să constituie o problemă pentru celelalte stadii tradiționale, elohistul, Dtr și sacerdotalul. Astfel, în cazul lui Moise, făcând
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În V. Ernu, C. Rogozanu, C. Siulea și O. Tichindeleanu (coord.), Iluzia anticomunismului: Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (pp. 71-104), Chișinău: Cartier. Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Bădescu, G., Comșa, M., Gheorghiță, A., Stănuș, C., Tufiș, C.D. (2010). Implicarea civică și politică a tinerilor. Constanța: Editura Dobrogea. Benavot, A. și Riddle, P. (1988). The Expansion of Primary Education, 1870-1940: Trends and Issues. Sociology of Education, 61(3), 191-210. Benda, J. (1993). Trădarea cărturarilor. București: Humanitas. Bentley
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dintre formele de petrecere a timpului cele mai apreciate de către monarh. Muzicienii camerei regelui, corul capelei, orchestrele de viori erau o prezență indispensabilă. Plăcerea regelui pentru muzică era atât de mare, încât în plimbările sale prin parcul de la Versailles, fiecare tufiș ascundea în spatele său un grup de violoniști care interpretau melodiile preferate ale altețelor regale. Devenind protectorul declarat al compozitorului Lully, Ludovic al XIV-lea își asigură din nou un loc central în panteonul artelor, deoarece la curtea sa ia naștere
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
primul meu mesaj? cu să facem aia și ailaltă... mai adaugă ceva pe listă: pe la vreo 60, 70 de ani... nu mai mult... cu tine pe-o bancă dând la porumbei... nu contează dacă e o bancă ascunsă după un tufiș sau nu... dar știu că nu mi-am dorit asta niciodată cu nimeni... cred că te-ai obișnuit, deja, cu mine spunându-ți "n-am mai făcut asta"... l-am auzit, azi, pe un bătrânel zicând că destinul e podul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să ne fie bine cu noi, ajungem să evoluăm și prin norocul întâlnirilor întâmplătoare și, de asemenea, prin capacitatea noastră de a pricepe sensul întâmplării și ceea ce ne oferă ea. Liliacul și-a terminat zborul bezmetic, sfârșind, probabil, într-un tufiș de iasomie - perchè i gelsomini hanno la forma di stella?59 - într-o scobitură de stâncă unde valurile nu mai ajungeau sau în coșmarul cuiva care a stat prea mult la plajă în timpul zilei. Zgomotele orașului se restrângeau treptat către
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cred că ideea era aceeași ca și în cazul câinilor, mai degrabă trebuia să fii cu băgare de seamă să nu trezești mâțele din somn sau să nu le calci, din neatenție, pe coadă. Mai apărea, uneori, de după câte un tufiș, la câte o cotitură a scărilor, un vânzător ambulant cu zece, douăzeci de pălării de soare, una peste alta pe cap, șiraguri colorate de mărgele la gât, niște pareo înflorate atârnate pe un braț, iar pe celălalt, ori niște papuci
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
serios cât de cât, când îți răsar în drum ziduri de case vechi, crăpate, zgâlțâite cândva din temelii. Apoi iar ți se pare că-i joacă, păduri foșnitoare, numai bune pentru scris versuri romantice, iar când arborii devin din ce în ce mai rari, tufișuri galbene și pașnice de grozamă, la ginestra, le iau locul. E prima plantă care se ivește în urma unei erupții, prima scânteie de viață după pârjol. La ginestra è il fiore che cresce nel deserto... La bellezza della ginestra mostra non
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Mercedes oprește în fața porților uriașe ale unei vile luxoase din Taormina. Din el coboară papuci de plajă, un colac de cauciuc și mai multe costume de baie. Varianta asta de ajuns pe malul mării îmi scăpase. Prefer, totuși, drumul printre tufișuri de capere și agave răslețe, cu frunze tăioase și flori aspre țintind către cer. Dacă tot voiam îmbulzeală, găseam din plin pe plajele Cataniei. Unele erau murdare, supraaglomerate, cu aer sindicalist, un amestec de Mamaia-sud cu Saturn și Costinești în
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au privit câteva clipe În cârâitul monoton al greierilor din tufișuri. Necunoscutul purta o raniță atârnată pe umăr, cămașă albă, blugi și ghete. Privea cu liniștită curiozitate turnul și pe locuitorul acestuia, Încercând parcă să se asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua, a salutat. Un accent ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]