3,788 matches
-
Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
recunoscător că nu petrecuse nici o zi lenevind, în acea scurtă primăvară a vieții. Răsturnările din tinerețe și luptele acelor vremuri făcuseră din el ceea ce era acum și simțea că fusese, într-adevăr, binecuvântat de acea lume întunecată și de curentele tulburi de pe străzile ei. Hanbei, care-l numea pe Hideyoshi stăpânul lui, fusese un prieten adevărat, pe care nu-l putuse uita niciodată. Chiar și după moartea lui Hanbei, ori de câte ori întâlnea greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amarul și disperarea despărțirii de soție). Et la vie continue... «Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora ce îndrăznesc!» Tata. Așa își încurajează tatăl de 75 de ani fiica decisă să plece din țară, în momentele tulburi ale unui ’90 postdecembrist... Așa se face că din 1992 o rută Bârlad-București-Paris și retur se deschide pentru profesorul Alexandru Mânăstireanu, călătoriile sale - cu avionul, autocarul ori trenul, deschizându-i calea spre o lume accesibilă până atunci doar livresc: neobositul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. 35. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele și a zis: "Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o juruință Domnului, și n-o pot întoarce." 36. Ea i-a zis: "Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o înălțime de 2 metri de la nivelul pământului. La turelele de flancare și la turnul clopotniță, meterezele sunt rotunde, cu o deschidere deasupra pentru ochire. Pentru secolul al XVII-lea o caracteristică aparte o constituie fortificarea mănăstirilor. Aceasta din cauza vremurilor tulburi când voievozii nu făceau față revoltelor interne, când țara era greu apărată. Aceste fortificații erau destinate rezistenței în fața pericolelor interne și externe ale Moldovei. Vechile cetăți ale Moldovei erau ori sub stăpânirea turcilor ori au fost dărâmate, de aceea mănăstirile
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de unde iese un tejghetar care îi cere să-i dea din marfa pe care o strigă...Mă uit atent . Negustorul răsucește caneaua așezată la fundul putinicii și lasă să curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi băutura asta? - mă întreb...Poate că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
observ un ins mai mic de statură și cu o construcție bolnăvicioasă... Seamănă izbitor cu Hitler, în toate: mustața tăiată caracteristic, haine de culoare kaki, părul ușor transpirat (de la băutura, firește)... Mă privește cât poate de intens cu ochi-i tulburi, nu se prezintă, dar întreabă dacă sunt măritată... Și pare să mă vadă așa cum dorește el... Spun că nu sunt măritată și el îmi zâmbește complice, de parcă mâine ar urma să ne logodim... Sunt depășită de situație. Aș vrea să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate să le facă ea? Cum să-i crească singură?...Asta mă întreb și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
liniște de biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de câștig, își râgâia în barbă. Femeia cu ochi goliți de tristețe își deapănă, parcă doar sieși, povestea tristeților amare: feciorul ei are trei copii, soția a plecat mânată de bătăile lui și scandalurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure magnetism, din care captezi, în clipe norocoase, incandescența bruscă, violentă? O regăsire instantanee și negare instantanee, da, da, o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceste ore de rară comunicare și comuniune. Tot ce mi-ați ingăduit sâmbătă părea un grandios prolog, dar putea fi și o încheiere, retezată brusc, în confuzie. N-aș suporta să însemne un adio, vă voi vorbi despre cea mai tulbure zonă a iubirii, după care alergăm cu limba scoasă, cum bine spuneți, scumpa mea Venerică von Teresienstadt. Vedeți, stimata mea prietenă, sinceritatea creează suspiciune. Dar dacă o duci până acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecere, să te felicit. Nici nu știu ce-ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soț. Fost comerciant de artă. Fost marinar. Fost decorator de vitrine. Fost vânzător de parfumuri. Fost milionar. Fost buffalonian. Fost chicagoan. Fost pușcăriaș. Da, da, ai auzit bine. Fost pușcăriaș. Pe drumul ăsta, am avut parte și de părți mai tulburi, cum se întâmplă cu majoritatea oamenilor. Nu mă tem să recunosc. Tom știe totul despre trecutul meu și ce știe Tom vreau să știi și tu. Tom parc-ar fi de-același sânge cu mine și, dat fiind că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de naștere al lui Confucius. Se numește Zhu. Zidurile antice și porțile sunt înalte. De la fereastra fetei, dealurile se văd ca niște țestoase uriașe, care se târăsc de-a lungul marginii pământului. Fluviul Galben curge prin oraș și apele lui tulburi își croiesc leneș drumul spre mare. De când China a pierdut Războiul Opiului în 1858, orașele și provinciile de pe coastă au fost ocupate de armate străine - mai întâi germane, și acum japoneze. China se prăbușește și nimeni nu acordă atenție plânsetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost blocată, fără putință de scăpare, de forțele lui Chiang Kai-shek. Mao fu chemat înapoi pentru a treia oară. Însă nu voia să fie un pod de care se puteau lipsi, bun doar să salveze armata din apele-i tulburi. Voia o poziție permanentă în casa puterii - voia controlul total asupra conducerii Partidului Comunist, inclusiv înlăturarea dușmanilor lui politici. I s-a dat satisfacție. În 1934, zeul și-a condus adepții și a făcut un miracol. Acesta a fost denumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scenè, Te omor! strigè el, Matei, luat prin surprindere, abia reușește sè se fereascè de atacul lui și, sèrind în picioare, se lipește cu spatele de perete, așteptând ca plutonierul și aghiotantul sè-l imobilizeze, Știai! bombène bețivul privindu-mè cu ochi tulburi, Știai! mai rostește, cuprins subit de-o imensè obosealè, vlèguit, Tonul cu care, la început, a rostit știai, imperios și ferm, apoi, a doua oarè, încèrcat de o tristețe melancolicè, stârnește în sufletul meu o tulburare adâncè, Cu mine vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prins mâinile, să-mi lase picioarele, ca să pot, și eu... - aici se oprea, căta În jur, ridica din umeri, adăugând, repede-repede, ca să se știe că ea glumește: Ca să pot merge! - privea Însă la noi cu o asemenea, În ochi, lumină tulbure transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]